Le-am spus-o și lor: în cei opt ani în care am activat în Comisia de jurisdicție profesională, nu am anchetat niciodată un medic pentru opiniile exprimate în spațiul public. Mai cu seamă că în Codul de deontologie medicală al CMR nu există așa o prevedere!

Nu există? lasă că-ți arătăm noi că există, tovarășe!

Libertatea ta de exprimare (pagina 5, n.n.) se termină în punctul în care începe libertatea celuilalt (!) Serios?!

La pagina 1, aflăm că ”sesizarea” (da, știu!) a fost făcută de domnul Prof. Dr. Mircea Onofriescu și se referea la... un interviu.

În acel interviu, ereticul Constantinescu afirmase (paginile 2 și 3) lucruri extrem de grave:

- că Guvernul a reacționat ”la ordin”, cu tendința de a exagera o afecțiune virală care nu este cu mult diferită de gripa obișnuită;

- că s-au luat măsuri nocive: carantinarea la domiciliu, obligativitatea măștilor, internarea forțată a asimptomaticilor;

- că ”imunitatea de turmă” se instalează mai repede atunci când contagiozitatea este mai mare, aceasta constituind astfel un avantaj;

- că aparatele de ventilație asistată nu sunt utile, atât timp cât nu presiunea alveolară este problema, ci blocarea capilarelor pulmonare;

- că vaccinarea (ca și orice alt act medical) este de neconceput să devină obligatorie, mai ales dacă e vorba de un produs care nu este sigur.

Atât? Da, atât! Și cum au argumentat sancțiunea? Uite-așa, cu artă și sfidare a logicii și bunului simț, interpretând paragrafe după bunul plac - vezi la paginile 3-4:

1) Art. 9 Principiul specializării profesionale - ”Cu excepția unor cazuri de urgență vitală, medicul acționează potrivit specialității, competenței și practicii pe care le are”. În mod evident, acest paragraf se referă (subliniat de verbul ”a acționa”) la faptul că un gastroenterolog nu are dreptul să trateze fracturi sau tumori cerebrale, nu că nu ar avea voie să discute public despre acestea! Dacă ar fi altfel, nici Craiu (pediatru) n-ar fi avut voie să spună despre produse netestate că sunt sigure și eficiente, nici Rafila (epidemiolog) să-și dea cu părerea despre tratamentele antivirale, nici Arafat (urgentist incert) despre profilaxia infecțiilor, nici Tataru (chirurg) despre carantinare, nici medicii de familie (care m-au anchetat pe mine) despre etica medicală.

Este absolut rușinos ca un profesor universitar să aibă nivelul de înțelegere al unui elev de gimnaziu când interpretează un paragraf.

2) Art. 21 Comportamentul profesional și etic - (1) ”Medicul trebuie să fie un model de comportament profesional și etic, fiind în permanență preocupat de creșterea nivelului său profesional și moral, a autorității și prestigiului profesiunii medicale”. Așa, și? Cum am încălcat eu prevederile acestui paragraf? Era etic să susțin că un produs experimental este sigur și eficient? Au apărat mai bine autoritatea și prestigiul profesiunii medicale cei care au decis păguboasa măsură a carantinării sau cei care au îndemnat și constrâns populația să participe la un experiment cu substanțe noi, potențial nocive? Serios, chiar ce legătură are acest paragraf cu interviul incriminat?

3) Art. 22 Fapte și acte nedeontologice - k) ”...respingerea publică, cu excepția dezbaterilor din comunitatea medicală, a unor mijloace de diagnostic, tratament și profilaxie recunoscute de comunitatea științifică academică medicală...”. Cine constituie ”comunitatea științifică academică medicală”? Toți cei care nu au avut păreri, explicații, argumente cenzurate de mass-media și de rețelele de socializare? Inventatorii testului PCR sau ai tehnologiei mARN, cel mai mare savant imunolog german, laureați ai premiului Nobel, cel mai mare savant român în domeniul medical, profesorul Leon Zagrean sau singurul specialist vaccinolog din România, doctorul Damian Baciu, profesorul Vasile Astărăstoae, timp de 8 ani președinte al CMR, aceștia sunt excluși din”comunitatea științifică academică medicală”? Cine i-a exclus? Medicii de familie din filiala Iași a CMR? Cum poate recunoaște sau nu ”comunitatea științifică academică medicală” folosirea experimentală a Remdesivirului, de exemplu, la o afecțiune virală nouă sau produsul nou al unei firme care a fost amendată în trecut pentru falsificarea studiilor clinice? La ce ”comunitate științifică academică medicală” vă referiți, la Imbri, Jurma și Radu Tudor sau la colega noastră condamnată pentru mită? Ori poate la cei de la Timișoara care ne așteptau cu lumânări și pământ înghețat? Chiar nu vă este rușine?

Documentul abundă în perle, dar cea mai tare se găsește la pagina 6:

”Este adevărat că art. 70 din Codul civil și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la liberă exprimare, însă acest drept nu este nelimitat, iar libertatea fiecărui individ își regăsește : ) limita în punctul în care începe libertatea celuilalt” (!) Cu alte cuvinte, libertatea mea de exprimare se oprea atunci când începea libertatea lui Cercel de a spune că virusul circulă cu 7,2 m/s, spirtul nu e bun dezinfectant, iar produsul importat în cantități de 10 ori mai mari decât populația are grămăjoare superbe de grăsime, se oprea când începea libertatea lui Musta de a jecmăni bolnavii din spital, când începea libertatea lui Arafat de a umili pensionarii, libertatea lui Marinescu și Mahler de a face clipuri publicitare pentru produse medicamentoase, libertatea lui Oancea și Imbri de a amenința oamenii, libertatea lui Tătaru de a ”recomanda” medicilor să treacă în certificatul de deces o anumită boală, chiar dacă era doar suspicionată (”relaționată”), libertatea firmei producătoare de a minți lumea, libertatea rectorului Scripcariu de a constrânge studenții și cadrele didactice să se injecteze cu un ser experimental poreclit ”venin” (sau cam așa ceva)... Da, recunosc, prin acel interviu, am lezat grav libertatea celor de mai sus de a săvârși ticăloșii!

În încheiere, un cuvânt de caldă mulțumire doamnei Prof. Dr. Ioana Grigoraș, care a prezidat lucrările comisiei, și colegului Dr. Razvan Miftode, care a girat documentul prin semnătură.

E o chestiune de sfidare să dai unui coleg ”vot de blam” pentru opinii, mai cu seamă că toate s-au adeverit cu asupra de măsură.