ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Am citit prima oara despre aceste atrocitati intr-o carte mai veche primita de parinti de la un preot. Au fost atat de ingrozitoare detaliile despre toate acele orori incat n-am uitat de drama familiei preotului Bujor, tin minte si acum amanuntele despre cum s-au petrecut crimele monstruoase.

Au existat cativa copii care au scapat pentru ca tatii lor i-au tras in ultima clipa a vietii sub trupurile lor ciuruite de gloante, dupa ce ungurii aliniau si mitraliau toata familia, cate 6, 7, 10 membri. Sau pentru ca au fugit in lanurile de porumb si au stat ascunsi nopti si zile.

Era descrisa in carte drama unei fetite, singura supravietuitoare a familiei, care a fugit peste dealuri la sora mai mare casatorita in alt sat si pe care a gasit-o casapita cu intreaga familie. Sau despre cum ii impuscau si-i ingropau pe unii de vii.

Ori cu cata bestialitate despicau burtile femeilor insarcinate, le scoteau bebelusii pe care ii spintecau si pe acestia cu ura si placere de psihopati.

Pe unii ii luau din patut si-i omorau dandu-i cu capul de pereti pana le imprastiau creierii peste tot. In paralel cu teroarea hortysta traita de romani, tot ungurii i-au deportat la Auschwitz si in alte lagare si pe evreii din acelasi teritoriu ocupat.

Exista marturiile scriitorului Oliver Lustig care in cartile lui a scris cinstit ca romanii nu numai ca nu i-au tradat pe confratii lor evrei, ci dimpotriva, si-au pus in pericol vietile ascunzandu-i de hortysti si de localnicii maghiari care cu ura ii vanau.

Exista intr-una dintre aceste carti o scena care te emotioneaza pana la lacrimi si in care descrie cum, dupa ce i-au adunat pe toti evreii din satul lui si din cele invecinate, i-au incolonat in carute sa-i duca intr-un oras mare (Cluj, daca retin bine). Cand au ajuns din nou pe ulitele satului sau natal, unde de o parte si de alta ii asteptau romanii, vecinii lor de-o viata, ca la un semnal, barbatii si femeile cu ochii in lacrimi au inceput sa arunce peste ei strachini si oale de lut cu sarmale, pui fripti si placinte, paini si alte mancaruri si bauturi, si desi hortystii urlau la ei si-i loveau cu paturile armelor, nu s-au lasat pana nu le-au aruncat pe toate peste ei pana au facut mormane de alimente care au inceput sa cada din carute, atat de multe erau.

Scriitorul a marturisit ca aceasta imagine a solidaritatii si bunatatii umane a romanilor, spre deosebire de rautatea si ura vecinilor unguri, l-a ajutat sa supravietuiasca in lagare.

Hortystii au facut in 4 ani atrocitati de neiertat impotriva romanilor, ii terorizau pe unde ii prindeau, pe strazi, pe ulite, pe camp, in casele lor, ii torturau, le zdrobeau oasele cu ciomagele sau paturile pustilor, le rupeau picioarele, coastele, mainile, ii injunghiau in inima cu baioneta, femeilor le smulgeau scalpul, unora le taiau degetele, buzele, le scoteau ochii sau le dadeau foc de vii, le zdrobeau dintii, mainile, coastele, intr-un document ce a servit in timpul procesului Tribunalului Poporului s-a scris ca nu a existat bestialitate si cruzime pe care maghiarii sa nu le fi pus in practica, inclusiv umilinta de a forta un batran sa manace un amestec de fecale si urina in hohotele de ras ale honvezilor.

Cutreierau peste tot alaturi de localnici maghiari si intrau in satele romanesti unde aceste scursuri fara inima le indicau casele romanilor, apoi dezlantuiau prigoana. Uneori si luni de zile, din cauza terorii si a monstruozitatilor pe care le faceau hortystii, populatia pasnica si totalmente lipsita de aparare din satele romanesti fugea si ramanea ascunsa in camp sau in paduri inclusiv pe zapada si in ger!

Nicolae Iorga a scris ca maghiarii erau atat de sadici incat ii rastigneau pe unii romani cu capul in jos si le bateau cuie in cap, apoi le turnau var nestins peste ranile vii, si ca ce s-a intamplat in timpul preluarii tarii de catre armata si oficialitatile ungare intrece orice inchipuire, un sadism feroce si un martiriu greu de imaginat!

Pe intreaga perioada a ocupatiei hortyste, impotriva romanilor s-au desfasurat crime si violente de nedescris. Hortystii inventau fel de fel de umilinte si torturi, daca gaseau in lazile de zestre bani vechi ori panglici tricolore, ii torturau, umileau, plimbau in lanturi pe ulitele satului pentru a descuraja si a distruge in romani sentimentul de patriotism si nationalism!

Omorau inclusiv graniceri romani, despre care raportau apoi ca s-a intamplat "din eroare". Au existat sate si comune unde intreaga populatie era torturata si schingiuita. Au fost 4 ani de teroare continua si cruzime de neimaginat.

Studentii maghiari ii umileau si-i bateau pe studentii romani, ii dadeau chiar si afara din facultati spunand ca nu exista locuri pentru "valahi". Toate acestea cu acordul oficialitatilor maghiare si pentru a-i forta de romani sa paraseasca Transilvania, fugind in Regat, ceea ce s-a si intamplat cu unele sate sau parti de sate care au ramas sub stapanirea honvezilor. "Toti valahii sa se care!", strigau pe strazi.

Unii tineri romani erau pusi in jug sa are in locul vitelor pana li se umfla carnea pe ei, fetele erau tunse pana la piele sub pretextul unor norme de igiena, umilindu-le si provocandu-le suferinte pentru ca se stia ca podoaba capilara reprezenta pentru ele o valoare, un simbol. Si multe, multe alte monstruozitati...

In ce carte de istorie invata copiii romani ce-au patimit bunicii si strabunicii lor mai acum cateva zeci de ani? Cum a fost posibil sa existe o nulitate si o propagandista infecta si platita a sistemului, o simpla cititoare de pe un ecran, intr-un asemenea manual, iar despre Fantana Alba, Basarabia si alte rani ale poporului roman sa nu se invete?!?!

Dureroasa istorie mai avem!...

Documentarul „A fost odata in Transilvania” te face praf. Daca nu l-ati vazut, trebuie neaparat sa o faceti!

Comentariul cititoarei noastre ENYA la articolul  Odioasele masacre ungurești de acum 82 de ani. Familia preotului Bojor din Mureșenii de Câmpie hăcuită în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1940 la ordinele grofului Wass Albert. Interviu cu profesorul Ovidiu Bojor de 98 de ani, supraviețuitor al măcelului

Îi mulțumim! Dumnezeu să-i odihnească pe toți ai noștri!

Foto: Coperta cărții lui Milton Lehrer „Ardealul - Pământ Românesc (Problema Ardealului Văzută de un American)”, București, 1944. PDF: https://cartionline.pro/ardealul-pamant-romanesc