După episodul pilot de ieri vă prezentăm astăzi, tradusă integral, prima parte a serialului realizat de Candace Owens despre rețeaua Epstein și ramificațiile sale în toată lumea.

Salutare, oameni buni. Este joi. Poate ar trebui să întreb unde sunt ceilalți frați ai mei slabi de înger. Pentru că asta a zis Trump ieri că suntem, nu? Iar în conferința de presă a zis că suntem proști dacă ne mai pasă încă de Dosarul Epstein.

Deci cred că acum ajungem la întrebarea importantă aici, care este: pe cine protejează Trump? Pentru că e clar că protejează pe cineva. Pe el însuși? Pe cineva din familie? Ar trebui să explorăm chestia asta, pe măsură ce observăm niște tipare.

Bine ați revenit la Dosarele Epstein.

Deci Dosarele Epstein atrag un răspuns global pentru că, așa cum ați văzut ieri, sunt prea multe țări implicate. Numai în episodul de ieri am atins deja Ucraina, Iran, Liban, Statele Unite, Franța, Rusia, și n-am zgâriat decât un pic suprafața, fraților.

De fapt, ieri nici nu am vorbim de Liechtenstein, acea țară minusculă din Europa în care Maxwell își spăla banii. Când fura pensiile oamenilor, îi trecea prin Liechtenstein și apoi prin Israel. Toată lumea este implicată în chestia asta. O să ajungem și la Africa de Nord.

[...] Mă rog. Deci lumea este o scenă, dragi prieteni. Este o scenă și ar trebui să plecăm urechea. Apropo, l-am auzit ieri pe președintele Trump explicând presei care îi punea întrebări despre Dosarele Epstein. Și a vorbit despre „făcătură”. Ia ascultați aici:

 Reporter: Știu că vreți să depășiți subiectul Epstein, dar aș vrea să vă rog să clarificați ceva ce ați spus dimineață. Ați spus că totul este o făcătură. V-a spus procurorul general că este o făcătură?

Trump: Nu, nu mi-a spus procurorul general. Nu. Știu eu că este o făcătură. A fost începută de democrați. Este coordonată de democrați de patru ani. A fost Christopher Wray [director FBI, 2017-2025], au fost alții, înaintea lor a fost Comey [James, director FBI, 2013-2017]. Un grup rău. De fapt, a început... Uitați-vă la dosarul Steel, care s-a dovedit a fi o totală făcătură. Cincizeci și unu de agenți, așa-ziși agenți de informații, și asta tot o făcătură. Totul a fost o mare făcătură. Pe care o fac democrații și niște republicani proști, naivi, care cad în plasă și le fac jocul democraților.”

Uite ce e; sunt foarte mulțumită să fiu proastă sau naivă. Sunt foarte fericită să fiu o persoană din coșul cu deplorabili. Aceste atacuri la persoană nu înseamnă nimic pentru mine. Mai ales când este vorba de o rețea care abuza copii.

Cred că este ridicol să dezbini oamenii la modul ăsta și să încerci să creezi impresia că e vorba despre o luptă între stânga și dreapta. Pentru că nu despre asta este vorba. De fapt, nu suntem proști. Poți insulta cât vrei. Iar, când îl aud spunând asemenea lucruri, parcă am și mai mare chef să cercetez cazul.

Cred că nu este nimic care să ne determine să dăm de capăt acestei povești a lui Epstein mai mult decât incredibilele încercări de a ne duce de nas care au loc acum. Așa că hai să ne întoarcem la povestea noastră.

Povestea lui Jeffrey Epstein

Azi vom vorbi despre Epstein. Vreau să fim atenți, pentru că vor fi foarte multe nume, multe chestii care se întâmplă. La finalul seriei ăsteia, vom ști mitologie greacă, pe bune.

Și vreau să stabilesc de la bun început niște tipare, niște trenduri, pe care le veți vedea apoi pe măsură ce completăm povestea.

Bun; deci, până acum, avem următoarele indicii: spălarea de identități, ca să zic așa. Asta este ceva foarte important. Vedem deja, am văzut la Robert Maxwell, capacitatea acestor oameni de a-și schimba numele, de a avea mai multe nume. Ideea asta trebuie să o rețineți.

A doua idee este atingerea lui Midas, care înseamnă că, deși persoana nu avea calificările necesare, ea a fost selectată; cineva i-a luat cu mâna și i-a tras în sus prin nivelele ierarhice.

Iar a treia idee este, evident, devianța sexuală. Despre Robert Maxwell am vorbit deja.

Și-apoi, un element de teatru, care se poate spune că merge mână în mână cu primul, cu schimbarea identității. Oameni care își schimbă numele, își schimbă poveștile. Sunt ca niște nomazi.

Iar ultima piesă este revizionismul istoric. Adică nouă ne spun să nu ne amintim ce s-a întâmplat ieri. Rescriu istoria. Aici joacă un rol publicațiile. Schimbă continuu numele persoanei; îi ajută, iar nouă ne cer să uităm ce s-a întâmplat ieri. Adevărul este ce ne spun ei că este. Prezentul este acum.

Am discutat deja bizara poveste de viață a lui Jeffrey Epstein, dar o mai facem o dată aici, pentru că acum suntem oficial în seria Dosarele Epstein.

Iar indiciile pe care le-am găsit în povestea lui Robert Maxwell se regăsesc din plin și la Epstein.

Povestea lui începe în 1953. Nu vă faceți griji, am făcut o cronologie pentru voi. Știu că unii dintre voi dau pauză și se uită la cronologii [min. 5:39].

Deci Jeffrey Epstein se naște în 1953. Ni se spune că Epstein și-a petrecut copilăria în Brooklyn, într-o zonă a cartierului Seagate în care 80% din populație sunt evrei ortodocși de origine rusă. Ei vin și se instalează în Brooklyn.

Asta va deveni relevant într-un episod următor, așa că vă rog să nu uitați detaliul. Am mai auzit asta și ieri, când vorbeam despre Robert Maxwell.

Părinții lui se numeau Seymour Epstein, care lucra la departamentul de parcuri al orașului, și Pauline Epstein, care era asistentă la școală.

Ni se spune că Epstein era produsul unei familii de clasă mijlocie din New York City. Aceeași poveste care ni se spune de fiecare dată. Toți acești refugiați care nu au de nici unele dar ajung toți mari bogătani, într-o perioadă extrem de scurtă, acumulează milioane, dacă nu chiar miliarde.

Știm că a frecventat școli din sistemul public înainte de a intra la liceu, la Lafayette High School, în South Central Brooklyn. Aceasta este o fotografie a lui Epstein [min. 6:43]. A venit cineva cu poza asta, spunând că Epstein i-a semnat albumul, la final de an, scriind pe propria poză „Be cool”. Deci ăsta este Jeffrey Epstein.

După care ni se spune că a absolvit școala cu câțiva ani mai devreme. Nu știu cu câți ani. Era în primul an de liceu și gata, l-a absolvit, sau cum?

Ce știm este că el reapare în 1969, când intră la prestigiosul colegiu Cooper Union College. După care abandonează studiile, brusc și inexplicabil. Pur și simplu abandonează.

În 1971, se înscrie la Courant Institute of Mathematical Sciences, la Universitatea New York, unde studiază aspectele matematice ale fiziologiei cardiace.  Foarte specializat. Dar ce credeți? Nici aici nu rezistă până la sfârșit; abandonează și Courant Institute. Din nou, nu ni se dă niciun motiv și este inexplicabil.

Dar, în 1963, Donald Barr, care, la vremea aia, era directorul prestigioasei Dalton School, și-a publicat misteriosul volum, Space Relations... Este o carte care prezice o rețea de șantaj sexual. Copiii sunt molestați pentru a sluji o colonie spațială demonică, numită Kossar – să nu confundați cu khazarii, da? Deci, din nu știu ce motiv, aceștia fac trafic de ființe umane. Este o carte dezgustătoare, scrisă de un director de școală, de acest Donald Barr. Publicată în 1974. Nimic sinistru, nimic respingător, nu-i așa?

Cartea asta descrie, practic, povestea viitoare a lui Jeffrey și Ghislaine.

Acum, ce nu v-am spus este că Donald Barr era, la acel moment, membru OSS – Office of Strategic Services. Acest OSS avea să devină CIA. Este predecesorul CIA. Da?

Deci avem un tip care este agent al guvernului și care publică o carte care prezice o rețea de trafic sexual, cu o colonie care este foarte puternică, se crede deasupra tuturor.

Iar una dintre trăsăturile lui Donald Barr care trebuie subliniată, este acest aspect al schimbării de identități. Una dintre modalitățile în care îți schimbi identitatea este să te botezi la biserică. Am făcut cercetări în zona asta și mi-am dat seama de faptul că mulți își schimbă numele la botez.

Iar Donald Barr a fost crescut ca evreu. Părinții lui erau evrei. După care a decis să se convertească la catolicism. S-a convertit, dar, etnic vorbind, el este evreu. Deci și fiul lui, William Barr, tot evreu este. Ceea ce este, desigur, relevant pentru povestea noastră, pe măsură ce aflăm lucruri despre Mossad și Israel. 

Revenind la cronologia lui Epstein. 1974. La câteva luni după ce abandonează Courant, Epstein este angajat la Dalton School, unde director este tocmai acest Donald Barr, care avea fantezii stranii și scria cărți ciudate și lucrase la OSS.

De ce este angajat Epstein? Păi, ca să predea matematică și fizică – asta deși nu avea licență, nu terminase studii superioare, în niciunul din aceste subiecte. Salariul: 50.000 de dolari pe an.

Dar, în 1976, Epstein este dat afară de la Dalton. Părinții se plângeau că predă prost. Iar studenții – NPR a publicat un lung articol despre asta – spuneau că Epstein era adesea văzut în compania elevelor lui în afara școlii.

Iar aici este un extras dintr-un articol din New York Times:

„Opt foste studente care au frecventat cursurile prestigioasei școli în timpul scurtului mandat al D-lui Epstein ca profesor au declarat că prezența lui în școală a lăsat o impresie de lungă durată, timp de decenii.

„O fostă studentă și amintește că l-a văzut venind la o petrecere la care studenții beau alcool, iar cei mai mulți își aduc aminte de atenția exagerată pe care o dădea fetelor pe coridoare și la clasă.

„Un student declara: «Îmi amintesc că, la vremea aia, mi se părea ceva în neregulă»”.

Este o declarație a lui Scott Spiser, care a absolvit cursurile la Dalton în 1978.

Mă rog, oricum, nu a contat prea tare, pentru că, în 1978, Epstein este iar atins de mâna lui Midas – legenda spune că asta s-a întâmplat prin legăturile lui cu părinții unuia dintre elevii cu care făcea meditații.

Cert este că a intrat în legătură cu președintele Bear Sterns [importantă bancă de investiții; a dat faliment în 2008 și a fost cumpărată de JP Morgan], care era Alan Greenberg. Și care a decis să-i dea un post de asistent junior în sala bursei.

Evident că Epstein nu știa nimic despre finanțe. Nici despre științe nu cred că știa mare lucru. Dar, în numai patru ani, ajunge partener. Partener cu drepturi limitate la Bear Sterns, oameni buni. Cum e posibil?

Dar să nu ne agităm pentru că, în 1981, pleacă și de la Bear Sterns. Și vă spun de ce. Apropo, alți angajați spun că ar fi fost dat afară, dar Epstein a susținut întotdeauna că și-a dat demisia, că așa a vrut el, după o încălcare minoră a regulamentelor bursiere, pentru care a plătit și o amendă mică, de 2500 de dolari. Asta era povestea lui, tot timpul a insistat că așa a fost. Poate insistă și azi, dacă mai e în viață.

Ce este curios, însă, este că plecarea lui a coincis cu deschiderea unei anchete bursiere care verifica tranzacțiile bazate pe informații din interior (insider trading). Iar astfel de tranzacții ilegale avuseseră loc, se pare, în contextul unei preluări de companie care fusese condusă de Edgar Bronfman Senior, care era șef la Seagram.

Poate nu vă mai amintiți, dar ieri v-am spus să țineți minte numele ăsta, pentru că Edgar Bronfman Senior lucra, la acel moment, cu Robert Maxwell. Și, în același timp, era șeful Conferinței Mondiale a Evreilor. Lucra pentru criza refuznicilor – în esență, se dorea ca evreii ruși să vină să se instaleze în Israel, iar guvernul rus spunea că nu se poate. De ce le-ar da tuturor viză să călătorească în Israel? Trebuie spus că anul acela, anul 1981, a fost anul în care Bronfman a devenit președinte al Conferinței Mondiale a Evreilor și s-a ocupat în mod special de acest proiect, de a face lobby pe lângă ruși să le dea evreilor viză să plece în Israel.

Și nu poți să nu te întrebi cum, în același timp, lucra cu Epstein, iar Comisia de valori mobiliare deschidea o anchetă pentru tranzacții ilegale, pe bază de informații din interior.

Nu poți să nu te întrebi, atunci, ce i-o fi convins brusc pe ruși să  permită plecarea evreilor. Sau, dacă tot vorbim, ce i-o fi convins pe evreii ruși să-și abandoneze brusc viața în Rusia și să se mute în Orientul Mijlociu? Ci ce i-au atras? Le-au dat niște stimulente financiare?

Eu doar întreb.

Să fi fost Robert Maxwell primul fiu al Israelului care să comită infracțiuni financiare ca să ajute Israelul? Fiindcă, să nu uităm, Maxwell jefuia fondul de pensii, da?

Ce s-a întâmplat acolo, cu băncile alea care intrau la apă?

Voi spune că, potrivit unui articol apărut în Vanity Fair în 2003, Comisia de valori mobiliare nu a deschis niciodată proceduri oficiale împotriva Bear Sterns pentru tranzacții ilegale, dar întrebările pe care le-a pus sugerează că nici convinsă că totul era în regulă nu a fost. Comisia a fost foarte, foarte sceptică față de răspunsurile date de Epstein.

Vanity Fair scrie că multă lume se miră: dacă a avut așa o poziție înaltă la Bear Sterns, că ajunsese partener, de ce a plecat doar cu o amendă atât de mică, de numai 2500 de dolari. E clar că mai erau niște chestii care se întâmplau acolo.

În fine; următorul segment al biografiei lui Jeffrey Epstein este cam dubios. E momentul să vă spun cam care erau pasiunile lui, care era profilul lui public. În primul rând, avea foarte mulți bani. Nu știm de unde, cum îi obținea, cert este că Epstein era prezent peste tot.

Dar un lucru este cert: era foarte pasionat de chestii legate de conștiința umană, de funcțiunile creierului și, în particular, de transumanism.

A spus, la un moment dat, că vrea să-și congeleze corpul, ca să fie reînviat în viitor, când știința va permite acest lucru. În plus, voia să insemineze femei cu propria spermă, pentru, citez, „a întări zestrea genetică a pământului”.

Acum, voi lua o pauză ca să spun că mie, una, asta îmi aduce aminte de Elon Musk. Pentru că și el vorbește foarte mult despre chestia asta. E interesat de conștiința umană. Face și el chestii de acest tip, iar eu întotdeauna am spus că este ceva bizar cu trecutul lui Musk. Îmi dă și el senzația unei intervenții, efectul atingerii lui Midas. Pur și simplu nu mă convinge, când îl aud vorbind.

Dar las asta la o parte. Cam astea erau ideile lui Epstein – nu ale lui Musk, deși nu cred că aveau idei prea diferite.

Epstein voia să întărească resursa genetică a pământului, înțelegeți, voia să insemineze zeci de femei cu propria spermă. Prin urmare, susținea Germinal Choice, o bancă de spermă unde își lasă eșantioanele laureați ai Premiului Nobel.

În această poziție, Jeffrey Epstein a făcut, evident, donații la Harvard. Zic „evident” pentru că, așa cum am aflat, și Harvardul pare să conducă un fel de operațiune Mossad. Mie mi se pare foarte clar acest lucru, o spun cu încredere. Numai dacă te uiți la oamenii care trec pe-acolo, care trec, în mod misterios, prin Harvard, deși nu sunt cine știe ce inteligenți, și după aia ajung în poziții de putere.

Deci mi se pare destul de corect să fac niște presupuneri. Asta este opinia mea.

Dar mai bine să fim atenți, că Harvard tocmai a tăbărât pe dreptul la liberă expresie, în perioada asta.

Bun; mai departe, Epstein a făcut niște donații curioase, având în vedere că nu are copii. A donat 25.000 de dolari unui club de tenis pentru copii din Maryland. A donat 30.000 de dolari unei grădinițe din New York. A donat 15.000 unei școli private de fete aflate la o aruncătură de băț de casa lui din New York. În 2017, a mai făcut o donație, de 50.000, de data asta la Federația asociațiilor filantropice evreiești din New York. Care susține deschis guvernanța globală. Declară deschis că sunt dedicații ideii instalării unui guvern mondial.

Mai departe, Epstein a dat o grămadă de bani unor politicieni. Vă dau aici niște nume; unele sunt foarte interesante. De exemplu, președintele George Herbert W. Bush, absolut că-ți sare în ochi.

Alt nume mare este fostul secretar de stat John Kerry. Familia Clinton este și ea pe listă. Guvernatorul John Kasich e pe listă. Senatorul Chuck Schumer e pe listă. Foarte interesant.

A dat bani mai mult la democrați, dar este interesant să vezi care sunt republicanii cărora le-a făcut donații. Fostul senator Bob Dole. Este un aspect cu siguranță interesant și cineva ar trebui să sape mai adânc și să afle ce-l motiva pe Epstein să le dea bani acestor oameni, mai ales celor din state unde el nu locuia, nu avea nicio treabă.

Revenind la cronologia noastră. Deci anul 1981 a fost un an important. Are relația cu Edgar Bronfman. Care lucra cu Robert Maxwell.

Dar tot 1981 este și anul în care începe afacerea Iran Contra, despre care am vorbit ieri. Afacerea Iran Contra face legătura între Epstein și Robert Maxwell. Nu doar prin Edgar Bronfman, ci și prin scandalul refuznicilor din Rusia, și, așa cum ne-a spus Ari Ben Menashe, prin insistența cu care Maxwell încerca, de câte ori Menashe trecea prin biroul lui de la Londra, să-l convingă să-l accepte și pe Epstein în operațiunea cu traficul de arme. Să-l primească și pe el, să-l includă în cerc.

I-a spus lui Menashe, să știi că șefii tăi sunt de acord, au pus ștampila, tipul ăsta e OK, acum trebuie să-l băgați și pe el în afacerea cu armele. Iar Menashe spunea că, deși primiseră aceste instrucțiuni, oamenii îl considerau pe Epstein un idiot. Îl considerau incompetent, nu au vrut să-l accepte în operațiune.

Dar ceva-ceva tot a făcut Epstein, adică a dezvoltat mica lui afacere de șantaj. Șantaja politicieni americani.

Mai departe, ce se întâmplă în 1987 are o anumită relevanță, pentru că are legătură cu un contractor britanic de armament. Numele lui este Douglas Leese, care se ocupa de tranzacții cu arme și tehnologie pentru armată.

Iar acest Douglas este cel care i l-a recomandat pe Jeffrey Epstein lui Steven Hoffenberg ca un un „geniu fără moralitate”. Hoffenberg era președintele unei companii financiare care se chema Towers Financial Corporation.

Înainte de a discuta despre această Towers Financial Corporation, să știți că ce ne-a zis Ari Menashe este, evident, adevărat. Iar eu am să continui să ajut această administrație, apropo, pentru că ei spun că nu știu dacă Epstein avea sau nu legături cu vreun alt guvern. Habar nu au dacă el lucra cu serviciile secrete ale unui alt guvern. Habar nu au dacă avea legături cu servicii de spionaj străine.

Păi gata, acum au răspunsul. Eu am reușit să aflu asta stând la mine acasă, în propria sufragerie. Mă gândesc că ar trebui să fie și ei în stare să afle. Poate încep de la Ari Menashe, care a declarat ce a declarat oficial. Sau să înceapă de la aceste alte persoane care ne spun că Epstein avea aceste legături. Să înceapă cu Bronfman, de exemplu. Să verifice tot. Am spus că eu vreau să ajut guvernul Statelor Unite, da?

În fine, deci ceea ce a spus Ari Menashe se confirmă, că Maxwell l-a băgat pe Epstein în traficul de arme.

Iar Vicky Ward, apropo, care este o jurnalistă, a relatat și ea că Epstein lucra pentru dealerul saudit de arme Adnan Khashoggi. Poate vă amintiți, că am vorbit de toată faza cu Khashoggi. Poate numele vă sună familiar. Jamal Khashoggi este „jurnalistul”, între ghilimele, care a fost asasinat cu brutalitate.

Era doar un „simplu editorialist”, între ghilimele, la Washington Post. Jamal Khashogghi. Păi nu, nu este adevărat. Fiindcă unchiul lui, Adnan – iar asta vine dintr-un raport al serviciilor de apărare americane, da? – unchiul lui este menționat ca unul dintre cei mai mari exportatori de droguri din Columbia în anii optzeci-nouăzeci. 

Apoi, îl avem pe Victor Ostrovsky, am vorbit ieri de el, tipul care a dezertat de la Mossad. Iar el, în cartea lui, spune că, de fapt, Adnan nu era loial Arabiei Saudite, ci era, de fapt, agent Mossad. Se pare că a fost recrutat acum multă vreme de serviciile israeliene.

Deci este foarte clar pentru cine lucra Jeffrey Epstein: pentru Mossad și în cooperare cu Mossad. Este absolut aberant să pretinzi că nu-i așa. Ceea ce explică și pașaportul lui saudit.

Din nou; dacă eu sunt capabilă să aflu toate astea de la mine de-acasă, chiar credem că Trump și guvernul și Pam Bondi, care au toate dosarele alea, nu știu chestiile astea?

Mă rog. Revin la Towers Financial Corporation. Deci Epstein ajunge la ei. Este recomandat de un contractor din industria de apărare și ia postul, ocazie cu care devine parte din cea mai mare schemă Ponzi din istoria Statelor Unite. Cea mai mare până la Bernie Madoff, care apare peste câțiva ani.

Deci acest Steven Hoffenberg era președintele companiei Towers când a avut loc marea escrocherie și el a ajuns la pușcărie din cauza acestei fraude, iar banca s-a prăbușit.  Avem o schemă Ponzi uriașă și o mare prăbușire.

El susține că, de fapt, în acel moment, banca era condusă de Epstein; Epstein era, ca să-l citez, „implicat adânc în aspectele ilegale ale operațiunilor, de la spălare de bani la spionaj și trafic de arme. Mare parte din ce făcea el era ilegal. După asta, Epstein a avut bani să-și finanțeze propria întreprindere infracțională: Financial Trust Company și J. Epstein et co.; mai era una, cred că-i spunea International Asset Collections. Toate astea le-a finanțat cu banii și bunurile obținute din frauda de la Towers Financial Corporation.”

Jeffrey Epstein nu a căzut și el odată cu firma Towers, după escrocherie, pentru că el a plecat de la Towers în 1993, chiar înainte de colaps.

Așa că, în timp ce Hoffenberg a făcut 18 ani de închisoare ca eminență cenușie din spatele fraudei de la Towers Financial Corporation, Epstein a scăpat neatins. Deși Hoffenberg spune că adevăratul coordonator a fost Epstein. 

De fapt, Hoffenberg a și încercat de trei ori să-l dea în judecată pe Epstein, după ce a ieșit de la închisoare, în 2013, dar fără succes. El susține că arhitectul întregii afaceri a fost Epstein și că Epstein l-a manipulat.

Ceea ce, trebuie să vă spun, mie mi se pare credibil, având în vedere tiparele pe care le observăm. Mă gândesc că l-a trimis cineva acolo ca agent. Un contractor din industria de apărare fără discuție va angaja un tip de încredere ca el. După care Epstein face altceva, lucrează pentru altcineva; dar pentru cine? Nu pentru companie. Poate nici măcar pentru America.

Avem aceste crime financiare, avem aceste tipare. Robert Maxwell, Jeffrey Epstein. Vedem clar că oamenii ăștia sparg banca, sparg economiile.

Oamenii care suferă sunt cei ca pensionarii de la The Mirror Group, cărora Maxwell le-a furat pensiile; și același lucru se întâmplă și în America, cu Bernie Madoff și alții ca el, care declară că gata, banii s-au pierdut, iar tu rămâi fără un ban în bancă. Mesajul e: știi ce, va trebui să muncești mai mult.

Cred că e mai bine să mă opresc aici cu povestea lui Jeffrey Epstein, pentru că acum intrăm în misterioasa lui relație cu Leslie Wexner. Extraordinar de ciudată relație. Trebuie să vă spun că nu știm foarte multe lucruri, din moment ce secretizează ăștia tot.

Dar e interesant de văzut, ani mai târziu, când Jeffrey dă declarații despre infracțiunile lui împotriva minorilor, ce întrebări îi pune procurorul. Ia uitați-vă puțin la acest clip, unde îl vedem pe Epstein răspunzând la interogatoriu [min 25: 26].

Procuror: Vă considerați bisexual?

Epstein: Nu.

Procuror: OK. În orice caz, ați dezvoltat, la un moment dat, o relație sexuală cu Leslie Wexner. Este adevărat?

Epstein: Nu.

Procuror: D-le Epstein, de câtă vreme sunteți atras sexual de fete minore?

Avocat: Obiectez. Hărțuire, subiectul este contestat.

Epstein: Glumiți sau ce?

Procurorul: Păi nu cred că divulg cine știe ce secrete aici, nu?

Avocat: Cer să se șteargă din transcript.

Procuror: D-le Epstein, ați fost abuzat sexual în copilărie?...

Epstein: Poftim?

Procuror: Repet: Ați fost abuzat sexual în copilărie?

Epstein: Off. Uite ce e, mă repet. Eu aș vrea să răspund la toate întrebările dumitale, dacă par relevante. Orice întrebare relevantă. Dar avocații mi-au spus că nu pot răspunde la nicio întrebare care are relevanță pentru procesul de acum. Trebuie să le ascult sfatul, altfel îmi pierd dreptul la o apărare eficientă potrivit Amendamentului VI. Prin urmare, declar acum că mă prevalez de Amendamentele V, VI și XIV din Constituția Statelor Unite.

Asta este, evident, o strategie avocățească, mai ales când știi că pregăteau ceva în spate, pregăteau o înțelegere cu procurorii ca să-l scape și să ajungă să facă ce voia el la biroul șerifilor din Miami.

Deci este o strategie, să spui că te prevalezi de Amendamentul V la orice întrebare. Păi și mie, dacă îmi spune avocatul să  mă prevalez de Amendamentul V la întrebări atât de absurde, normal că spun... nu răspund; normal.

Dar de ce? De ce l-a întrebat procurorul dacă avusese relații sexuale cu Les Wexner? Ce știau? Ce le-a sărit în ochi în timp ce îl anchetau și încercau să îl condamne – după care a apărut, de neunde, mâna lui Midas și-a zis: ia lăsați-l voi în pace pe băiatul ăsta, că-i de-al nostru?

Ce i-a determinat să pună acea întrebare? Este o întrebare foarte exactă. Ați întreținut relații sexuale cu Les Wexner? Și tot o întrebare foarte exactă este dacă a fost sau nu abuzat sexual în copilărie. Foarte interesant.

Avem încă multe de discutat, dar azi vreau să-mi rezerv niște timp ca să discutăm cam ce-ar putea să-l motiveze pe Trump în acest moment, pentru că mi se pare foarte important să ne punem această întrebare. ...

Pe cine protejează Trump?

Deci pe cine protejează Trump? N-ai cum să nu te întrebi. Eu am mai spus că eu nu cred că Trump este în Dosarele Epstein, și știu că unii dintre voi, în comentarii, v-ați enervat că am spus asta. Candace, ce naiba? – ziceți voi: evident că este și el băgat.

Dar eu continui să cred la modul cel mai sincer că Trump nu e în dosar și că de-aia nu vrea să-l scoată la iveală. Pur și simplu nu văd asta. Cred că vrea să protejeze pe altcineva care ar fi implicat în scandalul de șantaj.

Sigur că Trump e un om care ar muta munții din loc pentru copiii lui. Mai ales pentru Ivanka, deși nu cred că Ivanka este în dosar. Nu cred că a filmat-o cineva făcând nu mai știu ce.

Dar există ceva în această poveste dintre Ivanka Trump și Jared Kushner care mie nu-mi miroase a bine.

În primul mandat am fost în preajma lor și pot spune că Ivanka și Jared sunt niște oameni foarte drăguți.  Sunt oameni buni. Și nu-i acopăr eu acuma, dar nu știu să fi făcut ceva rău.

Însă cred că multă lume din mișcarea MAGA a fost deranjată că Jared era atât de implicat la Casa Albă, nu? Era toată ziua în urechea lui Trump, nu?

Trump era ca un rege și Jared era tot timpul lângă el, îi tot susura în ureche. Un om atât de apropiat de rege, un sfetnic, are multă putere. Sunt cărți pe tema asta. Știi cine e sfetnicul și cine e regele și cine are, de fapt, puterea. E o carte care se cheamă „Toți prietenii președintelui” sau ceva de felul ăsta, nu mai știu.

În orice caz, Jared era acea persoană. Toată lumea știa că, dacă vrei să rezolvi ceva, trebuia să treci pe la Jared. Jared conducea Casa Albă la primul mandat Trump.

Ăsta este adevărul, iar Jared făcea treabă foarte bună pentru că e un tip OK, toată lumea îl place pe Jared, nu face valuri, nu supără oamenii.

Iar ce cred că m-a deranjat este că Jared avea atât de multă putere și a făcut foarte multe chestii pe care le dorea prin intermediul președintelui Trump.

Dar, când Jared a plecat de la Casa Albă, brusc aflăm că Arabia Saudită bagă două miliarde de dolari în fondul lui. Uite aici titlul din Wall Street Journal: „Noul fond al lui Jared Kushner intenționează să investească banii saudiților în Israel”.

Să ne uităm și literele mici; zice: „Fondul suveran al Arabiei Saudite dedică două miliarde de dolari Affinity Partners, firma d-lui Kushner, fiind de acord pentru prima dată ca fondul să facă investiții în firme israeliene”.

Deci imediat ce a plecat de la Casa Albă, s-a întâmplat chestia asta.

După care, bun, Trump candidează din nou, dar Ivanka nu apare pe nicăieri. Când spun nicăieri, înseamnă că nici măcar în campanie. Dar asta e, când zici că te retragi din politică, asta e, este povestea oficială. Vrei să petreci timp cu familia.

Dar i-a păsat atât de puțin de alegerile din 2024 că n-a găsit vreme să facă și ea măcar o postare, nu? Ceva de genul să votăm, în ziua alegerilor. Nu glumesc.

Nu știu dacă vă amintiți, dar, chiar în noaptea alegerilor, când toată lumea era stresată, Ivanka a ieșit pe X – când toată lumea era stresată, nu știam dacă a doua zi mai avem țară sau nu. Panica aia pe care o simți, ca cetățean, când îți pasă cine va conduce țara asta, pentru că e ceva care contează. Așa că, fie că țineai cu Kamala, ceea ce clar nu este cazul meu, fie că țineai cu Trump, ideea era că alegerile erau tensionate și oamenii simțeau presiunea. Eu eram stresată pentru viitorul copiilor mei. Mă gândeam că, în câțiva ani, n-o să mai avem o țară.

Bun. Și apare Ivanka. Nu zice nici măcar ceva de genul „Hei, uite ce e, eu stau deoparte, dar vă rog să votați cum vă dictează conștiința”. Ceva de felul ăsta. Dar nu. Ea s-a auto-felicitat de propria zi de naștere. Deci cu o seară înainte de rezultate. Postarea ei de cu o seară înainte, că făcea 43 de ani, deci era în ajunul zilei de naștere; în weekend-ul ăla împlinea 43.

Zice așa:

„Reflectând la lecțiile vieții, iată câteva adevăruri pe care le-am învățat pe parcurs. Unu: familia și prietenii sunt cel mai important lucru. Doi: fii iertător cu oamenii. Te eliberează. Trei: de la orice om poți învăța ceva. Patru: evită Lashon Hara, care înseamnă bârfă [în ebraică]. Cinci: ai încredere în tine însuți. Șase: hrănește-ți trupul. Șapte: bucură-te de lumina soarelui”.

Uau, mamă! Foarte drăguț. Super. Dar, totuși. Asta o preocupă pe ea? Noi toți suntem stresați la maxim. Ne roadem unghiile pe-aici, iar ea zici că e una din anii 2000, mai știți, de-alea care își puneau citate la profil, pe AIM, le lăsau acolo când plecau în vacanță. De parcă tocmai descoperise un site cu citate și le posta pe toate pe AIM, ca una de 13 ani care s-a despărțit de gagic.

Mi-am zis, a dat cu bâta în baltă, ce prostie – dar după aia mi-am dat seama: uau! Asta înseamnă că pe ea n-o afectează indiferent cine iese la alegeri. Înseamnă că ea face parte din acea clasă socială unde alegerile nu contează pentru că, indiferent cine iese, tu și familia ta sunteți OK. Familia ta o duce bine indiferent cine iese.

După care m-am gândit: Păi da, Jared tocmai și-a tras două miliarde de dolari. Acum ați plecat de la Casa Albă. Nu vă mai pasă cine iese. Nu-ți pasă nici măcar dacă iese taică-tău sau nu. Nici măcar să spui: Duceți-vă la vot nu ești în stare. N-ai nimic de spus. Nimic de făcut, nicio treabă.

Așa că, vorbind de bani, te-ai gândi că, după ce a fost în Biroul Oval și a vorbit cu socrul lui, banii ăia vor ajunge în America, mulți bani.

Numai că Forbes a făcut o cercetare aprofundată, despre unde se duceau banii ăia. Uite titlul: „Jared Kushner ajunge miliardar indiferent cine câștigă”.

Și cam asta a fost și impresia pe care mi-a lăsat-o mie postarea ei. Citez din articol:

„Affinity a pornit greu, nefăcând aproape nicio investiție în primul an, în timp ce Kushner învăța meserie și naviga apele tulburi ale pieței în plină pandemie. Dar, între timp, a întețit ritmul iar acum, a investit cel puțin 1,6 miliarde de dolari în firme din Brazilia, Germania, Israel, SUA și Marea Britanie, precum și Emiratele Arabe Unite, în afaceri care variază de la finanțe la energie. Cele mai notabile investiții sunt cele din Israel. În septembrie 2023, Affinity a anunțat un contract de 110 milioane de dolari pentru 15% din acțiunile afacerilor auto și de credit ale conglomeratului Shlomo Group. Aceasta a fost prima investiție cunoscută făcută în Israel de fonduri din Arabia Saudită și Qatar.”

Aici nu pot decât să râd, ce să spun... Israelul și Qatarul fac tot timpul afaceri. Dar tocmai aici este chestia. Ce se spune aici este important pentru că niciunul din statele din Golf nu are relații diplomatice cu Israelul, iar Kushner a trebuit să obțină aprobări de la ambele guverne ca să poată face acele investiții.

Deci a funcționat ca intermediar între Qatar și Israel, ca să facă afacerea aia, în timp ce noi, restul, suntem acuzați că ne finanțează nu știu cine din Qatar. Dar ce face Jared e OK, nu? Presupun că pe sioniști afacerea asta cu Qatarul nu-i deranjează.

Afacerea Shlomo s-a încheiat în ianuarie, iar, șase luni mai târziu, Affinity a cumpărat acțiuni de vreo 130 milioane de dolari de la firmă israeliană de servicii financiare, Phoenix Financial.

Și ia uite ce a avut Jared de declarat pe tema asta; zice:

„Nu a făcut decât să mă apropie de investitorii mei. Faptul că investesc bani din Golf în Israel după atacurile de la 7 octombrie este ceva foarte important. Trebuie să aducem oamenii împreună”.

Iar mie îmi vine să spun: aș fi preferat să investești banii ăia în America, din moment ce te-ai folosit de poziția lui socru-tău pentru favoruri pentru tine și familia ta, ceea ce știi că este adevărat.

Dar și mai șocantă este o declarație a lui Jared. Pentru că, dacă te întrebi, bun, ce viziune are Jared după 7 octombrie? Pentru că la numai câteva luni după acel atac, Jared apărea pe scenă la Harvard, unde spunea următoarele despre 7 octombrie:

„Acum două luni, nimeni nu știa ce urmează. Ni s-a spus că va urma doar o scurtă reacție militară în Gaza. Acum, noi înțelegem că este o epurare etnică. Este o demolare intenționată. În esență, asistăm la o demolare controlată. Demolează tot ce le iese în cale.”

Deci asta a avut Jared Kushner de zis pe scenă la Harvard la numai două luni după ce poate asistase la aceste demolări înainte să le vedem și noi.

Ia ascultați aici [min. 38:11]:

„Cred că ambele tabere cheltuiesc o avere pe arme. Cred că niciuna dintre părți nu vrea să aibă această, știți, organizație teroristă închisă într-o enclavă între ele. Vreau să spun că Gaza este o proprietate pe malul mării. Ar putea fi foarte valoroasă dacă oamenii s-ar concentra pe construcții, nu?, pe ridicarea nivelului de trai.

„Când te gândești la toți banii aceia care au fost băgați în rețeaua de tunele și în muniție; dacă erau folosiți pentru educație, pentru inovație, cât de multe s-ar fi putut face. Și cred că situația acolo este, hm, un pic nefericită.

„Dar cred că, din punctul de vedere al Israelului, ar fi preferabil să-i mute pe oamenii aceia de-acolo și apoi să facă curățenie.”

Ceea ce este un mod foarte agreabil de a spune epurare etnică: mută-i de-acolo, fă curat și obținem o proprietatea valoroasă. O proprietate scumpă la malul mării. 

După care apare Trump și vorbește de construirea de hoteluri marca Trump în Gaza... Așa că n-ai cum să nu te gândești, totuși.

Bun, asta era pe 15 februarie 2024, iar el avea deja această viziune despre proprietatea splendidă de la malul mării, după ce oamenii sunt dați afară din Gaza.

Așa că revenim la indiciile noastre, da? La tipare. Îl avem pe tipul ăla de la început, da? Avem schimbarea identității, avem atingerea lui Midas, avem devianță sexuală, teatru și revizionism istoric.

Cât privește atingerea lui Midas, există o relatare – care, apropo, nu a fost în zona de politică: cred că a apărut prin 2006, înainte ca Jared Kushner să apară pe scena publică.

Era un tip care spunea că Jared Kushner intrase la Harvard tocmai grație atingerii lui Midas; că nu avea notele necesare ca să intre la Harvard.

Să vă zic de tipul ăsta. Îl cheamă Dan Golden. Și el a scris o carte, în 2006, care se cheamă The Price of Admission (Prețul admiterii). La vremea aia, nu investiga nimic în legătură cu dreapta sau stânga politică; ce-l interesa pe el era de ce ajung la Harvard atât de mulți indivizi care nu au calificările necesare. De ce atât de mulți copiii ai elitelor ajung la Harvard, deși nu au rezultatele academice necesare. Iar Jared Kushner a apărut și el în această investigație, normal.

Potrivit cercetărilor lui, zice Goldman, „dezvoltatorul imobiliar din New Jersey, Charles Kushner [care este tatăl lui Jared, să vorbim despre el un pic] a oferit 2,5 milioane de dolari Universității Harvard, în 1998, nu cu mult timp înainte ca fiul lui, Jared, să fie admis la prestigioasa instituție de învățământ, cotată ca Ivy League. La acel moment, Harvard admitea cam unul din nouă candidați.”

Goldman s-a dus să vorbească cu foști administratori de la liceul lui Jared despre aceste detalii particulare. Până la urmă, cum vine asta, te-apucă pe tine să faci donații înainte ca fiul tău să fie admis. Nu? Abia urmează să depună cererea de admitere.

Așa că a vorbit cu un fost administrator de la liceul lui Jared, Frisch School, iar, în carte, el scrie că acest administrator i-a spus, citez: „Absolut nimeni din administrația școlii nu ar fi crezut că avea meritele necesare să intre la Harvard.”.

Deci ăsta este un fost administrator de la Frisch School, în New Jersey.

Mai departe, el spune: „Media generală nu permitea așa ceva. Nota la absolvire nu permitea așa ceva. Și, când colo, ce să vezi, Jared a fost admis”.

Bun. Să revin la Charles Kushner. Goldman mai face niște cercetări și descoperă că Charles Kushner este membru în nu știu ce consiliu sau comisie la Harvard - și el, și nevasta lui, de fapt - și că li se permite să fie membri deși au fost deja găsiți vinovați de infracțiuni financiare.

Deci ce avem noi aici? Este același gen de poveste. Venim din Rusia și brusc, în două luni de zile, ne umplem de milioane de dolari. Numai din sudoarea frunții. Ce pot să spun? Dacă au muncit oamenii de s-au spetit. Așa le-a fost norocul. Asta este povestea familiei Kushner. Foarte interesantă poveste.

Iar, când vorbesc despre devianță sexuală și șantaj, ce mă interesează pe mine este de ce i s-a părut acceptabil lui Trump să-l numească pe Charles Kushner ambasador, după ce l-a și iertat de pedeapsă, normal, ditamai ambasadorul, și l-a trimis, unde credeți? În Franța! Întrucât ce știm noi cu siguranță despre Charles Kushner? Că a fost închis pentru evaziune fiscală și  influențarea martorului.

Iar, dacă că întrebați dacă chiar era vinovat, atunci înseamnă că nu știți cât de dezgustătoare este povestea. Procurorul general de la vremea aia, care l-a băgat la închisoare, era Chris Christie, procurorul general din New Jersey. N-am știut niciodată istoria a ce făcuse, de fapt, Charles Kushner. Dar mai bine vă las să-l ascultați chiar pe Chris Christie, care a vorbit pe tema asta cu Margaret Hoover de la emisiunea Firing Line, la PBS.

Deci jurnalista Margaret Hoover îl întreabă pe procurorul Chris Christie de ce l-a băgat la închisoare pe Charles Kushner. [min. 42:46]

Margaret Hoover: M-am mirat că nu v-ați apărat mai mult, în carte, pentru că l-ați trimis pe Charles Kushner în judecată.

Chris Christie: Păi mie mi se pare evident că trebuia judecat. Adică, bun, ai un tip care angajează o prostituată care să-i seducă cumnatul, îl filmează și apoi îi trimite filmarea surorii lui, ca s-o intimideze, să nu depună mărturie la marele juriu. Mai am nevoie de vreo altă justificare? Este una dintre cele mai dezgustătoare, mai mizerabile infracțiuni pe care le-am avut de cercetat ca procuror. Iar eu eram la New Jersey, Margaret, unde avem o grămadă de infracțiuni scârboase și mizerii. Dar am prezentat faptele și orice persoană obiectivă care se uită la ele vede despre ce este vorba. Aveam o obligație morală și etică să-l trimit în judecată. Știu o grămadă de oameni care au neînțelegeri în familie. Și noi avem neînțelegeri. Toată lumea are probleme în familie. Dar aici nu vorbim de o situație normală de familie. Tu îți poți închipui așa ceva? Fratele tău intră la belele din cauza unei evaziuni fiscale. Tu ai niște informații de care autoritățile au nevoie și vor să te cheme martor. Iar fratele tău, ca să nu depui mărturie împotriva lui, ia o prostituată și o pune să-l seducă pe soțul tău, îl filmează pe soțul tău făcând sex cu o prostituată. Și, după aia, vine la tine și te amenință cu acea înregistrare.”

Pe mine m-a lăsat fără grai. Dar și mai fără grai m-a lăsat faptul că Trump i-a dat grațiere. Și, hai să spunem, grațierea ca grațierea. Nu? Faci favoruri. Pentru asta sunt, de fapt, grațierile astea de la sfârșit de mandat. Iartă în stânga și-n dreapta. Toți o fac. Și republicanii, și democrații, toți fac asta. Au grijă de amicii lor la final.

Dar să-i dea după aia și un post de ambasador în Franța?! De fapt, s-ar putea să fie prea bine calificat pentru funcția aia, dacă mă gândesc. Devianța sexuală. Supra-calificat.

Numai că te întrebi de ce-o fi vrut el funcția aia? De ce ar vrea așa ceva un om în vârstă de 70 de ani, care nici franceză nu știu dacă vorbește. Poate vorbește. De ce ar vrea el să devină ambasador în Franța? Ce mari avantaje ai ca ambasador? Păi cum, devii un intermediar. Cred că ăsta este unul dintre avantaje.

Dar cred că aceste întrebări trebuie puse pentru că am sentimentul că suntem luați de proști, suntem duși de nas cu privire la ceva sinistru, cum sinistre sunt și crimele împotriva copiilor.

Tocmai am fost făcuți proști, da? Proști și slabi de înger pentru că am spus: scuze, dar unde este fum, este și foc. Iar mie nu-mi place implicarea lui Jared în Orientul Mijlociu.

Cred că, în cazul cel mai fericit, este un conflict de interese pentru Trump, acum, când Jared și Ivanka sunt pe cale să devină miliardari. Cui sunt ei mai loiali? Și cui îi este Trump mai loial? Sunt Ivanka și Jared mai loiali Israelului, iar Trump, mai loial propriului lui copil, Ivanka, decât este Statelor Unite ale Americii? Sunt astea niște întrebări legitime? Eu cred că da.  

Bun. Deci voi continuați să ne zăpăciți și să ne duceți de nas, iar noi continuăm să punem întrebări. În orice caz, oameni buni, mă întreb voi ce părere aveți despre toate astea. Pentru că eu nu mă las, nu las un colțișor nerăscolit când e vorba de copii care au fost abuzați. Asta este ultima redută. Și este absolut prostesc din partea lui Trump să creadă că poate redirecționa energia MAGA spre altceva și să ne spună nu, nu vă mai uitați aici!