ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Pare a fi evident pentru oricine citește presa faptul că virusul la modă face victime mai degrabă printre oamenii în vârstă dar nu și printre copii. De fapt, copiii și tinerii par a nu fi afectați în vreun fel de virus. Totuși, avem o campanie de vaccinare a copiilor și a tinerilor, ba chiar a femeilor gravide și a celor care alăptează.

Să recapitulăm cele de mai sus pentru a le înțelege mai bine. Copiii nu sunt afectați de virus, oamenii în vârstă pot fi victime ale acestuia. De ce am vaccina copiii? 

Aflăm zi de zi despre oameni care au efecte secundare sau chiar decedează în urma vaccinării, este vorba de efecte secundare sau de decese la cel mult câteva zile după vaccin. Dar efectele secundare ale unui vaccin nu se limitează la cele pe care le constatăm cu toții pe termen scurt citind presa. Sistemul imunitar este complex și nu foarte bine înțeles, manipularea acestuia va produce efecte în timp, cele pe care le constatăm pe termen scurt, oricât de spectaculoase ar fi, nu sunt singurele consecințe negative ale vaccinării. Bolile autoimune, neoplaziile etc cu care ne vom confrunta la zeci de ani de la vaccinare nu vor putea fi puse decât după ani de studii în corelație cu vaccinurile, nu a fost încă timp suficient pentru asta, vaccinurile sunt experimentale.

Să recapitulăm din nou. Pe de o parte, avem oamenii în vârstă despre care părem a ști că sunt expuși riscului îmbolnăvirii, pe de alta, copiii care nu au acest risc. Este un risc asimetric, cred că oricine poate fi de acord cu cele de mai sus. În cazul vaccinării, însă, situația se inversează. În cazul efectelor secundare pe termen scurt ca urmare a vaccinării, copiii sunt cei mai expuși, pur și simplu riscă să piardă mai mulți ani de viață. Având mai mulți ani în față decât noi, cei deja în vârstă, este mult mai probabil ca un copil și nu un om deja în vârstă să dezvolte pe parcursul vieții unul din efectele secundare pe termen lung ca urmare a vaccinării. Cu alte cuvinte, oamenii în vârstă nu au mai nimic de pierdut pe termen lung, dar au totul de câștigat pe termen scurt și tocmai de aceea pot beneficia de pe urma vaccinării, asta în vreme ce tinerii au doar risc pe termen lung sau scurt și nimic de câștigat indiferent de termen ca urmare a aceleiași vaccinări. De ce am avea o campanie de vaccinare a copiilor peste 12 ani? Poate  pentru că oameni bătrâni și fără copii decid asta? Cum de-am lăsat ca domnii Iohannis, Cîțu sau Arafat să ajungă în astfel de poziții de decizie?

Cum de-am pierdut – ca societate – într-o asemenea măsură bunul simț în chestiunea gestionării riscului, este oare chestiunea virusului la modă o anomalie singulară? Oare nu facem astfel de greșeli tocmai pentru că ne-am obișnuit deja să gândim pe termen scurt, să nu ne mai pese de ziua de mâine? Poate că ne-am obișnuit cu greșeala, cu păcatul camuflat în decizie democratică, poate că mizerii monstruoase precum cea pe care suntem pe cale să o facem în cazul vaccinării copiilor nu sunt nimic extraordinar, sunt firescul societății noastre.

Nu trebuie să fim HH Hoppe pentru a înțelege că modul în care ne-am construit societatea ne împinge către optimizări pe termen scurt, neglijând cu totul consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre. Dar dr. Hoppe – poate cel mai important gânditor liberal clasic contemporan nouă – are ceva important să ne spună, poate că ar fi bine să-i citim cu atenție cărțile. Am devenit civilizați în măsura în care am știut să ne abținem să consumăm în timpul iernii semințele pe care urma să le semănăm în primăvară, a fost prima lecție brutală pe care primii oameni civilizați au avut-o de învățat. Indiferent de plânsetele de foame ale mezinei familiei, am învățat să nu ne atingem în timpul iernii de semințele pe care trebuia să le folosim primăvara. Iar pentru a nu ne mai muri de foame copiii, iarna am învățat să muncim riguros, să fim disciplinați și economi, am devenit civilizați atunci când întreaga familie – inclusiv mezina cea neputincioasă – a supraviețuit iernii. Am devenit civilizați învățând să luăm decizii pe termen lung și am construit societăți complexe conduși de lideri care credeau că au în proprietate întregul stat. Statul sunt eu nu a fost o formă de egoism monstruos – deși a fost și asta - ci, mai important decât atât, a fost motorul ce ne-a împins înainte, a fost motorul ce i-a făcut pe regi, duci, pe voievozi sau împărați să încerce să lase fiilor lor proprietăți mai bogate decât cele ce le-au primit de la părinți. Până foarte curând, epocă ce s-a terminat o dată cu sfârșitul Primului Război Mondial, conducătorii noștri erau obișnuiți să ia decizii având în vedere consecințele pe termen lung ale deciziilor luate. Apoi am început să folosim un sistem straniu de selectare a liderilor noștri, am început să-i selectăm o dată la câțiva ani pe cei care urmau să ne conducă o scurtă perioadă. Niciodată conducătorii nu au fost cei mai buni dintre noi, au fost cei mai brutali și mai lipsiți de scrupule, inclusiv primii împărați și regi erau astfel. Dar timpul i-a făcut pe aceștia din ce în ce mai civilizați: o dată ce-au pus mâna pe regatele ce le credeau a fi propria proprietate, au încercat să crească valoarea acestora, n-au distrus-o prin războaie ce deveniseră – până la epoca democratică a Revoluției Franceze – un soi de manierism tehnic lipsit de victime, doar pentru că orice victimă avea o anumită valoare economică pentru proprietarul statului. Desigur, au fost excepții, dar este vorba de pasiunile noastre și nu de cele ale conducătorilor noștri, războaiele religioase fiind astfel de exemple la îndemână.
 
Dar să-i selecționăm pe cei mai brutali și mai lipsiți de scrupule dintre noi o dată la patru ani?! Cum de-am ajuns aici?! Ca liberali credem că este bună competiția, că aceasta va premia eficiența și excelența, dar domeniul competiției este piața liberă. Dacă deschidem politica competiției, nu trebuie să fim surprinși că mecanismul va funcționa, vom alege în mod eficient pe cei care excelează în brutalitate și lipsă de scrupule. Știind că au puterea pe o perioadă strict limitată, liderii noștri au început să exploateze în folos propriu scurtul interval de timp în care se află la putere, corupția a devenit regula și nu excepția, statul trebuie spoliat cu eficiență în fereastra limitată de timp pe care o avem la dispoziție. Competiția politică a devenit acerbă, dacă pe vremea regilor – căci nu puteam deveni regi - politica era o ocupație marginală, acum este o preocupare centrală a vieților noastre. Totul este politizat, am ajuns să ne politizăm corpurile, discuția despre vaccin, propriul sex, totul a devenit o discuție politică. 

Distrugerile provocate de decizia sistematic împinsă pe termen din ce în ce mai scurt sunt evidente, într-un secol de democrație am reușit să distrugem civilizația pe care cei dinaintea noastră au construit-o în milenii. Am ajuns ca unii dintre noi să regrete comunismul dinastic – formula inventată de lideri comuniști precum domnul Ceaușescu sau de familia Kim pentru permite din nou luarea de decizii pe termen lung. Iar istoria vaccinării, a datoriilor pe care le contractăm pe spatele copiilor noștri, ne arată că am parcurs întreg ciclul civilizației, am fost sălbatici, ne-am civilizat, iar în ultima sută de ani am parcurs scurtul drum al decivilizării, am ajuns din nou în același punct în care nu suntem suficient de civilizați pentru a putea avea grijă de mezina plângăcioasă a familiei noastre.