ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



N-am înțeles nicând răutatea pe care o manifestă unii față de cei care merg în aceeași direcție, dar pe altă cale, pe calea lor...
Aș asemăna această împreună călătorie cu urcușul pe un munte...
Se poate ajunge în vârf pe drumul însemnat pe trunchiurile de copac, pe drumul bătătorit, care e și mult mai sigur, dar se poate escalada muntele și pe alte poteci știute sau neștiute, mai grele, mai ușoare, după posibilități...
Alpiniștii încearcă traseele dificile cu o escaladă directă pe stânci, fiind antrenați în sensul acesta, alții urcă șerpuit, pe un traseu mai lung, dar mai domol, unii merg cu pas mai încet, alții mai iute, fiecare după putință...
Unii urcă pe un munte, alții pe alt munte, unii aleg un munte mai înalt, alții pe unul mai puțin înalt, dar toți urcă...
Așa cum sunt și unii care stau la popas sau alții care coboară pe diferite cărări...
De ce trebuie să ne împiedicăm unii pe alții, de ce să-i privim pizmăreț pe cei care sunt înaintea noastră sau în vârf?
Este evident că, viața este o călătorie prin tot felul de locuri și cu tot felul de întâmplări și fiecare este pe calea lui...
Sunt mai multe căi, deși paradoxal aceiași Cale, în Sus și înainte... spre Hristos... și împreună cu Hristos, "cu daruri, lucrări și slujiri diferite, dar același Duh..."
Unii n-au înțeles că sunt și alții care fac același lucru, dar în felul lor și pe calea lor, iar dacă se mai intersectează căile sau o vreme merg împreună, acest lucru n-ar trebui să fie o problemă... și n-ar trebui să deranjeze un creștin!!
Pentru un creștin nu ar trebui să existe rivalitate și dușmănie, atunci când pe același culoar se așează și alți frați și surori de-o credință, încercând să desăvârșească lucrul lor în locul în care sunt și fără să spurce lucrarea altora, deși poate voiesc și ei să facă același lucru, cu aceiași binecuvântare de la Dumnezeu, "care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină..."
Creștinul autentic, dornic de îmbunătățire este în concurență doar cu el însuși...
Cel care iubește pe Dumnezeu și pe semeni, nu se pretează la răutăți când este pe cale și cu alții...
E semn de micime, de răutate, de prostie să-i privești ca pe niște adversari pe cei care sunt mai înainte sau mai buni sau pe aceiași cale cu tine...sau pe unii care vor să facă același lucru...
Ori dacă sunt mai slabi, "datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși"; aceasta este învățătura Evangheliei...
Ajutorul oferit și mâna întinsă celor aflați la început de drum este semn de mărinimie, de milostivire, căci "milă voiesc, iar nu jertfă..."
Și oricum Domnul nu primește jertfa celui neîmpăcat cu aproapele sau cu frații din obște și nici "jertfa" egoismului, a individualismului, a neconlucrării cu aceștia...
Dacă nepăsarea celor care au trecut cu indiferență pe "lângă cel căzut între tâlhari" este înfierată de Mântuitorul, cu atât mai mult e condamnabilă răutatea celui care el însuși devine "piatră de poticnire" pentru aproapele sau chiar ucigaș de frate...
Este loc sub Soare pentru toți care vor să lucreze în "via Domnului", indiferent de ceasul în care au fost chemați...
Că și acela dintre lucrătorii care au dus "năduful și greul zilei", tocmiți în primul ceas al dimineții, a primit mustrare prin pilda "lucrătorilor din vie", pentru cârtirea care a avut-o față de cei chemați mai pe urmă...
Dumnezeu primește pe fiecare care-L caută și care vrea să lucreze pentru Domnul în locul rânduit, în ceasul în care a fost chemat și pe calea care și-a ales-o...
Oricât de îngustă ar fi calea și oricât de strâmtă poarta, pe ea au mers și au intrat unul câte unul toți sfinții lui Dumnezeu...
Nici un sfânt n-a fost împotriva altui sfânt, tot așa cum nici un creștin n-ar trebui să fie împotriva altui creștin...
Această solidaritate vorbește de la sine despre unitatea în Duh din Biserică și este semnul autenticității în credință, iubire și virtute, tot așa cum dezbinarea și împotrivirea față de frați este semnul ipocriziei, al mândriei, al răutății, al micimii, al imposturii și al fariseismului celor potrivnici...
"Cine spune că-L iubește pe Dumnezeu pe care nu-l vede, dar urăște pe fratele său... mincinos este..."
"Iubiți-vă unii pe alții, așa cum V-am iubit Eu pe voi...", zice Domnul...