ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Două drepturi fundamentale garantate de toate tratatele sunt libertatea de circulație și dreptul la libertate, exercitarea libertății ambelor drepturi a fost restrâns în pandemie. 
 
Pe scurt, dreptul la LIBERTATEA DE CIRCULAȚIE înseamnă dreptul să te deplasezi liber pe teritoriul unui stat, dreptul să părăsești orice țară, inclusiv țara ta.
 
Exercitarea libertății de circulație a fost restrânsă în pandemie impunându-se diverse restricții: să nu poți să părăsești țara, să nu circuli după o anumită oră, etc
 
DREPTUL LA LIBERTATE înseamnă să nu te afli în stare de detenție.
 
Exercitarea dreptului la libertate a fost restrânsă în pandemie prin plasarea în carantina sau izolare la domiciliu, la o locație declarată, într-un spațiu special amenajat de autorități sau în spital.
 
Acum UE ca sa ne exercitam dreptul la libertatea de circulație vrea sa introducă o hârtie (certificat/adeverință, nu are importanta cum ii zice).
 
Se susține că deținerea unei hârtii îți facilitează libertatea de circulație. Zic ei că dacă deții respectiva hârtie poți să te deplasezi liber în spațiul comunitar.
 
Să verificăm dacă e așa.
 
Ce ar însemna să ai voie să ieși din casă numai dacă deții o hârtie? Adică să îți exerciți dreptul la libertate numai dacă deții o hârtie pentru asta?
 
Condiționarea libertății de deținerea unei hârtii.
 
Exact aceeași situație este și în cazul libertății de circulație.
 
Drept urmare, termenul folosit de ”facilitare” are, în fapt, înțelesul de condiționare.
 
Așa că, folosindu-se termeni improprii, am ajuns în situația în care drepturile să nu mai existe, iar pentru a le obține trebuie să îndeplinești niște condiții.
 
Practic, se legiferează inexistența drepturilor fundamentale, iar pentru obținerea lor trebuie să îndeplinești niște condiții.
 
Aceasta în condițiile în care toate tratatele și pactele internaționale spun că drepturile există, iar statele trebuie să le garanteze.
 
Statele pot să restrângă exercițiul drepturilor. Însă, numai în anumite situații și numai dacă dovedesc că acele situații există, iar restrângerea este necesară, proporțională și nedisciminatorie.
 
Mai mult, restrângerea drepturilor nu poate să fie atât de mare încât să aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
 
Drept urmare, drepturile există și revine sarcina statelor să dovedească de ce este necesar să le restrângă puțin.
 
Însă, ceea ce se întâmplă în prezent este contrar oricărui tratat privind drepturile fundamentale.
 
Atâta timp cât i se impune cetățeanului să facă dovada că e necesar să își poată exercita un drept, înseamnă că se pornește de la premisa că drepturile nu mai există, iar ca să le obții trebuie să îndeplinești niște condiții.
 
Așa că nu este vorba de facilitarea exercitării niciunui drept, ci este vorba de LEGIFERAREA INEXISTENȚEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE.
 
Marii susținători ai Certificatului/Adeverintei verzi asta fac.
 
Deoarece propunerea de regulament este motivată de ”facilitarea” exercițiului dreptului.
 
Or, așa cum am demonstrat anterior: NU ”FACILITEAZA” NIMIC. ÎN SCHIMB, STATUEAZĂ INEXISTENȚA DREPTURILOR FUNDAMENTALE.
 
Inversarea sarcinii probei de la stat (care trebuie să dovedească de ce dreptul trebuie restrâns) la cetățean (care trebuie să dovedească că și-l poate exercita) exact asta înseamnă.
 
***
 
Varianta scurtă:
 
A. Normalitatea, legile și tratatele în vigoare:
 
1. Drepturile fundamentale exista, trebuie ele garantate de stat? Da
 
2. Statul poate să restrângă exercitarea drepturilor fundamentale? Da, dar trebuie sa dovedească de ce. Sarcina probei îi revine statului
 
B. Ce se întâmplă acum? Anormalitatea:
 
1. Sub pretextul ”facilitării” exercițiului dreptului de către cetățean i se impune acestuia ca el să facă dovada că este eligibil să aibă un drept.
 
2. Sarcina probei revine cetățeanului.
 
Concluzia: asta înseamnă că dreptul nu mai există și cetățeanul trebuie să dovedească că poate să îl obțină, ceea ce contravine oricăror tratate internaționale privind drepturile omului, inclusiv Constituției României.