"Cei care au trăit la țară (și încă mai trăiesc dar au și cai) știu că atunci cînd sînt puși să tragă la căruță, sanie, trăsură, cailor li se pun pe cap, în dreptul ochilor, două bucăți pătrate din piele neagră care îi împiedică să privească în jur. Așa-zișii ochelari permit numai vederea înainte, încît caii să nu observe nimic din ce e în stînga sau în dreapta, care i-ar ispiti să se abată de la drumul stabilit. Astfel, stăpînul îi conduce liniștit și fără teama că ar răsturna căruța ori l-ar arunca pe dînsul din șa. 

 

Astăzi se împlinesc 80 de ani de la moartea lui Traian Popovici = un prestigios avocat român, primarul orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut pentru că a salvat peste 20 000 de evrei de la deportare. Faptele lui Traian Popovici au fost atît de însemnate, încît este primul român căruia statul Israel i-a decernat titlul de „Drept între Popoare”, încă din 1969; salvatorul Traian Popovici are un monument la Yad Vashem și un copac plantat la Tel Aviv. Este menționat elogios în diferite scrieri istorice, iar prin anii 2000 statul român i-a omagiat moștenirea dînd numele său unei străzi în București. 

În perioada interbelică, Cernăuții erau cel de-al doilea oraș ca număr de evrei din România (aproape 38% din locuitori). În vara anului 1941, ca primar al Cernăuților, avocatul Traian Popovici s-a opus atît înființării unui ghetou în oraș cît și deportării evreilor în Transnistria.

 

Ceea ce nu se mai spune astăzi este că Traian Popovici a fost discipolul și tovarășul de activitate politică a lui Octavian Goga, față de care era mai tânăr cu 11 ani. Cei doi s-au cunoscut încă dinainte de primul război mondial, prin intermediul Societății Academice "Junimea" din Cernăuți, al cărei președinte Traian Popovici a fost din anul 1914 și cu care Octavian Goga colabora strîns. După ce acesta a plecat din Partidul Poporului și în 1932 a înființat Partidul Național Agrar, Popovici l-a urmat și a fost liderul filialei din Cîmpulung Moldovenesc. L-a urmat pe Goga și în fuziunea cu Liga Apărării Național-Creștine a lui A. C. Cuza, fiind membru fondator al Partidului Național Creștin. În cadrul acestuia, în 1935, a fost fondatorul filialei din Cernăuți a PNC, pe care a și condus-o, la fel ca și pe cea din Cîmpulung Moldovenesc.

 

A contribuit la activitatea organizatorică și politică a partidului pe toată dura existenței acestei formațiuni, catalogate astăzi drept „extremistă și virulent antisemită”. A fost implicat inclusiv în elaborarea și aplicarea mult pomenitului Decret-lege nr. 169 din 1938 pentru revizuirea cetățeniei locuitorilor evrei din România. De altfel, criteriile după care, ca primar al Cernăuților, s-a ghidat în refuzul deportării evreilor din oraș sînt cele prevăzute în decretul care i se impută astăzi lui Octavian Goga. Dacă cei doi au mers împreună, la cel mai înalt nivel, în proiectele politice timp de cîteva decenii, este greu de crezut că aveau convingeri și atitudini diferite.

Revenind... ar rezulta deci, că o personalitate marcantă, aflată în conducerea unui partid extremist și virulent antisemit, a salvat de la exterminare cea de-a doua comunitate evreiască ca mărime din România. Și a făcut-o de așa manieră încît comunitatea și statul Israel i-au acordat, cu recunoștință, cea mai înaltă onoare posibilă pentru un non-evreu. 

 

Î"n "Raportul final asupra Holocaustului" alcătuit de Comisia Elie Wiesel, publicat în anul 2004 la Editura Polirom, se zice că Mihai Eminescu a obținut premiul Herescu-Năsturel al Academiei Române, la fel ca Octavian Goga și George Coșbuc. 

 

Numai că Eminescu n-a primit niciodată acest premiu.

Inadvertențele biografice sau factuale colaterale (multe!) demonstrează că documentul nu este infailibil și că utilizarea lui necesită verificarea în paralel și cu alte surse de arhivă."