Nici un om cu mintea întreagă nu a luat în serios „lovitura de stat” care urmărea pasămite să răstoarne puterea în Germania. Singura întrebare serioasă rămânea: ce se urmărește cu acest circ? Acum, am aflat.

La începutul lunii decembrie, lumea era zguduită de o bombă mediatică: Germania a fost la un pas de o lovitură de stat cu mână armată.

Capul conspirației ar fi fost un septuagenar pe nume Henric al XIII de Reuss, înconjurat de o mână de „extremiști” și „putiniști”, printre care și o fostă parlamentară AfD.

Împotriva unei mâini de oameni care își spun Reichsbürger (Cetățeni ai Imperiului) a fost mobilizată o forță fără precedent de 3.000 de polițiști. Au fost operate razii în toată țara. Acoperirea mediatică a fost și ea una di granda.

Ideea care a răzbătut din toate relatările presei oficioase a fost că Germaniei i-a trecut glonțul pe la ureche. Democrația în această țară fanion a Occidentului, lidera de facto a UE și membră de frunte a NATO, a fost în mare pericol. Nici acum nu este sigur că primejdia de moarte nu a trecut.

Oricum, ni s-a spus, trebuie luate urgent măsuri pentru prezervarea democrației și extirparea fără menajamente a pericolului, ca pe un buboi al istoriei ce este.

Până la ultimul extremist nazisto-putinist.

Era limpede că tot acest circ mediatic, semănând izbitor cu „puciul” din Turcia, în 2016, pregătește terenul pentru o represiune.

Așa cum Erdogan, sub presupusa amenințare a clericului Fethullah Güulen (fostul său amic, aflat în SUA), și-a creat pretextul pentru a epura armata, poliția, justiția, învățământul de toți oponenții politici, la fel, guvernul Scholz avea nevoie de un motiv pentru a-și lichida adversarul politic cel mai periculos.

Acesta este AfD – Alternativa pentru Germania.

În ultimele zile, a devenit limpede că alianța de stânga de la guvernare dorește scoaterea în afara legii a AfD, căreia i se pune în cârcă puciul fantasmagoric.

Ministrul de Interne al landului Thuringia, Georg Maier (SPD – la fel ca și Scholz) a declarat cu subiect și predicat că „puciul” reprezintă un motiv justificat pentru interzicerea AfD. Alte voci publice l-au urmat.

Alternativa pentru Germania se află în permanentă creștere, de la criza imigranților din 2015, ajungând acum la o cotă de popularitate de 15,5%.

Însă nu discursul anti-imigrație pare să deranjeze cel mai mult guvernul Scholz. Nici euroscepticismul.

Ci solicitările repetate ale AfD ca Berlinul să renunțe la sancțiunile împotriva Moscovei. Sancțiuni văzute ca principalele vinovate pentru criza fără precendent în care se află Germania.

În condițiile în care se așteaptă o iarnă de coșmar, cu restricții drastice la lumină, căldură și apă caldă, discursul AfD reprezintă un teribil ghimpe în talpă pentru putere.

Este de așteptat ca, pe măsură ce condițiile de viață ale germanilor de rând se vor deteriora, simpatia pentru AfD să crească exponențial.

Mai grav pentru Scholz este că și marile corporații germane încep să mârâie. Zilele trecute, Nikolas Stihl, președintele companiei cu același nume, trăgea un semnal de alarmă privind pericolul „dez-industrializării” Germaniei, în special ca urmare a crizei energetice.

Riscul ca discursul AfD să devină un stindard sub care să se mobilizeze opoziția REALĂ din Germania devenea uriaș.

Așa a apărut diversiunea cu Henric al XIII-lea.

În landul Thuringia, Oficiul pentru Protecția Constituției (BfV) – serviciul de informații interne - a declarat deja AfD o „inițiativă extremistă de dreapta convinsă”.

În trecut, în Germania a mai existat o tentativă de scoatere în afara legii a unui partid, tot pe motiv de extremism și de pericol la adresa democrației: NPD.

Însă Curtea Constituțională a respins în 2003 solicitarea de interzicere, considerând că NPD nu avea mijloacele necesare pentru a ajunge la putere, deci era inofensiv.

În cazul AfD, a patra formațiune din Germania ca intenție de vot și într-o creștere rapidă de popularitate, Curtea Constituțională ar putea judeca altfel.

După ce idolul Occidentului, Volodimir Zelenski, a lichidat opoziția, a interzis presa incomodă, a închis bisericile și a arestat preoții, „modelul de democrație” de la Kiev începe să facă pui.