ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



De la o vreme, ne ,,dispar” oameni din agenda telefonică. Și nu ne sunt neamuri, ori apropiați; ne sunt amici, cunoștințe, uneori colegi de profesie, cu care, de voie, de nevoie, petrecem aproape mai mult decât cu familia. Că așa e viața.

De cel care ne e alături prin forța împrejurărilor depinde reușita unei operațiuni, secretul de mormânt al unei acțiuni asupra unei grupări de recidiviști violenți, uneori depinde viața noastră, dacă mai ajungem teferi la nevastă și copii.

Ne ,,pleacă” unii camarazi dintre noi și atunci, poate atât de târziu, ne dăm seama de fragilitatea vieții...

Unul dintre aceștia a fost Laur, pentru noi toți, Moșu.

Eu l-am cunoscut la Direcția Operațiuni Speciale din IGPR. Sportiv, fără vicii, cu constituție de atlet, era mereu plin de viață, optimist, pus pe glume și ne molipsea chiar și în momentele cele mai grele cu sufletul său sincer, cu voia bună.

Care-i acela care poate spune că Laur l-a supărat vreodată?

A fost sufletul petrecerilor (cu decență), inimos, harnic, omul legii, credincios, hotărât și dedicat.

De azi, Laur nu mai e. O boală gravă ni l-a luat în ritm de galop și l-a trimis spre veșnicie.

În aceste vremuri de parșivă, intensă și continuă manipulare, taman acum cu războiul la frontieră (!), când militarii sunt atacați, ocărâți, huliți, puși la stâlpul infamiei, e vremea să tragem un semnal de alarmă. Ne-au asimilat lipitorilor, asistaților social, celor cu dizabilități. Am ajuns să ne cerșim drepturile unei clase politice puse pe căpătuială, trădătoare, ignorante și mizerabile.

Nu fac acum statistici să vă zic de speranța de viață în poliție, că e jale! Mor oameni din toate profesiile, o să spuneți.

Dar cum se face că de așa trai bun în poliția asta, de câțiva ani, cel puțin, dau ortul popii mulți colegi, pe capete? Se duc după ce abia au înșirat pe mosorul vieții câțiva ani ,,în rezervă”.

Se sting – uneori în tăcere, neștiuți – mulți dintre cei abia trecuți de 50 de ani, care au muncit în Operativul Poliției Române! Galben de grași, ghiftuiți, trai pe vătrai, ca pașa, dă-i în mă-sa de îmbuibați, sug sudoarea poporului, că doar nu ridică pietre de moară ori s-au spetit muncind!?

S-a mai dus un camarad.

Veșnică pomenire, Laurențiu Mităchescu!