ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ura Haitei kominterniste împotriva poetului a fost și este una totală. În octombrie 1944, bolșevicul Silviu Brucan, a cărui memorie este cosmetizată în zilele noastre de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, dădea semnalul arestării marilor jurnaliști români (Nichifor Crainic, Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Pan M Vizirescu ș.a). Aceștia aveau să fie condamnați de Tribunalul Poporului, în 4 iulie 1945, ca fiind vinovați „de dezastrul țării”. Într-un articol din ziarul Scânteia, intitulat „Guzganii presei”, Silviu Brucan, idolul lui Lucian Mândruță, "profesorul cu 4 clase" (Țuțea), scria: ”Agenți calificați ai Gestapoului, ziariști cu o activitate infamantă în activul lor, nu numai că se plimbă liberi, nu numai că pătează lupta eroică a Armatei Roșii și a poporului român , dar mai mult- ceea ce este menit să ridice lupta poporului - fac să apară gazete”.

La cererea comisarilor sovietici a fost înființat Tribunalului Poporului, prin semnătura ministrului Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu (care avea să devină și el victimă a Kominternului). Alexandrina Sidorovici, soția lui Brucan, este numită acuzator public în procesul intentat ziariștilor „fasciști” (lupta împotriva fascismului a fost umbrela de care s-au folosit întotdeauna bolșevicii, chiar și astăzi, în cazul fascismului fără fasciști). Sidorovici încerca să-l umilească pe Radu Gyr, marele poet al românilor, devenit pentru ocupant „criminal de război”, deoarece a scris și a luptat pentru reîntregirea României, ciuntite în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. Ziarele bolșevice îi declarau "moartea civilă”, autorul a fost interzis „din principiu”, întreaga sa operă a intrat sub interdicție, așa cum s-a întâmplat și cu opera altor mari creatori români: Octavian Goga, Mihail Manoilescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic și mulți alții. În timpul detenției politice, Radu Gyr a fost supus unui regim de exterminare fizică și psihică, a fost declarat mort, fiind dus pe targă la morgă. Dumnezeu a vrut ca un doctor, și el fost deținut politic, să-și dea seama că nu este mort și să-l salveze de la aruncarea în groapa comună de la închisoarea Aiud. 

Cu toate acestea, creația poetică a lui Radu Gyr a ieșit la lumină, atât în bezna de tuci a închisorilor comuniste, cât și în România post-revoluționară, cu tot stigmatul pus de ideologii neokominterniști.

Ultimul cuvânt al lui Radu Gyr în fața Tribunalului Poporului, 2 iunie 1945

"În rechizitoriul său de joi seara, Onorata Acuzare a spus răspicat: "Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită”, și a mai spus acuzarea: "Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați”.

Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost, pentru mine, o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte. Prăbușiri de idealuri, năruiri de aspirații înregistrăm cu toții. Și, poate, uneori greșim tocmai în credințele noastre cele mai curate, cele mai cinstite. Istoria va vedea unde am greșit și unde nu”.

După decembrie 1989, Silviu Brucan a fost conducătorul și ideologul Frontului Salvării Naționale (FSN), organizație a emanaților care au împins în prăpastie bolovanul prăbușirii României, și fondatorul Grupului pentru Dialog Social (GDS).