ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Am fost primul candidat anunțat pentru prezidențiale, în cadrul unei întâlniri în Palatul Parlamentului, cu oameni extraordinari, pe care toți vi i-ați dori interlocutori.

În ciuda acestei premiere oarecum surprinzătoare pentru unii, însă sigur generatoare de controvese, atât televiziunile mainstream (cu o notabilă excepție), cât și ziariștii vechi, influencer-ii noi ori sociologii neamului mă ignoră: nici nu râd de mine, nici nu mă înjură, nici nu mă laudă... pentru ei, pur și simplu, nu exist. De ca și cum Cătălin Cîrstoiu sau Mihai Enache, ori Ciolacu, Gușă sau Geoană ar fi făcut ceva pentru semenii lor în ultimul deceniu. Hai să întrebăm o sută de oameni din Gheorghieni sau Alexandria dacă au auzit de mine și dacă au auzit de Geoană și Gușă!

Pe de altă parte, embargoul e firesc: e în natura omului să se simtă inconfortabil când cineva vine cu o atitudine total diferită de ce a fost el obișnuit; de ce să se lege la cap dacă nu-l doare?! Mai bine mestecă în continuare în oala cu ciuci și ciolaci, decât să se complice analizând pe unul care le tulbură liniștea. Auzi tu! vrea să scoată România din OMS și din NATO! - așa ceva nu se poate, dom'le! Mai bine mă fac că nu văd și-mi iau drept pavăză pretextul cu ”n-a auzit nimeni de ăsta”, ”e un lunatic de tipul lui Mudava (sau Ogică, cum bine i-a spus Gâdea)”, n-are nicio șansă să se facă auzit în hărmălaia partidului comasat și a celuilalt, suveranistul cu ”slava Ugraina” în cuget și naționalistul cu NATO în simțiri (ce frumos ar scrie Caragiale dacă i-ar auzi!).

Semnele pentru amuzanta tăcere de acum apăruseră încă de la primele sunete din goarnă pe care le-am emis, la evenimentele din ianuarie și martie: oameni care-și declaraseră admirația sufocantă față de mine, care-mi ridicaseră ode în eter, au evitat să se afle în aceeași sală cu mine. Să nu se interpreteze. Suntem suveraniști, dar suveraniști prudenți, cerebrali, realiști...

Mie au început să-mi placă grozav toate astea. Ele constituie imboldul optim pentru a nu mă lăsa păgubaș, filosofând abulic și neproductiv că ”nu mă merită conaționalii”. N-au nicio legătură conaționalii cu inerțiștii corecți politic și sceptici. Mie mi-a intrat în cap că am misiunea de a da un exemplu că se poate și altfel și nu mă las până n-o îndeplinesc. Doar știți că-s catâr, am dovedit asta de atâtea ori!