Inițial, aserțiunea era doar una din frazele comice de succes ale cinematografiei românești. Filmul este ”Eu, tu, și Ovidiu”, iar replica o dădea Dem Rădulescu soției sale (din film, pentru pluseriști) care îl surprinsese în aceeași cameră cu o femeie dezbrăcată.

Actualmente, însă, înlocuind numele propriu (adică Elvira, pentru pluseriști) cu orice altă persoană sau grupuri de persoane din lumea asta, replica devine deviza ”globalismului triumfător” (pentru pluseriști, sintagma este o parafrază la cea cu comunismul/socialismul triumfător, singura formă în care putea fi descris  comunismul / socialismul până nu demult... Dar știți ceva, nu pot continua să scriu ca să priceapă și pluseriștii, oricât de binevoitor și deschis mintal aș încerca să fiu. Deci, pentru ultima dată, pentru pluseriști, mai descurcați-vă și singuri, puneți mâna pe carte fără să faceți cornete! – era un banc... gata, am zis că nu mai explic).

Revenind, ”ceea ce vezi nu e adevărat” e lozinca de pe steagul de luptă cel mai des scos din dulap de orice globalist care se respectă, fie simplu amploaiat în oengeuri, fie mare corporație media sau platformă media. Încă dinainte de mileniul trei, mai întâi mai timid - apoi mai cu aplomb - începuse această companie de dezvățare a oamenilor de a judeca cu mintea lor ceea ce li se ridică în față ca evident.

Însă, o dată cu mileniul trei - nu aș afirma că era vreo strategie temporală aici, sau așa s-a întâmplat - asalturile asupra realității comune, ca să nu mai vorbim despre cea simbolică și spirituală, s-au făcut simțite cu din ce în ce mai mare acuitate. Acum, e adevărat, că nu pentru toată lumea deodată și nu la fel de clar, până anul trecut, cu încheiere chiar la începutul acestui an. Spun ”cu încheiere” pentru că pare că cercul s-a închis și că atacurile vor înceta, devenind viața de zi cu zi, cum s-a întâmplat și cu comunismul: A fost o zbatere și o rezistență la început, inclusiv un război mondial, apoi lucrurile - într-o parte a lumii care ne-a conținut, din păcate - s-au așezat. Nu că lumea ar fi fost convinsă de ce spune propaganda, dar și dacă nu credeai, nu-ți folosea la nimic. În cazul cel mai bun!

Iar ”conspiraționiștii” de atunci zburau pe sub radar, până cădeau în raza lui, sau până mureau de moarte bună, conspiraționistă. De ce a durat atât până au reapărut în forță metodele bolșevice de negare a realității? Probabil pentru că cei care i-au simțit duhoarea trebuia să iese din scenă, sau să uite, sau să nu îi mai intereseze și în locul lor să vină generații atent dezpregătite în prealabil prin școli și propagandă media.

În acest moment, cam toate planurile de vrăjire s-au aplicat, urmează doar să ne învățăm să trăim cu ele – sau nu, spun optimiștii, printre care nu mă număr și eu. Pe vremea violului comunist asupra umanității, în România așteptam americani. După o vreme nu i-am mai așteptat, iar violul a devenit un fel de relație conjugală aproape liber consimțită.

Exista un banc pe vremea când eram chiar și eu tânăr, în care un bărbat se lăuda că a salvat o femeie de la viol. Cum? întreba nelipsitul nelămurit din bancuri. Am convins-o! era răspunsul sincer al lăudărosului.

Așa a fost cu socialismul de pe la noi, așa va fi, deși eu tot cred că este deja, și cu globalismul lor. Partea cea mai incorectă, totuși - zic și eu - e că socialism au prins doar unii, globalism prindem toți. Iar dacă noi îi așteptam pe americani, ei, săracii, pe cine să mai aștepte?

Ca să recapitulăm foarte scurt ce se întâmplă cu acest ”ceea ce vezi tu nu e adevărat!”. Păi băieții nu sunt musai băieți, nici fete musai fete. Înainte era un joc, ”mi-o arăți tu, ți-o arăt și eu”. Se juca prin spatele blocurilor, unii mai țin minte. Eh, nu mai ține! Sau, în orice caz, nu se mai joacă la fel. Acum își pot arăta unul altuia doar certificatele de naștere, unde se scrie sau nu, că e sau nu ce ar putea fi dacă vechiul joc s-ar aplica. Sau, mai tare! că poate fi neutru, naiba știe cum! (aici ar putea interveni Toma Caragiu, cu replica: ”dar vă jur, nu știu nimic!”)

Ah, dar cel mai mult acum se joacă jocul: dacă ești ”conspiraționist”, nu ai dovezi despre nimic!

Cum ajungi, însă, ”conspiraționist”? Simplu. Având dovezi despre ce afirmi, orice afirmi. Aici e cercul vicios, recunosc. Dacă vii cu dovezi, ești conspiraționist și feicniusist. Dar dacă ești conspiraționist, nu ai dovezi, chiar dacă le ai. Ca la jocul anterior menționat.

Ce vezi tu nu e adevărat, doar ce spunem/scriem/postăm NOI e adevărat!

Nu mai merge cu jocul ”îți arăt eu, îmi arăți și tu”. EU, globalistul/ neomarxistul/ progresistul nu am nevoie să îți aduc dovezi care să le contrazică pe ale tale pentru că EU pur și simplu spun că nu există dovezi contrare – atenție! nu dovezilor mele, ci afirmațiilor mele. De aceea nimic nu se mai poate întâmpla. Pentru că, de exemplu, au existat dovezi filmate că la sectorul 1 s-au mătrășit voturi. Dar ceea ce vedeam noi, nu era adevărat! Simplu! Există tone de dovezi, se spune (mă refer prin ”se spune” la cantitate, nu la existența lor. Poate n-or fi tone) privind fraudarea alegerilor din SUA. Au fost analizate dovezile de justiția americană? Nu! S-a decis că acele dovezi – fizice, adunate în ce-or fi fost ele adunate, în saci, în cutii de pizza, nu știu – nu există și, deci, nu pot fi cercetate. E un joc simplu.

Cei care spun că noua inovație a globalismului – pandemia – e cel puțin exagerată, pun niște întrebări, ridică niște semne de întrebare sau, pur și simplu arată niște dovezi - chiar declarații ale sectanților covid de-a lungul timpului, nu luate de aiurea, și care le susțin - celor care contestă, cel puțin, gravitatea pandemiei - teoria. Se discută dovezile, se răspunde la întrebările punctuale? Nu. Se afirmă, din nou: ”ce vezi tu, nu e adevărat” și gata!

Înainte aveam medici și nemedici, ca să zic așa. Acum avem ”medici” și ”specialiști”. Specialiștii sunt cei care spun că acest virusache e jale mare. Restul, fie ei și medici, nu au dreptate, pentru că nu sunt specialiști. De aceea când un medic, sau 10.000 de medici afirmă că e trasă de păr strategia de apărare și descriu de ce cred ei asta, se spune, simplu: ăia nu sunt specialiști și mai ales, nu sunt oficiali. Gata! Ce să mai comentezi?

Asociația Pro-Vita răspunde foarte corect și sistematic acuzațiilor aruncate de progreșiști cum că ar fi... diverse chestii, dar nasoale! Explică de ce este circumspectă cu privire la acestevaccinuri - nu în general - arată ce hram poartă unele dintre firmele producătoare, în special Pfizer, găsită, la un moment dat vinovată de cea mai mare fraudă din istoria asistenței medicale americane și a primit cea mai mare pedeapsă penală impusă vreodată, de 2,3 miliarde de dolari (și mai enumeră și alte fapte ale aceleiași companii, nu are rost să le înșir aici, nu acesta e rolul articolului). Tot în presa internă și internațională aflăm de efectele adverse, inclusiv mortale – adică cei care l-au făcut au murit, ca să fie mai clar! Iar specialiștii spun senin că e un vaccin sigur, chiar dacă nici nu a fost licențiat decât cu titlu provizoriu și ca vaccin aflat în teste.

Răspunde cineva, oricine, punctual la aceste afirmații din presă și platforme? Pentru că ne spun să nu mai credem asemenea știri, ci să îi ascultăm pe EI, oficialii. Păi, ce să asculți, dacă ei nu spun nimic. Doar ”ceea ce vezi, nu e adevărat!”

Nici nu aș fi scris acest articol – milioanele mele de fani știu deja că sunt o persoană căreia i se spune comodă ca să nu fie acuzată că e puturoasă - dacă nu aș fi aflat de noua descoperire: noua mutație a virusului – dar, și ăsta e traseist – dă test negativ. Deci, dacă faci testul și ieși pozitiv, ai noul coronavirus, dacă îl faci și ieși negativ, ai noul nou coronavirus! Simplu, nu?

Ah, și deși a apărut recent mutația și deși e muuuult mai periculoasă, pentru că e mult diferită de vechea variantă, totuși vaccinurile netestate, făcute, pe genunchi, în pripă, neomologate definitiv etc... eh, surpriză, sunt eficiente și în cazul ei!

Cât despre libertatea noastră - pentru care ”am murit noi în decembrie” (Bebe Ivanovici – parcă - dixit) – cum zice olteanul, fuse, fuse și se duse!