Boala de cheson, boala scafandrilor!

La fiecare 10 metri de scufundare în adâncime se adaugă câte o atmosferă la presiunea cu care suntem obișnuiți, în aer liber, la nivelul mării (aceasta este presiunea de o atmosferă).

La 10 metri adâncime suntem supuși deci la 2 atmosfere presiune.

1 litru de aer din plămâni se comprimă la 250 cm cubi, deci la un sfert la 30 metri la adâncimea de 30 metri (4 atmosfere).

1878: Paul Bert, medic și profesor de fiziologie la Sorbona,ajunge la constatările că boala de cheson este identică cu problemele pe care le au și scafandrii. El a studiat diferitele componente ale aerului și pentru fiecare a observat mai întâi cum reacționează animalele la depresiune și apoi ce se petrece într-o atmosferă în care aerul este comprimat. Concluziile sale sunt următoarele: peste adâncimea de aproximativ 15 metri, oxigenul pur devine toxic însă când este amestecat cu azot adâncimea limită este de circa 120 metri; azotul este foarte puțin solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este prea rapidă, azotul se degajă din sânge sub formă de bule care pot să dea senzații de pișcături și dureri în articulații; dacă aceste bule astupă vasele sanguine, se produce o embolie gazoasă care poate conduce la paralizie sau chiar moarte. De aici Paul Bert trage concluzia că revenirea la presiunea normală trebuie să se facă lent pentru a permite azotului să fie eliminat treptat. Totodată Bert menționează pentru prima oară necesitatea utilizării oxigenului pur pentru reducerea timpului de decompresie.

Accidentele de scufundare pot fi clasificate în patru mari grupe :

1. Accidente fizico-mecanice - accidente datorate efectelor mecanice ale presiunii, (suprapresiunea pulmonară, barotraumatismele și colicile scafandrului);

2. Accidente biofizice - accidente datorate efectelor biofizice ale presiunii (accidentele de decompresie);

3. Accidente biochimice - accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii (narcoza azotului, criza hiperoxică, intoxicația cu bioxid de carbon și hipoxia);

4. Alte accidente de scufundare (hipotermia și înecul).

În oxigenoterapia hiperbară se folosesc 2 atmosfere, echivalent la scufundarea la o adâncime de 10 metri, oxigenul folosit fiind pur (100%).

Deci nu se atinge nivelul toxic, nici hipotermia sau înecul nu a fost în cauză, nici accident biochimic nu a fost, nici efect biofizic nu a fost (accident de decompresie).

Analizăm punctul 1 enumerat la accidentele de scufundare.

Suprapresiunea pulmonară este un accident de scufundare ce apare datorită destinderii gazelor blocate în plămâni peste limita de elasticitate a acestora, în timpul ridicării către suprafața apei. Acest efect apare dacă ridicarea la suprafață se face prea repede, ori aceasta nu este cazul, decomprimarea are timpi programați cu viteze testate, de siguranță.

Barotraumatismele sunt accidente de scufundare ce apar ca urmare a dezechilibrului de presiune dintre presiunea gazului existent în cavitățile pneumatice ale aparatului respirator (urechea medie și sinusurile) și presiunea exterioară (presiunea mediului acvatic la adâncimea de imersie). Ori în acest caz nu este vorba de sângerare din ureche, surzenie și alte leziuni otice.

Colicile scafandrilor sunt cauzate de tendința de creștere a volumului gazelor conținute în tubul digestiv în timpul ridicării către suprafața apei (scăderea presiunii ambiante). Nici această complicație nu s-a întâmplat în cazul de față.

În fapt nu s-a întâmplat nici unul dintre complicațiile posibile ale oxigenoterapiei hiperbarice.

De fapt ce s-a întâmplat este o sesizare neontologică a unui medic asupra unei clinici, vădit tendențioasă, belicoasă, de tip mafiot, de concurență neloială, invidie, ură.

Este într-adevăr o complicație de tip boală de cheson, numai că nu s-au umflat bulele de gaz în pacient. ci orezul în creierul medicului invidios care a crezut că are o ocazie să distrugă un rival din capul lui, inconștient că singurul rival al să este propria incompetență, răutate, prostie, micime sufletească și caracter infect. Ar fi mai relevant să vedem cine este reclamagiul, ce conflicte de interes are în capul lui și de ce nu a respectat codul de deontologie medicală, să scrie o scrisoare medicului pe care îl consideră rival și autor al halucinațiilor din capul lui!

Citiți și BBC: Long Covid: 'Hyperbaric chamber treatment transformed my life'