La ce mă gândesc? Aș fi vrut să scriu despre înființarea, în 8 mai 1921, a Partidului Comunist din România, filială a Kominternului (înființat de satanicul Lenin), care își propunea revoluția mondială comunistă. Într-o scrisoare către Stalin, Lenin îi scria că „trebuie să sovietizăm Ungaria și, poate, de asemenea Cehia și România”.

Pentru comunizarea întregii Europe de Est, propaganda bolșevică s-a folosit de lupta împotriva fascismului. Unii de pe la noi mai ventilează și astăzi marota luptei împotriva fascismului. Chiar azi mi-a fost dat să citesc un text al Alinei Mungiu Pippidi, moașă de globaliști, în care pe românii care au o altă opțiune decât a dumneaei îi acuză de fascism, prostie, antisemitism. Că sunt mineri, dar și golani. Concluzia ei: public fascist, care nu merită respect. Astfel de generalizări au dus în istorie la crime, teroare și pușcărie. A califica lupta care se dă acum pentru alegerea președintelui României ca o luptă între fascism și antifascism este o inepție.

Ca să fie clar, aici nu mai e vorba de a susține un candidat sau altul. Personal, am evitat să intru în această dezbatere. Dar acum asistăm la diabolizarea unei părți semnificative a poporului român, după deviza: Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!

Mungiu, mare admiratoare a lui Petre Roman, fiu de kominternist, aplică strategia pe care a aplicat-o acesta înaintea mineriadei din 1990. Primul ministru de atunci, împreună cu un vechi agent bolșevic, Silviu Brucan, declara presei occidentale că manifestanții din Piața Universității sunt fasciști. Era, de fapt, o pregătire a opiniei publice pentru intervenția în forță împotriva manifestanților din Piața Universității. Doar împotriva „fasciștilor” se justifică orice! Același scenariu fusese aplicat și în cazul agresiunii de la Târgu Mureș, ne asigura luptătorul și istoricul anticomunist Traian Golea. Petre Roman declarase că „manifeste ale Gărzii de Fier și a organizației patronale (sic!) Legiunea Arhanghelului Mihail au fost apariții comune în ultimele luni în această regiune”. Ce s-a întâmplat după aceste declarații știm cu toții. Victimele au fost transformate în agresori (aduceți-vă aminte de țăranul român Mihăilă Cofariu, desfigurat pe viață, transformat de o parte a mass-mediei occidentale în victimă a extremismului românesc).

Semnalul dat de Alina Mungiu Pippidi este unul extrem de periculos, el poate fi unul declanșator de violențe, într-un context dominat de o ură de neînțeles.