ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ateii, anticreștinii, progresiștii și papagalii de serviciu vor inunda netul cu referire la „bigoții inculți” de creștini care au văzut în scena satanistă din deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris batjocorirea blasfemiatoare a „Cinei celei de Taină” pictată de Leonardo da Vinci când, de fapt, se spune, este reproducerea unei lucrări a pictorului olandez Jan Harmensz van Bijlert despre zei și Olimp. O să vă rog ca unde întâlniți această „narațiune” scoasă din mânecă să le transmiteți acest articol.

Diavolul nu e prost, spunea Părintele Justin, ci viclean, după cum i se mai zice, că doar are peste 7000 de ani și a avut ce să învețe și cât să-i prostească pe alții în atât amar de vreme.

Găselnița autorilor poveștii de la Paris, în principal regizorul homosexual Thomas Jolly, care se consideră un evreu queer, și scriitoarea de origine marocană și religie musulmană Leila Slimani, este că scena în cauză este dedicată lui Bacchus și nu l-ar viza pe Mântuitorul nostru Iiisus Hristos.

Diavolul vrea să ne convingă că ceea ce a văzut și înțeles toată lumea nu este adevărat. Așa se joacă el cu mintea necredincioșilor, deveniți idioți utili și papagali de serviciu.

„Misterul a fost dezlegat cu ajutorul doamnei Daniela Tutuianu care mi-a trimis un link al publicației online Le Canard Enchainé Libre, alta decât Le Canard Enchainé.

Scena din deschiderea Olimpiadei este inspirată din tabloul lui Jan van Bijlert, "Banchetul zeilor", de la jumătatea secolului al XVII-lea păstrat în Muzeul din Dijon. Este vorba despre nunta lui Pelaeus cu Thetis în care Dionysos este personajul central.”, scrie cu aer doct fostul informator baptist al Securității Cornel Ivanciuc, căzut într-o sectă a unui guru convertit la iudaism, conform propriilor sale confesiuni.

Da (să zicem), numai că lucrarea în sine, „Banchetul zeilor”, exact asta este: o batjocorire - să-i spunem parodiere -, în cheie, chiar a „Cinei celei de Taină” a lui Leonardo da Vinci, pictată la 130 de ani după capodopera de la Milano.

Chestiunea este cunoscută în lumea istoricilor de artă și, ca fost tonitzist, am aflat-o și eu pe vremea când studiam arta. De altfel, însuși site-ul Muzeului Magnin din Dijon amintește acest fapt în dreptul descrierii lucrării:

„Dintre pictorii din Utrecht, pătrunși de caravagism, familia Magnin l-a ales pe Van Bijlert, a cărui Sărbătoare a zeilor îmbină în mod șocant iconografia miturilor cu cea a Cinei celei de Taină.”

Dacă privim imaginile dispuse în deschidere nu este greu să observăm asemănările frapante. Pozițiile Apostolilor sunt reproduse în cele 12 personaje centrale din jurul lui Apollo (cu lira), înfățișat cu nimb, coloristica, de asemenea, la fel ca și în scena grotească de la Paris, este aceeași ș.a.m.d. Nu este chiar așa de greu, chiar și pentru un profan. Discuția pro și contra acestei interpretări figurează și pe site-ul unui muzeu închinat vinului și zeului lui, Bacchus. Cu siguranță au cunoscut-o și regizorii spectacolului satanist de la Paris.

Van Bijlert a fost un tip ciudat, fondator el însuși, în perioada activității sale de la Roma, a unei societăți artistice păgâne închinate cultului lui Bacchus, denumită „Clica artiștilor”, în care se alegeau pseudonime din cultul zeilor antici și unde Van Biljert avea numele de Enea. Practica lor ritualică a fost în cele din urmă interzisă chiar de Papa Clement al XI-lea, în 1720, informează și Wikipedia.

Biografia lui oficială mai notează că, întors în țară, „în 1634, Jan van Bijlert s-a alăturat Frăției de la Sint Jobsgasthuis, unde a fost administrator/housemaster între 1642-1643.”

Păgânii L-au comparat adeseori blasfemiator pe Iisus Hristos cu Bacchus iar specialiștii au analizat legăturile lui Apollo cu Enea în textele clasice.

Dacă privim cu atenție lucrarea lui Van Bijlert îl vom observa, probabil, pe „Enea”/Jan, autoportretizat lângă Apollo/Iisus, cu un element straniu în mână: un ciocan. În masonerie, chiar și în cea incipientă a acelor ani, ciocanul are o simbolistică aparte: este folosit de „Maestrul Lojei” și, potrivit „inițiaților”, este „un semn de autoritate folosit pentru a arăta puterea executivă a Maestrului Lojei asupra adunării generale”. Acum a dat cu el de la Paris, după 400 de ani...

Diavolul e vechi!

FOTO: