ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Având în vedere haosul din ultimul an generat de nerespectarea legii și a Constituției, după ce m-am întors in tara și am fost plasată în carantină în mod ilegal, m-am apucat de exercitarea demersurilor legale:

- Am notificat DSP că sunt privată de libertate în mod ilegal pentru că mi-a invocat o decizie de carantinare în care nu se menționa niciun temei de drept;

- Le-am spus tuturor reprezentanților DSP și Poliției (care mă sunau să mă verifice dacă stau în carantină) că ei săvârșesc infracțiunea de privare de libertate în mod ilegal pentru că mă verifică ca nu cumva să părăsesc ”arestul de la domiciliu”, cu toate că nu mi s-a instituit în mod legal o asemenea măsură, iar hotărârea CNSU despre care vorbeau nu era publicată în Monitorul Oficial (lecții de drept țineam cu ei la telefon);

- Am atacat decizia individuală de carantinare invocând nemotivarea ei și inexistența hotărârii CNSU ca urmare a nepublicării în Monitorul Oficial.

Nici prima instanță (judecătoria), nici cea de a doua instanță (tribunalul) nu au fost interesate de criticile privitoare la nemotivarea actului administrativ individual (pe principiul ”și ce dacă?”).

Prin considerentele hotărârilor, au motivat ele actul administrativ atacat invocând ca temei de drept, inclusiv Hotărârea CNSU nr. 9/2021, susținând că nu pot să analizeze criticile privind inexistența acesteia (pentru că numai instanța de contencios administrativ poată să o facă), fără a analiza însă dacă acea hotărâre era în vigoare pentru a o putea reține să îmi respingă acțiunea.

Și uite așa cum mi s-a respins definitiv acțiunea împotriva deciziei de carantinare individuală și am stat eu 10 zile în ”arest la domiciliu”.

Am atacat și în contencios Hotărârea CNSU nr. 9/2021, ICCJ anulând această hotărâre pe motiv că ea nefiind publicată în Monitorul Oficial nu a intrat în vigoare și nu a produs efecte juridice (ceea ce invocasem și în fața celorlalte instanțe, însă ignoraseră cu desăvârșire dacă ea a intrat în vigoare și au reținut-o pentru a îmi respinge acțiunea împotriva deciziei de carantinare).

Așa că am formulat o cale extraordinară de atac împotriva soluției definitive prin care mi s-a respins acțiunea împotriva deciziei individuale de carantinare (revizuirea) care mi-a fost admisă la data de 14 iulie 2021 și s-a anulat, în final, în mod definitiv decizia individuală de carantinare.

Motivul pentru admiterea revizuirii și anularea deciziei de carantinare: ”atâta timp cât HCNSU nr. 9/2021 nu a intrat în vigoare și nu a produs în mod legal efecte juridice ca urmare a nepublicării acesteia în Monitorul Oficial al României, nu exista nicio normă în vigoare care să stabilească o perioadă de carantinare a revizuientei și drept urmare, Decizia de confirmare a carantinării nr. 760631 din 06.05.2021 este nelegală”.

Deci, pe scurt:

- 06.05.2021 – 15.05.2021 – arest la domiciliu în baza unei decizii individuale de carantinare nemotivată, emisă fără să existe în vigoare un act normativ care să stabilească perioada de carantinare;

- Pe tot parcursul perioadei de carantinare le-am spus tuturor: și DSP și Poliției și judecătorilor că nu am de ce să stau în carantină (să fiu privată de libertate) pentru că nu este niciun act normativ în vigoare care să stabilească acest lucru. Din acest motiv, celor de la DSP și de la Poliție care mă sunau să mă verifice le spuneam că eu sunt privată de libertate în mod ilegal pentru că nu au în baza a ce să mă carantineze (nefiind indicat nici măcar în decizia de carantinare care este temeiul de drept pentru care mi-au aplicat această măsură), iar judecătorilor le-am spus că nu există un act normativ care să stabilească perioada de carantinare.

Toți m-au ignorat și am fost privată de libertate în mod ilegal 10 zile (că toți știți că dacă părăsești locația = dosar penal, infracțiune. Nu ai voie să ieși din casă).


- La 14.07.2021 reușesc să anulez în mod definitiv decizia de carantinare pentru că era nelegală. Adică după vreo 2 luni de acțiuni prin instanță în care am spus în permanență același lucru, în final s-a constatat ceea ce am susținut în permanență: carantina care mi-a fost instituită a fost nelegală.

Așa că acum stau pe gânduri ce să fac.

Să fac numai acțiune în despăgubiri împotriva statului pentru că am fost privată de mai multe drepturi fundamentale în mod nelegal?

Să fac plângere penală pentru privare de libertate în mod ilegal?
(Că se pare că degeaba le spui în toate modalitățile autorităților că ceea ce fac ei este împotriva legii pentru că ei nu mai respectă nimic și puțin le pasă. Poate dacă le fac plângere penală vor învăța, în final, că legea trebuie respectată, iar drepturile și libertățile fundamentale la fel și că nu pot să își bată joc de cetățeni după cum au chef).

Să fac acțiune pentru încălcarea unor drepturi fundamentale și plângere penală pentru privare de libertate în mod ilegal?

PS: Nu sunt adepta plângerilor penale. Nu am fost niciodată.

Numai în cazuri în care este cert că s-a săvârșit o infracțiune le zic clienților să facă plângere penală, dacă consideră necesar.

Pe litigiile civile le-am indicat mereu să se adreseze instanței civile.

Însă, în cazul ăsta eu aia am făcut. M-am adresat și celor care m-au plasat în arest la domiciliu și celor care mă verificau și instanței civile spunându-le că săvârșesc infracțiuni și este ilegal ceea ce mi se întâmplă. Însă, am fost ignorată cu desăvârșire și ilegalitățile au continuat.

Dacă eu, avocat fiind, am stat 2 luni să promovez mai multe acțiuni și pe nervii, timpul și banii mei să încerc să dovedesc acele ilegalități, ce face el cetățeanul care habar nu are de drept?

Merită ele aceste persoane să le ”iert” sau este cazul ca să merg mai departe pentru ca ele să înțeleagă odată pentru totdeauna că legea și Constituția trebuie respectate și că nu își pot bate joc de drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Probabil pentru unii dintre dvs, răspunsul este simplu: plângere penală. Însă, pentru mine chiar nu e atât de simplu pentru că știu că aș face un rău unor persoane. Un dosar penal nu este ceva simplu pentru nimeni, cu atât mai mult cu cât infracțiunile le-au cam săvârșit.

Mă gândesc: să le găsesc scuze că jobul, că ratele, că familia?

Dar ele ascultă vreodată argumentele justificate ale unei mari părți din populație?

Decizia din revizuire în care s-a anulat în mod definitiv decizia de carantinare AICI