ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



După un moment de consternare, o hărmălaie colosală s-a instalat peste țară: urlete, răcnete, răgete, mugete, țipete, scrâșnete...

Ca și cum toate megafoanele iadului ar fi fost scoase pe piciorul de plai rupt din rai și date la maximum pentru Untoldul final.

Nu se mai înțelege nimic și nimeni cu nimeni. Toți se pronunță, comentează, își dau cu părerea (inclusiv, vai!, subsemnatul), se contrazic, se ceartă, sunt gata să-și dea în cap, să-și scoată ochii, să se sfâșie.

Urăște-ți aproapele! Ia-l la poceală!

De agora, cât de anemică era, s-a ales praful. Fantasmagora.

Praful s-a ales și de post.

E aceeași rețetă care se aplică de cinci ani pe pielea noastră, mai ales înaintea marilor sărbători: covid, război, calendar schimbat, alegeri – forme ale aceluiași fel experiment.

Sforile aceluiași Păpușar.

Totuși, parcă niciodată nu i-a reușit atât de bine spectacolul. Niciodată nu a fost isteria mai mare.

Ruptă de rugăciune, cu fața spre lume și cu spatele la cruce, mintea este încețoșată și spulberată între frică și ură. Inima este pustiită.

Tartorul jubilează. 

Un popor ca un roi de muște fără cap, care se agită càpii, într-o agonie disperată și inutilă.

O națiune junk.

Gradul de îndrăcire este singurul indicator național la care performăm.

Dacă aș fi Patriarh, aș ieși public și aș cere un moment de liniște națională:

- Ssst!... Auziți?... Dumnezeu tace. Să-L lăsăm să lucreze!