ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Asistăm la o ofensivă fără precedent a autoritarismului în Occident. Principalul său atu îl reprezintă banii, cu care poate cumpăra aproape orice și pe oricine. Atu-ul nostru îl reprezintă numărul: suntem tot mai mulți.

Un editorial de Peter St. Onge, economist și profesor la Mises Institute, publicat de Brownstone Institute, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

În Vest, s-a întors autoritarismul; din Europa până în America duetului Harris-Biden, al căror regim de cenzură s-ar potrivi de minune în China comunistă.

Cred că, în timpul Covidului, mulți dintre noi au fost surprinși să vadă ce-a ajuns Vestul așa-zis liberal: în esență, o Uniune Sovietică, dar cu uniforme mai arătoase – sau, mă rog, măcar cu jocuri video mai bune.

Sigur că asta se pregătea de decenii – la Covid n-au făcut decât să-și arate cărțile.

Întrebarea, ca întotdeauna, este: CE URMEAZĂ?

Vrem, nu vrem, autoritarismul s-a întâmplat de multe ori în istorie – e ceva automat la om. Un fel de stare primară.

Umanitatea are foarte multă experiență în materie de autoritarism.

Deci: cum s-au apărat oamenii la tura precedentă?

Cum te fereai de tiranie în anii patruzeci

O elegantă ilustrare găsim în anii patruzeci, când întregul glob, practic, a devenit autoritar-socialist și apoi – ca întotdeauna – a sărit la război.

Iar răspunsul corect la întrebarea „ce facem?” depindea foarte mult de locul în care te aflai.

Dacă te aflai la New York, îți ajustai portofoliul de acțiuni la bursă.

Dacă te aflai în Marea Britanie, te mutai la țară și îți făceai provizii de conserve.

Dacă te aflai în Elveția, îți pregăteai o gentuță, în caz că Germania decidea să-și completeze harta.

Iar, dacă te aflai în Germania, singurul plan era să pleci naibii de-acolo.

Problema era: când o faci? Când ajustezi portofoliul? Când cumperi conservele? Când faci gentuța? Când pleci naibii de-acolo?

Fiecare din aceste pregătiri vine cu un cost. Iar, cu cât mai mult succes în viață – cu cât ai construit și ai acumulat mai mult – cu atât costul este mai mare. Să-ți muți familia, afacerea, să-ți schimbi cariera în așa fel încât să poți lucra și din altă parte și să continui să-ți întreții familia.

Oamenii se întreabă azi: de ce nu aplecat lumea din Berlin înainte să fie prea târziu? Iar răspunsul este simplu: costă.

Vestea bună, deci, este că marea majoritate dintre noi va rămâne să lupte.

Adevărații patrioți întotdeauna rămân să lupte, dar ce vreau să spun este că, din cauza costurilor mari, vor rămâne să lupte și apoliticii.

Vor lupta și ei direct proporțional cu riscurile – întrucât costurile cresc proporțional. Și vor lupta direct proporțional cu ce au realizat în viață.

Adică oamenii care au mai mult de pierdut – elitele naturale – vor rămâne.

La toate alegerile de la George W. [Bush] încoace, auzim cum liberalii de la Hollywood amenință că vor pleca din țară. Pe partea cealaltă, nu auzi niciun om influent să spună așa ceva.

Noi rămânem.

Cu cât situația devine mai albastră, cu atât avem șanse mai mari

Și așa și trebuie. Să rămânem. Pentru că – și știu că am zis asta de multe ori în clipurile mele – vom învinge.

De ce? În parte, e o chestie de tactică. Și-au lansat ofensiva prea devreme. Pentru că le-a picat Covidul în poală. Dar sunt cu o generație prea devreme față de spălarea de creier de care au nevoie ca să le iasă  totalitarismul.

Ce s-a întâmplat este că oamenii au respins atacul.

Sigur, statul covidian a lăsat urme și ele vor deveni maligne dacă nu sunt excizate.

Cu toate astea – și fără precedent, cred – este șocant cât de mult din regimul totalitar care se instalase la Covid a fost desființat – aproape cu totul. Iar motivul pentru care s-a întâmplat asta este încurajator: pentru că s-a văzut catastrofal la alegeri. Poate vă aduceți aminte cum s-au sucit democrații ca unul când a luat Biden președinția.

Altfel spus, chiar și cu infrastructura noastră electorală părăginită, tot le frică de oameni.

Ce a rămas după Covid este o stângă instituționalizată care și-a pierdut credibilitatea în ochii majorității. S-au întins mult prea tare, au pierdut orice legătură cu oamenii.

Această pierdere a legitimității înseamnă că sunt mult mai slabi decât înainte de Covid.

Și democrația vine acum să-i fugărească.

Momentul Libertății

Asistăm deja la contraatac în sondajele care-l arată pe Trump în ascensiune; la anul urmează Canada. Iar, în Europa, țările aleg populiști.

Mai încurajator, chiar, dacă te uiți de mai sus, vezi că rar în istorie a avut libertatea atât de multe avantaje. Grație Internetului – cu o mare mână de ajutor dată de Elon.

Sigur, libertatea este oricum, de la bun început, în avantaj, pentru că omul nu este, prin natura lui, sclav. Sclavia este un echilibru foarte precar. Este fragilă. Nu trebuie decât bobârnacul corect plasat și a picat.

Dar asta vine contra unul alt avantaj natural, cel al autoritarismului, și anume că acesta are banii. Și banii cumpără arme.

Are bani pentru că fură jumătate din câștigurile noastre și le folosește împotriva noastră, completând, apoi, ce mai are nevoie, la imprimeria băncii centrale. Și-apoi, folosește acei bani ca să controleze pârghiile societății – de la educație la media și la finanțe.

Noi avem numerele, ei au banii.

Ce urmează

Dacă ajungem să vorbim de număr versus bani, numărul nostru este în creștere rapidă. Mai mult – și asta e minunat – cu cât ei presează mai tare, cu atât noi suntem mai mulți.

Ceea ce înseamnă că nu există decât două opțiuni: ori se retrag și se agață cu toate puterile să reziste contraofensivei; ori continuă presiunea și-atunci rămân fără putere. E doar o chestiune de timp.

În anii șaptezeci, marele economist Murray Rothbard spunea că întreaga mișcare pentru libertate de la New York încăpea într-o sufragerie.

Acum, noi suntem literalmente, miliarde.

Ce sufragerie – n-am încăpea toți nici într-o țară!

Timp în care avantajul lor – banul – se prăbușește sub ochii noștri. Se zdrobește în datorii catastrofale, în piețe financiare sperioase, în limitele tiparnițelor de bani inflaționiste și în acea stagnare-inflație muribundă care întotdeauna le însoțește.

Pe scurt, devenim tot mai puternici. Iar ei devin tot mai slabi. Și, cu cât durează mai mult, cu atât victoria noastră va fi mai spectaculoasă.