În noaptea de 11 spre 12 decembrie s-au împlinit 35 de ani de la acțiunea grupului studențesc anticomunist solidar cu muncitorii brașoveni arestați după revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987. Vă prezentăm în continuare, în exclusivitate, o nouă mărturie a lui Mihai Torjo, membru al grupului, despre ce s-a întâmplat acum peste 35 de ani și gândurile sale pentru vremurile de azi. 

Parcă mai ieri a fost. Au trecut totuși 35 de ani. Pe atunci era într-o zi de vineri, pentru unii o zi obișnuită, dar pentru noi era altceva. Cursurile le terminam la ora 20.00, trebuia să mă mișc repede, aveam de pregătit intrarea în corpurile T și M ale Universității Brașov. Și, cum puteam intra altfel, dacă nu pe geam... Da, era cam la aproximativ o lună de la memorabilul 15 noiembrie 1987, cam atât ne-a luat ca să pregătim această acțiune.

Despre ce s-a întâmplat atunci, în acel 15 noiembrie, s-a scris mult, dar se poate spune că nu suficient, multe din adevărurile de atunci au marca "STRICT SECRET” și autoritățile le țin dosite.

Și anul acesta, ca și în anii anteriori, politicienii s-au întrecut în declarații, unii au alocat sume de bani pentru diferite evenimente, alții îi invite pe novembriști în parlament și cam atât. Ei sunt corecți politic. S-au folosit de eveniment, au bifat. Aceștia nu fac altceva decât să preia memoria revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni, având ca scop dobândirea capitalului electoral. Astfel, ei duc evenimentul în derizoriu, știut fiind că puțini sunt cei care mai ascultă mesajele politicienilor, căci le miroase gura chiar și pe "sticlă‘’. Cei din stradă sunt "extremiști”, deci ies din discuție.

Momentul care este cu adevărat important este cel care se desfășoară la Troița de la Spitalul Județean, acolo se săvârsește parastasul pentru cei trecuți la Domnul dintre Novembriști, acolo se face o aducere aminte a celor petrecute și unde, evident, politicienii se întrec în declarații, bifând astfel și acest moment.  

La depunerea de corone am văzut ceva chiar comic – usr-iști făcându-și Cruce.

Dar să revin, în acel 11 decembrie 1987, după cursuri, m-am întâlnit cu cei doi colegi ai mei, Marin Brâncoveanu si Marian Lupou, împreună cu care urma să acționez. Eram hotărâți! Trebuia să așteptăm o oră mai târzie, ca să poată fi închise corpurile universitare care ne interesau, respectiv T și M.

Am început din corpul T, unde se auzea muzica de la discoteca care se ținea la subsol. Paznicul era distras de activitatea de acolo, așa că puteam acționa. Am intrat împreună cu Brâncoveanu prin geamurile lăsate cu zăvorul deschis. Lupou a rămas afară să ne avertizeze dacă apar neprevăzute în privința paznicului. Am început de la etaj, cu sălile de curs. Sprayurile au intrat în funcțiune. Am scris lozinci împotriva comunismului, a dictatorului și în favoarea muncitorilor brașoveni arestați. Nu am uitat tablourile cu "luminosul chip al conducatorului iubit”. Pentru a le inscripționa am îndepărtat geamul pentru a putea adăuga un pic de culoare… roșie, după care, cu aceeași meticulozitate, le-am înrămat la loc pentru a putea fi puse din nou la loc de cinste. Am continuat și în alte săli, cât și pe hol, după care, în ritm de muzică, ne-am retras. Discoteca nu se terminase. Asemenea am făcut și în corpul M, după care, cam după miezul nopții, când am terminat acțiunea, ne-am îndreptat spre Zărnești, unde locuiam (și unde locuiesc și astăzi).

Da, timpul a trecut, dacă privesc în urmă a fost mai ieri, dar dacă mă uit și în buletin, lucrurile se schimbă, sunt chiar 35 de ani. Ce s-a schimbat? Oamenii, desigur!

Mai întâi, noi nu știam dacă vom prinde ziua de mâine, în cazul în care ne prindeau, dar am continuat. Ne-au prins și am continuat, am pus totul la BĂTAIE. Aveam așteptări pentru un "MÂINE”, dar nu știam dacă vom face și noi parte din acel mâine. Dar ne gândeam la cei care vor veni… Și putem observa că au venit, dar nu cei care trebuiau să vină. Au venit odraslele securiștilor, a celor care deunăzi ne anchetau, au venit odraslele comuniștilor, au venit cei străini de neam, avem un presedinte care "tace si face”. Ne lipsește în schimb Țepeș! Îl așteptăm cu răbdare…

Le mai transmit încă odată politicienilor – NU NE MERITAȚI!

E grav furtul promovat de politicieni, dar mai grav este că ne FURĂ Memoria. Este vorba despre Memoria celor care au crezut în Neamul lor, a celor care au înfundat temnițele comuniste, care astăzi sunt blamați, a Novembriștilor. Se trezesc "istorici” care, la comandă, aruncă în spațiul public informații denigratoare despre memoria mucenicilor neamului, care mai apoi sunt promovate de institute străine de Neam, dar care sunt finanțate de bani publici, încurajate de politicienii mai sus amintiți. Ei fură coloana vertebrală a Neamului nostru, după care devenim europeni model, fără identitate… Și poate intrăm și în Schengen când poate nu vom mai avea nimic. De aceea este important să ne promovăm valorile și să nu le lăsăm pe seama politicienilor… în care oricum nu mai crede nimeni. Eu îi numesc pe aceștia "oameni fără nume”, așa cum în Evanghelie cei Buni au Nume.

Acum, daca ești Naționalist, dacă îți iubești Țara, Neamul, ești extremist. Iată că și eu am aceeași vină, de curând am fost etichetat și pus la zid de oameni de la care nu mă așteptam. Nu sunt supărat pe ei, ci doar mâhnit.

DA, unii deja m-au catalogat, pot spune fără echivoc, căci sunt INCORECT POLITIC, așa cum și odinioară am fost. Nu m-am schimbat!

Mihai Torjo

P.S. Rămân în continuare ROMÂN și îmi iubesc Neamul Românesc!

VIDEO de la comemorarea din 15 noiembrie 2022: