ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Filmul lui Ciprian Mega, ”21 de rubini”, este atît de complex dpdv socio-politic și de politică bisericească, încît merită mai mult de cîteva pagini de analiză. O analiză care trebuie corect și atent contextualizată.

Nu limbajul cinematografic este cel ce intrigă în film, ci, ca de obicei la părintele regizor, tabloul social dominat de nedreptate, din care cu greu se străvede o firidă de speranță și de har izbăvitor.

Ca și în ”Glasul care strigă în pustie”, tabloul social se extinde dinspre politic spre politicul din Biserică - noutate absolută în cinemaul românesc, dar și o temă tabu sau aproape tabu pentru presă. De aici dificultățile de receptare a filmului, mai ales de publicul ”creștin”, precum și zîzaniile iscate, care nu au de-a face cu problematicile artistice ale cinema-ului, ci cu cele ale scandalului politic de proastă calitate, cu iz provincialist-dîmbovițean.

Aceste aspecte ale receptăriile le voi comenta și eu.

Nu voi comenta politizarea acestei receptări și instrumentalizarea ei politică, mai precis politicianistă - ineptă, ridicolă, impotentă intelectual - , care a explodat în presă și social media mai ales după programarea recentă a filmului pe 6 aprilie la Realitatea TV. Are cine să se ocupe de ea.

Cel mai jenant este că cei mai mulți atacatori ai filmului ”21 de rubini” sînt oameni fără nici o expertiză în cinema și nici în cronica produsului cultural. O fac umoral, lovind cu ochii închiși și la plesneală, ca cei mai proști și rudimentari bătăuși, expunîndu-și idiosincraziile și situîndu-se, ridicol, mereu în afara subiectului. Pentru a ținti subiectul trebuie să îl identifici în corpul țesăturii narative și să îl înțelegi, nu să lovești cu ochii închiși sau orbiți de furie.

Ei comentează ba biografiile unora dintre actorii participanți (de cînd oare biografia actorului influențează valoarea filmului?), babetele complexate bîrfesc ținuta de protocol a producătoarei (ignorînd activitatea altor producători și producătoare de materiale filmice realmente toxice pentru România), critică, ca un copil needucat de 5 ani, prezența și tarele morale ale personajelor negative (de ca și cum s-ar fi așteptat să vizioneze un basm sau un spectacol de operetă), comentează și bîrfesc orice, numai nu tema și subiectul filmului.

Unii habarnamiști cu tupeu s-au legat de finanțare (din surse proprii) și de making-off (producția propriu-zisă), fără să fi puricat vreodată un viața lor vreun film din acest punct de vedere și fără să cunoască infrastructura din spatele acestor activități. Fie ei și amatori, dar nu le-a păsat de finanțarea nedrept de deficitară a filmului lui Dan Pița ”Ecce homo Brîncoveanu” (aceasta fiind una din cauzele majore ale eșecului peliculei, care ar fi trebuit să fie o epopee națională), nici de suprafinanțarea de către CNC (adică din impozitele românilor) a unor filme ce aduc deservicii de imagine României. Ei ignoră total că filme grele și celebre, ca ”Andrei Rubliov” și ”Călăuza” de A. Tarkovski, dar și opere și capodopere ale altor clasici, au suportat calvaruri de ani mulți pentru finalizarea lor, din motive financiare, de cenzură și de producție.

Cîtă inconștiență trebuie să ai cînd, fără să posezi criteriile cele mai elementare de înțelegere a unui film, fie și de duzină, să te hazardezi în comentarea unei drame socio-politice și de politică bisericească dificile, pentru care îți trebuie o consistentă și dureroasă experiență de viață ca să o înțelegi? Repet și subliniez: du-re-roa-să. Doar cei ce au trăit asemenea dezamăgiri și dureri, precum și cei cu inima și mintea deschisă, pot înțelege și gusta filmul. Un film greu este și un test.

Mă mir cum critică scenariul acestui film oameni care nu au scris în viața lor publică un scenariu de film ori nu au exercițiul beletristicii narative, cum critică jocul actoricesc și alte aspecte artistice ale filmului comentatori care nu au nici o experiență (fie și autodidactă în domeniu)...

Mă mir cum teologi cît de cît implicați în popularizarea culturii de masă fac pe experții în ceea ce nu se pricep și exersează, nestingheriți de conștiință, malițiozitatea meschină, judecînd subcultural și vitriolant un artefact care îi depășește și intelectual, și moral... Cum își mai pot exersa unii ca aceștia investitura de duhovnic, cînd își atacă mișelește fratele de slujire?

Oare acești comentatori iresponsabili dpdv. intelectual și moral cred, în naivitatea lor ofensată, că astfel își apără ”țărișoara” și ”Biserica-Mumă” de... ”ghearele Rusiei”, ale ”ocultei” (pe care o văd în film dezvăluită și disecată aproape în toată nuditatea ei hîdă, ca nici într-un alt film românesc și, din cîte știu eu, european și din întreaga lume de azi), ori de ghearele neomarxismului - iată un cuvînt nou pentru ei! - termen pe care îl folosesc fără să-l înțeleagă? Dar niciodată prostia, răutatea complexată și lipsa flerului nu au apărat eficient pe nimeni. Și apropo, lipsa flerului, maliția gratuită și meschinărie sînt semne ale absenței Duhului.