Există o groază de cetățeni care pot fi considerați, pe bună dreptate, dincolo de naivitate (adică mai către șanțul prostiei) când au crezut că ei chiar luptă cu pericolul de la Răsărit, că suntem în situația în care la putere pot veni partide sau oameni care să ne scoată din UE, din NATO, să ne mute din Europa în Asia, pe undeva prin Siberia.
Ei au constituit șeptelul-țintă al specialiștilor propagandiști și au mușcat, din nou (!), ca bibanii de crescătorie, din momeala atent înfiptă în cârligul manipulării.

Propagandiștii au dat, ca de obicei, dovadă de extraordinar de multă imaginație, că doar sunt specialiști cu experiență, și probabil că unul dintre exemplele cele mai ilustrative de marketing politic strălucit este transformarea numelui de Călin Georgescu în ”Kremlin Georgescu”.

În momentul în care un sistem se dovedește atât de imaginativ și creează o propagandă care să se adreseze fiecărei categorii sociale în parte, dar și fiecărei categorii intelectuale, toate pe canale dedicate, inclusiv cu manele politice pentru maneliștii ocazionali sau pentru maneliștii intelectuali (adică exact modelul de campanie din 2004 si 2009 pentru Băsescu), înseamnă că avem de-a face cu o mașinărie extraordinar de bine finanțată și organizată.
Cei care se ocupă de astfel de lucruri, ”oamenii de marketing”, știu foarte bine că în spatele unei asemenea campanii și promovări nu stau sute sau mii de euro, ci zeci de milioane de euro, iar planificarea și organizarea nu au cum să fie făcute în mai puțin de șase luni pentru o persoană care nu fusese într-o campanie anterioara similară.

În cazul concret despre care discutăm, respectiv faptul că, odată cu anularea alegerilor din decembrie 2024, guvernul nu era în stare să stabilească data alegerilor, bâjbâind dacă să le pună în februarie, în martie sau în aprilie, având în vedere și termenul acela de șase luni necesar organizării unei campanii eficiente pentru un candidat nou, este de presupus că organizatorii (mai corect spus, păpușarii campaniei actualului președinte) sunt cei care au impus datele din mai, condiționați de graficele de creștere în intenția de vot pe care le calculaseră.
Era evident pentru cei care au stabilit alegerile că data le-a fost impusă, deci evident că știau și cine trebuie să câștige, așa că toată mascarada unor anume candidați a fost doar pentru prostirea bibanilor.

Calculul alegerilor a fost extrem de bine pus la punct, iar cel mai important aspect era ducerea candidatului dorit în turul al doilea, pentru că, de acolo, lucrurile deveneau mai simple, avându-se experiențele anterioare din campaniile lui Băsescu din 2004 si 2009, precum si cea a lui Johanis din 2014, când, de fiecare dată, candidatul aflat pe locul al doilea a recuperat spectaculos diferența.

Însă, în 2025, lucrurile erau complicate de o polarizare extremă generată de lovitura de stat din decembrie 2024 și de faptul că, pe de-o parte, o mare parte a populației înțelesese pe ce drum vom fi aruncați, iar pe de altă parte, nu s-a reușit o mediere între structurile din spatele candidaților pentru susținerea doar a unuia dintre ei, astfel încât segmentul majoritar al Partidului Național Liberal a insistat pe alegerea lui Crin, în timp ce forțele externe pe alegerea lui Nicușor.

Pentru oricine privea din exterior, era evident că Nicușor nu are absolut nicio șansă să treacă în turul doi în fața lui Crin, mai ales că acesta era sprijinit de cea mai puternică structură de partid din țară, respectiv a PSD-ului, chiar și castrat.
Mai mult, era în situația de a avea și un alt pericol, reprezentat de o blondă fără multă glagore, dar cu multă încăpățânare, care n-a înțeles că a fost o marionetă în alegerile din decembrie și a crezut sincer în șansa ei și, în ciuda unor încercări disperate, asezonate cu amenințări, nu a putut fi convinsă să renunțe la a candida din partea USR-ului, mai ales că fusese gâdilită în părțile umede de către însuși macronul erect. De fapt încăpățânarea ei constituia marele obstacol care ar fi putut să încurce jocurile pentru aducerea lui Anti-batistă la Cotroceni.

Pe de altă parte, tocmai având în vedere îndârjirea furibundă a primăriței de provincie, singura modalitate prin care mai era posibilă obținerea unui număr de voturi suficient de mare pentru ca Nicușor să treacă în turul doi o reprezenta diminuarea cu orice preț a electoratului lui Crin, concomitent cu găsirea unor voturi din exterior cu care să poată fi facilitat drumul psihopatului ORL.

Prin urmare, au fost activate mai multe componente esențiale:

1) Aducerea în cursa electorală a singurului competitor real și reprezentant implicit, chiar legitim, al Partidului Social Democrat, prin care acesta să deturneze cea mai mare parte din voturile care s-ar fi dus de la electoratul PSD către Crin. Unicul personaj care putea să facă lucrul ăsta era Victor Ponta, omul care a trădat pe absolut toată lumea de-a lungul deceniilor.

2) Introducerea în cursa electorală a unor personaje secundare, care să atragă din voturile lui Crin Antonescu – un electorat de nișă, și aici este vorba despre Cristian Diaconescu, alt săritor din barcă-n barcă, la comandă, cu un aer de intelectual constipat, dar la fel de găunos ca scorburile din care provine sub formă apretată. Acest etern candidat perdant a și fost recompensat, în mod aparent paradoxal, pentru eforturile lui, cu numirea în calitate de consilier prezidențial, deși a candidat tocmai împotriva președintelui care l-a angajat (!).

3) Activarea în exterior a unei uriașe rețele prin care o parte cât mai mare a electoratului din străinătate să fie convinsă să vină pur și simplu doar să voteze, pentru că se știa că liberalul scos din adormire și reactivat va obține, procentual, mult mai puține voturi în diaspora (voturile pentru Simion nu contau, el oricum câștiga primul tur).

4) Cea mai importantă operațiune a fost cea din Republica Moldova, unde președinta Maia Sandu și-a bătut pur și simplu joc, atât de Johannis, cât și, ulterior, de președintele interimar Bolojan, promițându-le (în schimbul unor sume uriașe, constând în furnizarea de gaze și curent gratuit) nu mai puțin de 150.000 de voturi pentru Crin, lucru care bineînțeles că nu s-a întâmplat și care a dus la o uriașă consternare în interiorul Partidului Liberal, manifestată isteric de Rareș Bogdan, cel care a expus, între cele două tururi de scrutin, în toată splendoarea ei, operațiunea, și care, probabil, la acest moment, dându-și seama ce a făcut, este foarte îngrijorat pentru viața lui.

Este evident că Maia Sandu nu a respectat înțelegerea ca urmare a unor ordine superioare, ceea ce duce la concluzia că protectorii acesteia, cât și ai lui Nicușor, sunt aceiași! De altfel, nici nu este greu de văzut că, în ceea ce privește principalele teme de politică externă, între Nicușor și Maia Sandu există practic o identitate de păreri, ceea ce înseamnă că amândoi sunt marionetele acelorași păpușari, iar trădarea domniței capătă sens.