ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Emil Constantinescu, președintele de tristă amintire al României, Andrei Pleșu, ministrul de externe, dar și gașca de așa-ziși progresiști, care, într-un apel al intelectualilor publicat în revista „22” (nr. 16 (478) din 20-26 aprilie 1999, chema la pedepsirea sârbilor (sunt printre semnatari și trei falnici  timișoreni[1] de-ai noștri), își văd visul cu ochii. O fi „legitim și necesar”, cum grăia[2] E. Constantinescu (referindu-se în 1999 la necesitatea bombardării Serbiei), să se despartă și Voivodina de Serbia, că doar e autonomă, nu-i așa?

Nici nu a trecut bine comemorarea la Novi Sad a celor câteva mii de sârbi, evrei, țigani etc. masacrați în timpul raidului[3] început în 20 ianuarie 1942 de armata maghiară[4], că vineri, 18 februarie 2022, la intrarea în ștrandul din orașul-frate al Timișoarei a răsărit un graffiti[5] pe care tinerimea croată îl utilizează în Croația europeană ori de câte ori are ocazia: „Srbe na vrbe”. Tradus motamo: „Sârbii (spânzurați de) pe sălcii”. Că salcia rimează cu sârbul. Alăturat, apare și îndemnul „#Izborise OSA (za) Novisad!” (Luptă-te pentru Novi Sad). Acest slogan, „Srbe na vrbe”, folosit de ustași[6] în timpul existenței Statului Independent Croația (Nezavisna Država Hrvatska, stat marionetă creat în aprilie 1941, desființat în 1945), face pereche cu unul la fel de incitator: „Ubji, ubji Srbina!”, („Ucide, ucide-l pe sârb!”), strigat în Piața Victoriei din Timișoara dar și pe stadion[7], pe 1 octombrie 2009, de ultrașii croați, la meciul de fotbal Politehnica Timișoara-Dinamo Zagreb.

Față de acest act s-au pronunțat rapid o serie de organizații din Novi Sad, Zrenjanin, Sombor etc. Însă răul a fost făcut și relevă starea de fapt din societatea provinciei (încă) sârbești.

Ei bine, toate acestea se întâmplă într-un oraș multicultural, capitala Provinciei Autonome Voivodina din Serbia, fostă Capitală Europeană a Tineretului în 2019, Capitală Culturală Europeană în 2022. Întâmplător? Dacă o parte a mass-media amintește de acest  graffiti, portalul[8] belgrădean www.danas.rs (al publicației „Danas”) are grijă să se plângă de faptul că iar (a treisprezecea oară) a fost atacat Infocentrul Pride din Belgrad și nu uită să amintească și de faptul că Belgradul va găzdui în septembrie 2022 Parada Pride, „cea mai mare manifestație europeană LGBTI+”, la care se așteaptă participarea a... zeci de mii de persoane. O fi sub protecția dnei Ana Brnabić, prim-ministrul Serbiei, devenită tată, lesbiană declarată?

Revenind la graffiti-ul cu pricina, acesta n-ar fi primul semnat de autonumita Acțiune a Tinerilor Studenți (Omladinska studentska akcija, OSA - cum apare și în graffiti), cu două zile în urmă apărând în zonă o serie de alte graffiti-uri care incită la ură împotriva conducerii statului și a orașului.

Foarte vocală este Coaliția Organizațiilor Neguvernamentale „Voivodina Civică” (Koalicija nevladinih organizacija Građanska Vojvodina). Prin portalul autonomist „Autonomija[9]”, organ al Coaliției pentru Libertatea Media (Koalicija za slobodu medija), aceasta înfierează chemarea la „linșare” a lui Brajan Brković, activist al sus-pomenitei Acțiuni a Tinerilor Studenți. Pentru a vă face o idee, iată și cine face parte din Voivodina Civică: Centrul pentru Regionalism (Centar za regionalizam), Acțiunea Civică Pančevo (Građanska akcija Pančevo), Rețeaua Verde a Voivodinei (Zelena mreža Vojvodine), Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului în Serbia (Helsinški odbor za ljudska prava u Srbiji), Centrul Civic al Voivodinei (Vojvođanski građanski centar), Centrul Valorilor Civice Subotica (Centar građanskih vrednosti Subotica), Societatea Independentă a Jurnaliștilor din Voivodina (Nezavisno društvo novinara Vojvodine) și Centrul pentru Comunicare Interculturală (Centar za interkulturnu komunikaciju). Ghiciți care este numitorul comun al acestora? Ați ghicit, e Soros, cel de care nu scapi nici în reclamele de pe Youtube.com. Dar care a scăpat de atentatul[10] pus la cale de serviciile secrete iugoslave.

Portalul www.autonomija.rs este „pătruns” de aceleași idei ce bântuie și prin mass-media mainstream românească: Biserica Ortodoxă cea medievală, dreapta ca piedică în calea progresului, xenofobia, dragul de imigranți, centralismul statal, exploatarea provinciei de către centru, pericolul rusesc, autonomia deplină a provinciei față de centru. Cine se încumetă să citească articolele (Google Translator vă ajută) de pe acest portal va recunoaște ușor ideile neomarxiste împletite cu mândria și superioritatea locală (bănățenii știu foarte bine la ce mă refer) abil întreținute de alte capitale.

Integral la Dusan Baiski

[3]

https://en.wikipedia.org/wiki/Novi_Sad_raid

[4]

Potrivit Wikipedia, în iunie 2013, președintele maghiar János Áder și-a cerut scuze oficiale pentru crimele de război pe care armata maghiară le-a comis împotriva civililor sârbi în timpul războiului. Vaticanul încă nu. În context, trebuie menționat că Teleki Pál, urmaș al unei familii de nobili din Transilvania, membru al Academiei Maghiare de Știință, președinte al guvernului maghiar în perioada interbelică, s-a sinucis în semn de protest față de politica activă de susținere de către Ungaria a invadări Iugoslaviei de către Germania nazistă. Câți dintre miniștrii de externe din Europa de astăzi ar face un asemenea gest?

[6]

Potrivit www.dexonline.ro: USTÁȘ, ustași, s. m. Membru al unei organizații naționaliste croate create în 1929. – Din sb. ustaš.

[8]

https://www.danas.rs/vesti/drustvo/ponovo-napadnut-prajd-info-centar-muskarac-sutirao-inventor-i-pretio-zapolsenima/

[9]

https://www.autonomija.info/

[10]

Filipović, Dragan M. – Anatomija globalističkog smrada, Metaphysica, Beograd, 2011. Cartea, în limba sârbă (cu caractere latine) poate fi descărcată de la adresa: http://www.guskova.info/misc/balcan/files/Anatomija%20glob.%20smrada.pdf Autorul a fost angajat al Serviciului Securității de Stat (Služba državne bezbednosti). În timpul stării excepționale din 2003, după uciderea lui Zoran Đinđić, a fugit în străinătate. Cartea este o radiografie a modului cum organizațiile neguvernamentale finanțate din străinătate au reușit îngenuncherea Serbiei. Firește că „Europa Liberă” dezavuează lucrarea, dar și pe autor (https://www.slobodnaevropa.org/a/1617034.html).