ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Liberalii nu au fost mereu gașca liberticidă și coruptă, abonată la sinecuri guvernamentale cu care avem de-a face în prezent. Îmi amintesc de entuziasmul provocat de căderea comunismului, de efervescența colegilor mai implicați care îmi vorbeau de reînvierea partidelor istorice. Se citea von Hayek, Bastiat, mai apoi Nozick, aveam colege care citeau Ayn Rand, se citea chiar von Mises și Rothbard. Ideile liberalismului clasic erau vii în mediul universitar, erau discutate de oameni vii, de oameni care doreau să înțeleagă lumea în care vor trăi ca adulți. Colegii mei demonstrau în '90, '91, '92 împotriva puterii socialiste de atunci, se întorceau deseori șifonați de la demonstrații, erau oameni care nu sperau să aibă vreodată funcții, bani sau sinecuri ca urmare a faptului că au studiat sau pentru și-au apărat în stradă ideile în care au învățat să creadă.  

Cei care distrug libertatea și proprietatea privată în România sunt foștii mei colegi de facultate acum la putere – generația celor puțin trecuți de 50 de ani. Cum s-a ajuns aici? Care este motivul uluitoarei schimbări a foștilor mei colegi? Cum de au ajuns să creadă în contrariul ideilor în care credeau în facultate? Dincolo de explicațiile psihologice acum la modă, există o explicație pe care fiecare dintre noi, cei care-am citit Rothbard, ar fi trebuit să o avem la îndemână pentru a înțelege ce se întâmplă atunci când încercăm să facem posibil ceea ce teoria ne învață că nu este posibil. Ca și matematica, economia este o știință axiomatică și apriorică, atunci când ne înverșunăm să acționăm împotriva concluziilor științei economice, rezultatele nu vor fi foarte diferite de cele pe care le vom suporta atunci când vom încerca să trecem peste un pod construit în virtutea ipotezei că 2+2=5.

Pe urmele lui von Mises, Rothbard ne învață că: 
„fiecare firmă deținută de guvern introduce propria insulă de haos (calculațional) în economie; nu este nevoie să așteptăm instaurarea completă a socialismului pentru a constata consecințele haosului calculațional. Nici o agenție guvernamentală nu va putea vreodată să determine prețuri sau să aloce factori de producție și fonduri într-o manieră rațională care să ducă la bunăstarea generală.”

Cred că aceste rânduri ar fi trebuit să fie gravate la intrarea oricărei clădiri a guvernului sau a firmelor deținute de acesta, este un memento care ne-ar fi scutit de deziluziile de astăzi, de teroarea bolșevică care se revarsă către societatea românească dinspre guvernul PNL de la București. 

În cele patru rânduri de mai sus, Rothbard ne spune de la zeci de ani și mii de kilometri distanță ce s-a întâmplat cu noi, îmi spune clar și lipsit de echivoc ce s-a întâmplat cu foștii mei colegi de facultate. Chiar și îngeri să fi fost, aceștia n-ar fi avut practic nici o șansă, căci n-au avut prețuri, adică repere economice sau busolă economică. Deși au avut entuziasmul de a lupta cu FSNetc., colegii mei de generație nu au avut busolă economică tocmai atunci când ar fi fost mai mare nevoie de ea. Colegii mei au avut lecturile necesare, dar înainte de a avea posturi cu adevărat importante au fost promovați de cei mai în vârstă decât ei la conducerea diverselor agenții sau firme aflate în proprietatea statului. În scurt timp și-au dat seama – din propria practică din păcate – că nu pot lua decizii raționale. O parte au devenit cinici și, mai apoi, corupții zilei de azi, cei mai buni și mai neinstruiți dintre ei au încercat în continuare să ia decizii de bun simț, dacă cele raționale le erau inaccesibile. După eșecuri repetate pe parcursul multor ani de zile, au capitulat în fața corupției și a cinismului chiar și cei mai buni dintre noi, asta pentru că logica economică este implacabilă și nu oferă speranță celor ce nu-și fac atent temele. 

Transformarea PNL într-un soi de coterie postmodernă, coruptă și bolșevică este consecința faptului că, atunci când a avut puterea, PNL n-a reformat rapid administrația și economia românească, făcând imposibile așa-zisele cariere de administratori angajați la stat, cu mult înainte ca tinerii liberali să-și fi pierdut încrederea în piața liberă, înainte ca lipsa credinței în piață să fi apucat să devină cinism și corupție morală.  

Pentru toată lumea este mai ieftin și mai puțin costisitor să înțelegem cu adevărat cărțile pe care le citim, cum spuneam economia și matematica sunt științe axiomatice și apriorice și au întotdeauna ultimul cuvânt. Înainte de a distruge o țară, înainte de a-i lipsi de libertate pe semenii noștri, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ceea ce facem este în contradicție cu ceea ce am învățat atunci când am fost tineri și încă doritori să înțelegem lumea în care trăim. 

Cred că rândurile de mai sus sunt o epitomie a istoriei post revoluționare a PNL, un partid care la începutul anilor '90 a generat același entuziasm în rândul tinerilor și aceeași presiune denigratoare din partea colectiviștilor de diverse denominațiuni ca și AUR azi. L-am auzit pe dl. Simion spunând ieri mulțimii căreia a venit să-i mulțumească pentru voturi că parlamentarii AUR vor fi spartani în următorii patru ani de zile, că nu vor accepta combinațiile lucrative specifice politicii românești. Este un început bun, dar mai important decât asta este ca dl. Simion să pună ordine în modul în care AUR vede economia căci, mai devreme sau mai târziu, AUR va trebui să gestioneze treburile publice. PNL nu a fost distrus de lupta pentru putere, ideile liberale au devenit evanescențe nu înainte, ci după ce PNL a luat puterea, situația de astăzi fiind o consecință firească a modului în care liberalii s-au raportat la socialismul economiei românești atunci când au fost la putere. Consecințele haosului calculațional care au distrus comunismul est-european în 1989 sunt pe cale să distrugă socialismul vest-european, PNL sau AUR nu vor fi nici măcar o notă de subsol în lunga listă a celor care au ales să ignore logica economică. Deși sunt sceptic, acest text este scris cu prietenie și bună credință, nu pot  decât să-mi doresc ca modul în care am descris mai sus istoria PNL de după 1989 să fie folositor generației tinere de astăzi.