Oamenii vor aluneca lin în noua sclavie care se pregătește de un an deja. Suntem, făcând o comparație, în anii 1945-1948, cei trei ani dinaintea instaurării comunismului, anii iluziilor, ai refuzului realității, ai disperării neputincioase. Apoi a urmat cortina grea de fier și dictatura totală. Marea majoritate s-a adaptat și conformat minciunii și violenței. Comunismul s-a construit cu oamenii care nu credeau că instaurarea noului regim va fi posibilă.

Nicio măsură de limitare a libertății nu va fi anulată, nicio restricție nu va fi abolită, toate mecanismele de control, intimidare, condiționare psihologică în masă vor deveni monedă curentă, realitate socială și constituțională. Sub imperiul necesității siguranței (medicale, ecologice, alimentare etc.) absolute, a „umanismului” radical și absolut întreg ecosistemul social, juridic, constituțional, politic și economic va suferi modificări fundamentale ireversibile.

Ceea ce se pregătește este o schimbare majoră de etapă a civilizației, nu doar în Occident. Imensa putere acumulată de plutocrații lumii, de elitele care patronează guverne și companii multinaționale, imensa puterea dată de avansul cercetării științifice și invenției tehnologice care fac posibile mutații fenomenale în câmpul social și politic, toată această imensă putere va fi folosită pentru redesenarea controlată a societății umane.

Fukuyama anunța, în 1990, sfârșitul istoriei în sensul în care ordinea democrației liberale ieșise învingătoare în fața principalului competitor metafizic, comunismul, și astfel umanitatea întreagă putea recunoaște în idealul democrației liberale idealul realizat al umanității pur și simplu, stadiul final al construcției unei societăți în care libertatea și demnitatea fiecărei persoane era recunoscută și garantată, chiar dacă realitatea rămânea încă problematică și dezamăgitoare, dar în termeni de ideal metafizic care să fundamenteze politici acesta era finalul. Amenințările acestei minunate ordini finale nu puteau veni decât de la fundamentalismele religioase și naționaliste, mai adăuga Fukuyama. Nu a meditat deloc la fundamentalismul tehnocratic al elitelor transumaniste care construiesc deja viitorul nostru postuman.

Iată că mișcarea de pendul a libertății și sclaviei totalitare se reia în ciclul etern al demoniei istorice. Generațiile născute și crescute în cultul disprețului pentru trecut, istorie, cunoaștere a experienței umanității, în disprețul absolut pentru cultură, generații care cred cu tărie că istoria a început cu inventarea computerului și a Internetului și că nu există nimic mai grav decât o pană de curent care face să nu putem fi prezenți pe net o oră, aceste generații vor intra în malaxorul noii revoluții metafizice globale. Care va fi viitorul acestei schimbări, rămâne de văzut.