ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nu se poate să nu îl cunoașteți. L-ați văzut cu siguranță, măcar în treacăt, pe Mezzo, Arte, sau în transmisiunile TV din vara trecută de la Festivalul George Enescu.

Este dirijorul acela, veșnic neras, cu ochii încercănați și privirea obosită, părând că a venit la concert direct de la un chef stropit cu multă vodcă, dar care știe să scoată de la orice filarmonică din lume, prin tremurul scobitorii pe care o folosește pe post de baghetă, nuanțe uluitoare și finețuri de borangic.


Numele lui este Valeri Gherghiev. În urmă cu câteva zile, Carnegie Hall și Filarmonica din Viena au anunțat înlocuirea sa de la concertele programate în faimoasa sală newyorkeză.

Motivul? Este un simpatizant al lui Putin, cotropitorul Ucrainei.

Decizia celor două instituții culturale de a se descotorosi de marele muzician a fost luată în urma unui apel la protest lansat pe Facebook de un grup de cetățeni indignați.

Primarul Münchenului i-a dat lui Gherghiev ultimatum până luni să denunțe invazia lui Putin, altfel dirijorul va fi dat afară și de la conducerea Filarmonicii bavareze.

Scala din Milano, unde avea programate mai multe concerte la începutul lui martie, l-a somat de asemenea pe Gherghiev să se lepede public de Putin, pentru a mai putea dirija.

Miercuri seara, la ultima reprezentație pe scena milaneză a operei Dama de Pică a lui Ceaikovski, Gherghiev a fost „huiduit ușor”, potrivit presei italiene.

Unei epurări similare i-a căzut victimă și marele pianist rus Denis Matsuev.

În cazul muzicienilor, la fel ca al actorilor sau regizorilor, interdicția este o crimă. Scriitorii, pictorii, compozitorii pot continua să lucreze pentru sertar, așteptând vremuri mai bune.

Muzicienilor, însă, neîngăduindu-li-se să urce pe scenă, li se interzice însuși DREPTUL de a CREA. La fel de grav, și spectatorilor li se interzice ACCESUL – poate irepetabil - la creațiile lor.

Există o listă întreagă de mari artiști, cu caractere îndoielnice și biografii mânjite, care au lăsat în urmă capodopere. 

Cultura ar fi mai săracă dacă Céline, D'Annunzio, Sadoveanu sau Călinescu ar fi puși la index.

Petru Dumitriu, a fost, până la fuga sa din țară, în 1960, unul din marii profitori ai regimului comunist. Dincolo de petele sale biografice, el va rămâne pentru totdeauna autorul probabil celui mai important roman românesc, Cronică de familie.

La fel, cum ar arăta istoria literaturii fără Groapa lui Eugen Barbu sau poeziile de dragoste ale lui Adrian Păunescu?

După același criteriu, ar trebui interzise și filmele lui Nikita Mihalkov sau Gérard Depardieu, și ei mari simpatizanți ai lui Putin.

Progresismul nu se mulțumește cu dărâmarea statuilor de piatră. A trecut la demolarea celor în carne și oase.

*


Orice fel de cenzură (mai ales culturală) este o samavolnicie. Un apanaj al dictaturilor, care încearcă să „îndrepte” după  mintea lor îngustă, „erorile” altor dictaturi.

Interzicerea lui Gherghiev și Matsuev pe criterii „morale” depășește însă cu mult cazurilor individuale ale celor doi mari artiști.

Ea este un simptom al vremurilor abjecte pe care le trăim și un indiciu pentru coșmarul către care ne îndreptăm.

De mai bine de zece ani, în lumea occidentală face ravagii Corectitudinea Politică. Aceasta a impus auto-cenzura generalizată la toate nivelurile sociale, cu intenția (generoasă, în principiu) de a menaja sensibilitățile aproapelui.

În realitate, confirmând că drumul spre iad e pavat cu bune intenții, Corectitudinea Politică a oferit Statelor un teribil instrument totalitar, de control și opresiune.
 
O bâtă ideologică, menită să mâne cu anasâna turma socială spre ipotetice pășuni paradisiace.

Dictatura COVID a făcut un pas mai departe: a ideologizat Știința. Prin interzicerea/cenzurarea punctelor de vedere alternative, a nimicit însuși principiul vital al științei: dezbaterea, schimbul LIBER de idei.

„Ascultați de experți”, îndemnul folosit până la sațietate de guverne pentru a-și justifica represiunea, voia de fapt să spună: „Ascultați de experții NOȘTRI”.

Astfel, știința a fost transformată într-o monstruoasă creatură împăiată, al cărei scop unic este să sperie populația și să o pună cu botul pe labe.

*


Cu invazia din Ucraina, intrăm într-o nouă etapă. Numeroși sunt cei care au observat că războiul le vine ca o mănușă marilor puteri. Le dă un nou elan, scoțându-le din impasul COVID, în care începuseră să se împotmolească în mod periculos.

Încleștarea dintre cei doi coloși nucleari, Rusia și NATO, desfășurată (deocamdată) pe teritoriul Ucrainei, a oferit motive și pretexte pentru noi stări de urgență. Pentru noi restricții și interdicții. Pentru o nouă cenzură. 

Și, nu în ultimul rând, a revigorat principalul organ de control asupra maselor, care se cam blegise după doi ani de retorică searbădă anti-COVID: Frica.

Nu trebuie uitat nici o clipă că scopul demenților lumii, la care nu au renunțat niciodată, este distrugerea actualei ordini planetare și construirea pe ruinele ei a unei ordini noi („build back better”). 

Pentru aceste planuri, cărora li s-a dat numele generic de Marea Resetare, a fost scos de la groapă și reabilitat vechiul Om Nou, trâmbițat de Nietzsche, naziști și comuniști.

Operațiunea de exhumare a primit numele de Trans-Umanism, o altă monstruozitate științifico-ideologică, urmărind „optimizarea” Omului și uzurparea lui Dumnezeu din poziția de Creator.

Cu tot materialismul lor grosolan, demenții lumii sunt conștienți că Omul Nou nu se obține doar cu implanturi, grefe și transfuzii. Trebuie să i se schimbe/pervertească și Sufletul.

Auto-cenzura Vorbelor și Faptelor, așa cum a impus-o Corectitudinea Politică, nu era suficientă.

Auto-cenzura Rațiunii, prin dictarea de către Stat a „culoarului de gândire” oficial, așa cum s-a întâmplat în timpul tiraniei COVID, nu era nici ea de ajuns.

Epurările lui Gherghiev și Matsuev nu sunt niște abuzuri accidentale din partea unor culturnici exaltați.
 
Căutând să pună cu botul pe labe două mari personalități, forțându-le să-și renege credințele și simpatiile sub loviturile contondente ale Bâtei Ideologice, ele doresc să dea un exemplu mondial răsunător de Re-Educare.

(Tot Re-Educare este și folosirea masivă, de la începutul războiului din Ucraina, a „fake-news-urilor”, exact de către cei care până mai ieri se băteau că cărămida în piept că le combat.

Lecția este de o simplitate orwelliană: omul de rând nu poate judeca cu capul său ce este Minciună și ce este Adevăr. Are nevoie să fie luminat de către Stat.)

Nici Comunismul, nici Nazismul nu și-au propus o re-educare pe scară largă. S-au mulțumit să stăpânească Trupurile oamenilor, fără să râvnească la Sufletele lor.

Acum, acest prag a fost depășit.

Un război sângeros și cât se poate de real este pe cale să fie folosit după modelul precedent al virusului (de asemenea cât se poate de real) în scopul schimbării Ordinii Lumii.

Este Putin noul COVID?

Nici vorbă. Acum, situația este mult mai gravă. 

Este diferența de la Gulag la Fenomenul Pitești.