ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Dipticele sufletului meu – chipuri de ierarhi și preoți – autor, Arhiepiscop IOACHIM GIOSANU – două volume, editate la Editura Filocalia, Roman.

Nimeni nu poate citi aceste volume fără să simtă prezența reală a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop IOACHIM GIOSANU, care aduce în față o suită de portrete ale preoților, monahiilor și monahiilor ce formează un tot unitară ridicat cu responsabilitate și conștiință scriitoricească pe un pedestal în credința, iubirea și valorile morale ale ortodoxiei, ce a luminat și luminează dragostea creștinilor față de Dumnezeu.

Pentru a ne transmite valoarea pleiadei de corifei ai ortodoxiei românești, autorul alătură numelui o trăsătură definitorie a personalității. Astfel, părintele Cleopa:  ,,povățuitor la început de viață monahală”, părintele Paisie Olariu ,,Dascăl la școala sfințeniei”… Dacă veți deschide cartea îi veți cunoaște pe toți așa cum autorul, cu dragoste, înțelepciune și migală ne-a transmis nouă și generațiilor viitoare, oameni ce s-au dăruit lui Dumnezeu pentru ca noi să urmăm poruncile date de acesta.

În volumul Dipticele sufletului meu – chipuri de ierarhi și preoți – autorul urmărește același procedeu, de a sublinia contactul cu preoții și cercetătorii evoluției creștinismului, evocând pe cei din ultimele decenii, care au depus o muncă de apostolat pentru menținerea dreptei credințe. Și în acest volum, arhiepiscopul IOACHIM GIOSANU excelează prin transformarea întâmplărilor în fapte determinative ce trebuie urmate de cei ce-l iubesc pe creator.

Aceeași linie a evocării, a portretizării, o urmează cu o artă desăvârșită în realizarea evocării fețelor bisericești. Exp. Arsenie Boca ,,atlet a lui Hristos, iubit de tot poporul român”.

Arta de narator ce caracterizează întreaga sa creație a dat și de data aceasta o operă în care nota documentaristică rămâne doar ca reper - pentru că totul  este învăluit în haina caldă a amintirilor, în realizarea unei confesiuni în care autorul retrăiește începuturile  formării sale ca fașă duhovnicească. Autorul fiind și poet, un mânuitor desăvârșit al cuvântului, reușește în aceste două volume, prin fidelitatea crezului și felurimea plasticizantă a imaginii să îi  evoce pe cei care nu mai sunt printre noi. (,,Ut pictura poesis”)