Fiecare aspect al tehnocrației necesită o dependență tot mai mare, dar și un anumit nivel de încredere; încrederea că tehnocrații sunt mai inteligenți decât tine și că le pasă de interesele tale.

Un editorial de Brandon Smith, publicat de Alt-Market, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Adevărul brutal din spatele înrobirii tehnologice umane este că aceasta este imposibilă fără participarea VOLUNTARĂ a celor care vor fi sclavii.

Oamenii trebuie să primească tehnocrația în viața lor pentru ca aceasta să reușească.

Populația trebuie să creadă, orbește, că nu poate trăi fără ea sau că autoritarismul prin consens algoritmic este „inevitabil”.

De exemplu, o persoană obișnuită care trăiește într-o economie a lumii dezvoltate poartă de bunăvoie și în mod cert un telefon mobil peste tot, tot timpul. A fi fără telefon, în mintea omului obișnuit, înseamnă a fi gol, în pericol, nepregătit și rupt de civilizație.

Am crescut în anii 1980 și ne descurcam foarte bine fără să avem un telefon la șold în fiecare moment al zilei. Chiar și acum, refuz să port unul.

De ce? În primul rând, așa cum majoritatea oamenilor ar trebui să știe deja (dezvăluirile lui Edward Snowden nu au lăsat nicio îndoială), un telefon mobil este un dispozitiv tehnocratic perfect. Are urmărire pe mai multe niveluri, folosind GPS, routere WiFi și triangulație de la turnurile de telefonie mobilă pentru a urmări fiecare pas.

Nu numai atât, dar poate fi folosit pentru a înregistra tiparele zilnice, obiceiurile, cine sunt prietenii tăi, unde te aflai într-o anumită zi cu multe luni sau ani în urmă.

Apoi, există funcțiile de tip backdoor ascunse în software-ul aplicațiilor care permit guvernelor și corporațiilor să acceseze microfonul și camera telefonului tău, chiar și atunci când crezi că dispozitivul este oprit. Detaliile private ale vieții tale ar putea fi înregistrate și colectate.

Într-o lume în care confidențialitatea este declarată „moartă” de tehnocrații lăudăroși, de ce să-i ajuți având ceva care ascultă tot ce spui și consemnează tot ce faci?

Globaliștii recunosc adesea în mod deschis că dinamica urmăririi globale și sfârșitul anonimatului depind de participarea voluntară a oamenilor.

Într-un interviu acordat televiziunii elvețiene din 2023, fostul șef al WEF, Klaus Schwab, a făcut următoarea declarație:

„În această lume nouă, va trebui să acceptați transparența, aș zice chiar transparența totală. Totul va fi transparent. Trebuie să ne obișnuim, trebuie să ne comportăm ca atare. [Transparența] va deveni integrată, ca să zic așa, în personalitatea ta… Dar dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi de asta.”

Schwab discuta despre viziunea sa asupra „lumii noi” și despre sacrificiile pe care oamenii vor trebui să le facă pentru a trăi în cadrul ei. Aș sublinia că el spune „VA TREBUI să acceptați transparența totală...” nu „NOI va trebui să acceptăm transparența totală...”. El nu include elitele în idealul său futurist de supraveghere totală.

Michael F. Neidorff, pe atunci președinte și director executiv al Centene Corporation (o importantă companie de asigurări de sănătate din SUA), a afirmat în cadrul unei sesiuni a Forumului Economic Mondial (FEM) din 2017, desfășurată la Davos, intitulată „Ce-ar fi dacă: confidențialitatea ar deveni un bun de lux?” că:

„Prin definiție, renunți la intimitate atunci când ești implicat în ceva. Big Data poate fi incredibil de benefică, dar faptul că nu sunt anonimizate este locul unde apare problema...”

Conceptul globalist al sfârșitului vieții private este dezvoltat în eseul Idei Auken, membră a FEM, intitulat: „Bun venit în 2030. Nu dețin nimic, nu am intimitate și viața nu a fost niciodată mai bună”. 

Lucrarea ei este chintesența propagandei tehnocratice – Similar narațiunilor futuriștilor sovietici de la începutul Războiului Rece, elitele momesc adesea opinia publică să participe la tehnocrație promițându-i o viață cu bogăție și ușurință infinite. „Într-o zi curând...”, spun ei, „...tehnologia noastră va elimina munca, nevoia de bani și decalajul de bogăție”.

Adică, toți promit aceleași prostii despre cum nu va trebui să muncești, timpul tău va fi liber și deținerea de proprietăți va deveni superfluă pentru că totul îți va fi dat pe degeaba.

Desigur, compromisul este că viața ta va deveni o carte deschisă pentru oamenii aflați la putere, iar supraviețuirea ta însăși va depinde complet de capriciile lor. Ieși din rând și pot apăsa cu ușurință un buton, punând capăt existenței tale așa cum o știi.

Fiecare aspect al tehnocrației necesită o dependență tot mai mare, dar și un anumit nivel de încredere; încrederea că tehnocrații sunt mai inteligenți decât tine și că au grijă de interesele tale.

Majoritatea oamenilor nu au acest tip de încredere în alți oameni, în special în birocrații guvernamentali și directorii generali ai corporațiilor. Cu toate acestea, am observat o tendință tulburătoare de încredere oarbă în Inteligența Artificială.

La urma urmei, algoritmii sunt sursa obiectivă supremă, nu-i așa? Nu au emoții, așa că de ce ar putea suferi de prejudecăți?

Ah, și iată marele dezavantaj! După cum am spus de mulți ani, este uluitor cât de supraevaluată este IA. Cantitatea de energie electrică și de capital uman investite în IA este deja imensă și vor fi necesare și mai multe resurse pentru ca aceste sisteme să continue să „evolueze”.

Și totuși, nicio IA nu a inventat VREODATĂ nimic nou fără un aport uman extins la fiecare nivel. IA nu creează autonom și mă întreb dacă o va face vreodată.

De ce investim atâtea resurse în ceva ce nu este nimic mai mult decât un motor de căutare lăudat exagerat? Nu mă înțelegeți greșit, îmi dau seama că inteligența artificială are un potențial imens ca instrument de dezvoltare. Cu siguranță facilitează lucrurile pentru cercetare și pentru accelerarea proiectelor, dar nu este intuitivă și adesea greșește.

Am folosit ocazional aplicații precum ChatGPT și Grok pentru a găsi surse obscure de date și citate, dar trebuie să știi deja ce cauți pentru a face asta. Fiecare aplicație m-a mințit uneori, oferind informații false și propagandă neinspirată (Grok recunoaște măcar că poate oferi conținut părtinitor sau recunoaște că a greșit atunci când a fost prinsă în colț de date contradictorii).

Dar, repet, IA nu te poate induce în eroare decât dacă participi la iluzia că IA este infailibilă. Din păcate, prea mulți oameni cad în această capcană. Văd oameni care citează constant IA fără a verifica sursele. Ei folosesc IA ca sursă, iar asta este ceea ce își doresc globaliștii.

Dacă majoritatea oamenilor de pe planetă încep să folosească IA ca sprijin implicit academic sau filosofic, atunci globaliștii vor câștiga. Fiecare persoană va primi aceleași răspunsuri, care vor fi programate de către cei aflați la putere, și chiar dacă aceste răspunsuri sunt greșite, vor fi considerate corecte, deoarece nimeni nu va avea informații contrare.

Am explorat această problemă anul trecut în articolul meu „Trei consecințe îngrozitoare ale inteligenței artificiale la care poate nu te-ai fi gândit”. 

Repet: participarea voluntară este cheia înrobirii. Factorul lene uman, într-un fel, îi dă inteligenței artificiale permisiunea de a ne conduce.

Recent, am urmărit o discuție cu Elon Musk la Forumul de Investiții din Arabia Saudită, lansat ca o extensie a Agendei Saudite 2030 (practic, sunt aceiași oameni ca la Summitul Guvernelor Mondiale din Dubai), precum și comentariile sale la recenta întâlnire a acționarilor Tesla. Musk a susținut că:

„Pe termen lung, ca să fiu sincer, inteligența artificială va fi la conducere, nu oamenii... Dacă inteligența artificială depășește cu mult suma inteligenței umane, este dificil de imaginat că vreun om va fi de fapt la conducere. Așa că trebuie doar să ne asigurăm că inteligența artificială este prietenoasă...”

De asemenea, el a expus o viziune destul de utopică asupra următoarelor două decenii (așa cum fac toți futuristii), prezicând o lume fără muncă, fără lipsuri și fără majoritatea luptelor umane cu care suntem obișnuiți.

Este o viziune foarte similară vândută publicului de către elite și moguli corporativi care prezic o săptămână de lucru de 15 ore încă din timpul Primei Revoluții Industriale.

Idealul lui Musk este diferit doar prin faptul că el solicită o IA binevoitoare antrenată de libertarieni, mai degrabă decât o IA supremă antrenată de globaliști.

Concluzia: IA va „fi la conducere” doar dacă populația îi permite să fie la conducere. Putem opri totul oricând dorim.

Puteți scoate telefonul mobil din buzunar chiar acum și îl puteți arunca, reducându-vă amprenta digitală și devenind practic invizibil în comparație cu ieri.

Prin extensie, societatea în ansamblu poate spune nu guvernării IA. Întrebarea este: o vom face?

Îi voi acorda lui Musk prezumția de nevinovăție, deocamdată, considerând că el dorește ca IA să fie folosită în scopuri benefice, dar nu pot să nu subliniez că idealul colectivist este întotdeauna bazat pe promisiunea Paradisului Economic. Lumea fără griji pe care și-o imaginează Musk probabil că nu va exista niciodată. Cred că Sistemul ar fi primul care s-ar prăbuși.

Adică, se va încerca tehnocrația, dar aceasta va face implozie atunci când se va descoperi că IA nu este un drog miraculos și că beneficiile nu depășesc pierderea libertăților pe care o necesită gulagul digital.

Lenea funcționează ca un opiu pentru mase doar atunci când nu duce la durere. Durerea creează motivație, iar motivația duce la rebeliune.

În plus, resursele energetice pe care le avem în prezent nu sunt în niciun caz capabile să alimenteze genul de renaștere a inteligenței artificiale pe care o doresc elitele.

Chiar și Musk recunoaște că energia este blocajul suprem și că o creștere de 50% până la 100% a producției la nivel mondial ar fi necesară pentru a alimenta dezvoltarea viitoare a inteligenței artificiale. Estimări alternative prevăd o creștere cu 300% a producției de energie.

Nicio țară cu o populație mare din lume, inclusiv SUA, nu are tipul de rețea necesar pentru a permite fiecărui cetățean să dețină și să folosească o mașină electrică.

Imaginați-vă cantitatea de energie necesară pentru a angaja milioane și milioane de roboți și mașini conduse de inteligența artificială care să ia locul muncitorilor umani.

Energia verde clasică nu va face asta, este extrem de ineficientă. Doar o vastă extindere a energiei nucleare ar putea rezolva problema (sau fuziunea nucleară, dacă se va reuși vreodată). Costul economic ar fi fără precedent (sute de trilioane de dolari). Munca necesară pentru a genera un astfel de tip de bogăție energetică ar însemna MAI MULTĂ muncă pentru omenire, nu mai puțină. Adică mai multă luptă, mai multă furie și o șansă mai mare de colaps social.

Am multe probleme cu futuriștii, dar un lucru care mă deranjează cel mai mult este obiceiul lor de a ignora factorul uman în teoriile lor tehnocratice. IA care conduce lumea nu este inevitabilă, ci depinde de supunerea voluntară a oamenilor, la fel cum tot ce ține de tehnocrație se bazează pe supunerea umană.

Nu spun că ar trebui să fim „anti-tehnologie”, ci doar că putem și trebuie să fim stăpâni ai tehnologiei. Noi determinăm viitorul, nu inteligența artificială. Tehnologia este periferică și, în cele din urmă, irelevantă în comparație cu experiența umană.

Dacă o tehnologie nu ne face viața mai bună și mai liberă, ci, în schimb, ne face existența o mizerie, atunci ar trebui aruncată la gunoi, împreună cu instituțiile globaliste care ne cer „să nu deținem nimic și să fim fericiți”.