Mănăstirea Rohița la 6,5 km. Așa scria pe un indicator de circulație. Mănăstirea se află la aproape 1 km de mănăstirea Rohia și la 10 km distanță de orașul Târgu Lăpuș, aparținând de Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului.

Mergeam pentru prima dată la această mănăstire, așa că mi-am făcut sfânta cruce și am pornit la drum. Pe spațiul satului Boiereni, drumul, chiar dacă este îngust, e asfaltat, dar când am ieșit din zona locuibilă, drumul este din pietriș cu mici denivelări, deci este practicabil, se poate merge cu mașina până la poarta mănăstirii. Un drum vechi, de poveste, pe care nu poți merge mai mult de 20 km la oră, deci ai vreme de a medita și mă gândeam la drumurile romanilor, intrând și mai mult în istorie, îmi părea un drum misterios asemenea celui care duce spre Damasc... Nu așteptam neapărat o lumină, ci mi-au furat atenția peisajele parcă scoase din basme, de-o parte și de alta a drumului. Cerul senin, nuanțele de verde ale pădurilor, zborul păsărilor, liniștea și taina locului, totul părea ceva de vis. Frumusețea peisajelor mi-a încântat sufletul și m-a îndemnat la rugăciune, introducându-mă în taina mistică a locului.

Lucrarea Martei

Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la poarta mănăstirii... Parchez mașina la umbra unui nuc bătrân și prind curaj a intra în incinta mănăstirii: în partea dreaptă zăresc un altar de vară pentru slujbe religioase, inclusiv sfânta liturghie, în partea stângă mă întâmpină Biserica din lemn cu hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. În față dau de un magazin cu cărți și obiecte religioase, care funcționează pe principiul bazarului, mă întâmpină un călugăr zâmbitor și binevoitor, îmbiindu-mă să cumpăr ceva. Întreb de Părintele stareț și îmi arată să merg înainte până ajung la bucătărie. Merg pe un coridor al corpului de chilii, de o parte și de alta cărți și chiliile călugărilor. Ajung la bucătărie și spun că aș vrea să vorbesc cu Părintele Vasile Filip și primesc răspuns că trebuie să aștept că Părintele pregătește o supă de pui cu fidea. Părinte, am adus niște haine pentru cei care au nevoie. Lasă, lasă... Părintele echipat cu un șorț de bucătărie, cheamă un călugăr și îi dă ascultare să mă cazeze la mansardă la camera 18. La prânz, am fost invitat la masă și mare mi-a fost uimirea, Părintele stareț avea halat de ospătar și ne servea la masă. Părintele făcea cele ale Martei și nu din obligație sau ascultare ci cu multă bucurie, cu multă bine-voință, cu multă dăruire și cu multă dragoste.

Lucrarea Mariei

Seara am participat la slujba vecerniei în Biserică. Nu a fost multă lume, dar a fost o atmosferă intimă, plăcută, plină de entuziasm spiritual, o întâlnire cu îngerii și cu sfinții lui Dumnezeu. Duminică am participat la Sfânta Liturghie, alături de zeci de credincioși veniți din toate părțile României, dar majoritatea fiind din județul Maramureș. Au săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară, doi preoți călugări și un preot mirean: Părintele stareț Vasile Filip, Părintele Gavriil Miholea și Părintele Ioan Roșca. Părintele Vasile a îndeplinit cu multă evlavie și multă râvnă rolul Mariei. Atmosferă sobră, dar plăcută, de sărbătoare, de care s-au bucurat deopotrivă copii, tineri, bătrâni. După Liturghie a urmat slujba pentru șase parastase la care au rămas toți participanții. La final, Părintele stareț a invitat pe toată lumea la masă, în jur de 200 de persoane. Acum, Părintele Vasile a lăsat halatul Mariei și a împrumutat halatul Martei, servind credincioșii la masă cu multă bucurie și multă dragoste.

Hrană trupească și hrană sufletească

La mănăstirea Rohița se întâmplă un fenomen, lucrarea Mariei este foarte bine completată cu lucrarea Martei. Părintele stareț Vasile Filip, printr-o muncă asiduă, zi-lumină reușește să îmbine perfect lucrarea duhovnicească cu lucrarea materială. Pe toți care vizitează mănăstirea, Părintele Vasile îi așază la masă și îi odihnește spiritual, dar și cu cele necesare trupului, hrana de fiecare zi. Părintele îndeplinește cu acrivie una dintre poruncile Mântuitorului Hristos și anume, primirea de oaspeți. Sfinții Părinți ne atrage atenția asupra acestei virtuți, dacă o putem numi și așa, deoarece au fost creștini care au primit în casa lor, fără să știe, îngeri, sfinți și chiar pe Maica Domnului. La mănăstirea Rohița, nimeni nu pleacă ne-omenit, mai mult, în duminici și sărbători, Părintele Vasile hrănește în jur de 200 de creștini. La Rohița, sunt creștini care fac parastas pentru tot neamul lor cel adormit și dau de mâncare și băutură la zeci și sute de creștini.

Vrednic este!

Mulțumim, pe această cale Părintelui stareț Vasile și întregii obști de călugări și frați de la mănăstirea Rohița, pentru acrivia cu care fac această lucrare dumnezeiască, pentru dăruirea lor, pentru jertfa lor, pentru dragostea lor față de Dumnezeu și de semeni.

Să ne trăiți întru mulți ani, Preacuvioase Părinte stareț arhimandrit Vasile Filip. Dumnezeu să vă dea putere, sănătate și har să puteți duce mai departe ”fenomenul” de la Rohița.

Doamne, ajută!