„Îl văd pe Iisus Hristos urcând Golgota cu crucea în spate, pe umerii însângerați, clătinându-se sub povara ei. O mulțime de oameni îl urmau, în timp ce alții aruncau cu pietre și-L huiduiau. Deodată mă vad alături cu El. Am rămas împietrit; m-a privit cu ochii Lui pătrunzători, zicând apoi blajin: „- Ce faci? Vino cu Mine!”,… la un moment dat mi-a spus din nou: „- Vino cu Mine!”. Am ezitat în momentul când mi-a apărut figura soției și a copilului care trăgeau de mine. Mă vedeam la o răspântie de drumuri. Visul mi se întretăia de oprirea bruscă a trenului; la reluarea lui mă urmarea chipul lui Iisus. La marginea unei gropi mă vedeam scufundat, nu știam încotro să apuc, dar ridicându-mi ochii L-am văzut din nou pe Iisus transfigurat de suferință sub crucea ce o ducea pe umeri urcând muntele. De undeva auzeam vocea Lui care îmi spunea: „- Nu te îndoi! Acesta-i drumul ce duce spre înviere”. O armată, având în frunte un arhanghel, zbura deasupra acestui cortegiu, în timp ce fulgerele despicau cerul. Sfinți și eroi coborau și urcau cu aripi nevăzute în văzduhul învolburat care părea o mare cu valuri uriașe… O nouă tamponare a vagoanelor și scârțâitul roților ce s-au oprit m-a trezit în momentul când Iisus îmi striga: „- Urmează-Mă, dacă Mă urmezi, vei avea slava cerului, nu te îndoi!”.”

Tiberiu Hentea a fost întemnițat timp de 15 ani la închisorile Gherla, Aiud, în minele de la Baia Sprie și Cavnic, în lagărul de la Rubla – iadul deportaților din Bărăgan, unde a fost închis alături de Corneliu Coposu și de unde a fost eliberat în anul 1964.

Era născut în 1920, la Sibiu. Absolvent al Școlii Comerciale. A ispășit un an de închisoare în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. În 1941 a plecat voluntar pe front, animat de idealul de a ne recuceri teritoriile furate și de a învinge bolșevismul. A fost decorat în mai multe rânduri pentru vitejia sa.

A fost rănit în linia întâi, unde a fost prins de un tir de artilerie inamică, lângă Târgu Frumos. Vestitul doctor Vancea i-a redat vederea, pe care și-o pierduse în urma atacului trupelor sovietice. În 1948 a fost arestat alături de o sută de tineri anticomuniști, în lotul Mureș.

Conform memorialistului Constantin Aurel Dragodan, în acest lot au fost răpiți ofițerul Alexandru Grigorescu, doctorul în științe economice Eugen Cengher și studentul Ion Gheorghiu (zis Cândea), duși în lanțuri la Răstolnița-Mureș și împușcați la marginea comunei sub pretextul că „au încercat să fugă de sub escortă”.

Întreaga viață i-a fost marcată de o imagine văzută la vârsta de 6 ani. Era un urs ridicat în două picioare, avea pe cap o căciulă cu moț și o stea în cinci colțuri.

„Ursul cu chip de om lovea cu un bici un țăran care trăgea la un plug în timp ce în colțul de sus al pozei era o biserică în flăcări și un preot sub laba ursului. Imaginea m-a impresionat adânc, am început să plâng și l-am întrebat pe nenea Belașcu ce-i cu ursul acela. S-a uitat la mine mirat și mi-a spus că ursul este un bolșevic. Bolșevicii îi pun pe oameni la munci grele, bisericilor li se dă foc și preoților le este interzis să mai facă slujbe în biserici. Diavolul a pus stăpânire pe acea țară și păgânii fac ce vor în urma revoluției care amenință chiar țara noastră deoarece suntem vecini cu ei”.

Cuviosul Justin Pârvu spunea despre Tiberiu Hentea că „trăirea lui spirituală m-a impresionat prin naturalețea și calmul de care era stăpânit”, iar Ion Ioanid, autorul unei spectaculoase evadări de la mina Cavnic și memorialist obiectiv al închisorilor comuniste, îl descria astfel: „Foarte credincios. A fost imposibil să îl convingem să nu mai postească Vinerea și mai ales de Paște, când timp de trei zile a făcut post negru cu toate că muncea din greu în mină. Era extrem de slăbit de anii lungi de pușcărie pe care îi executase Era înconjurat de mai mulți tineri din organizațiile Frățiilor de Cruce, ocupându-se de educația lor religioasă. Om de un caracter ireproșabil”.