„De ce spui Tamara Buciuceanu Botez și doar Draga Olteanu. Eu mă mândresc cu numele soțului meu”, țin minte insistența cu care mă ruga să-i spun tot numele, Draga Olteanu Matei.

Muncea fără odihnă, iar despre acest lucru, și nu numai, Alice Mănoiu scria:

„Până n-a cizelat oftatul «spontan» de precupeață, cu grație de bijutier nu s-a lăsat. Va să zică eleganța ce salvează vulgaritatea neîntrecutelor ei personaje cu pitoresc balcanic nu-i doar bun simț popular ori stavila citadinului ce scrie versuri noaptea, când nu poate dormi. E uriașa șlefuială a meseriașului că nu-și lasă mâna s-o ia razna pe căi bătătorite, să-i compromită ardoarea cu care creează tipuri viu colorate, dar nu țipătoare”.

„Nu-mi stă în fire să mă fălesc cu nimic, pentru că talentul vine de la Dumnezeu. Nu este meritul meu că-l am, după cum nu este vina nimănui că nu-l are. Talentul este foarte important atât timp cât știi să-l folosești, să-ți găsești mijloacele pentru a-l folosi cum se cuvine”.

Așa mi-a spus Draga Olteanu Matei de ziua ei acum ceva vreme.

Cum să n-o iubești? Cum să nu te bucuri că respiri în preajma ei?

Am avut bucuria să mă ocup de Ediția de Colecție a Jurnalului Național în toamna anului 2006, când i-am adunat la un loc pe marii actori ai Promoției de Aur 1956. Draga Olteanu Matei se număra printre aceștia.

„Dacă vrei să înveți ceva și te interesează ca drumul tău să fie frumos, și curat în viață și bun ești atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viață, care fac ceva pentru semenii lor. Asta e de-a lungul vieții, dar un sfat pe care l-am primit de la Marcela Rusu, cam în primii ani de teatru, a fost să râd norocului în față. Să nu mă plâng niciodată. Dacă vrei să ai noroc râzi norocului în față că altminteri te ocolește el pe tine!»”.

Mi-e dor de dumneavoastră, Draga Olteanu Matei! Mi-aș fi dorit să vă aud astăzi și să vă spun La mulți ani!