Jurnalistul francez Stéphane Luçon, coordonatorul ediției în limba română al prestigioasei publicații ”Le Monde Diplomatique”, posesorului blogului substack Francezul și autorul unei serii întregi de investigații privind cenzura în România și Europa, oferă azi un exemplu personal prin instituționalizarea plângerilor sale pe cale parlamentară. Modelul anchetelor parlamentare pe acest subiect grav a fost perfectat în Statele Unite după revenirea Administrației Trump, când toți patronii oficiali ai rețelelor Big Tech au fost trași la răspundere pentru cenzura începută ca rodaj în timpul plandemiei și amplificată apoi prin cenzurararea opiniilor politice conservatoare și a celor critice la adresa ideologiilor anti-umane. În România fenomenul pare însă de nestăvilit, organizații pretinse ale societății civile, în realitatea agenturi rețelare formate din ofițeri, agenți, colaboratori și servitori ai serviciilor speciale soroșizate, instituind o cenzură bolnavă a mediilor independente, cu efecte patologice asupra întregii societăți. Spre deosebire de jurnaliștii români, blazați sau sceptici cu privire la libertatea de acțiune a factorilor politici și instituționali, Stéphane Luçon nu se lasă și, după ce a sesizat organismele europene, acum se îndreaptă și spre cele românești. Să-i urmărm exemplul! (Redacția ActiveNews)

Va face Parlamentul român lumină în cazul abuzurilor de cenzură?

Să sperăm că o instituție publică românească va obține răspunsurile care sunt refuzate cetățenilor și jurnaliștilor.

Pe 30 octombrie, am depus la Comisia parlamentară pentru anchetarea abuzurilor, corupției și petițiilor cetățenilor o plângere cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu conturile pe care le administrez pe Facebook, TikTok și X, precum și cu privire la modul în care a fost tratată plângerea mea anterioară depusă în temeiul articolului 53 din DSA de către coordonatorul român pentru servicii digitale.

După cum mulți dintre voi știți, România a traversat o perioadă de regres democratic în ultimele 12 luni. Cel mai cunoscut exemplu este anularea unor alegeri pe motive foarte fragile.

Dar ceea ce a fost aproape complet ignorat de mass-media mainstream și internațională este valul de cenzură care a însoțit acest eveniment. Mă refer la modul în care vocile independente și critice, inclusiv cele ale mai multor jurnaliști, au fost cenzurate pe rețelele de socializare și la modul în care acest lucru se întâmplă în contextul punerii în aplicare a Legii europene privind serviciile digitale.

Deci, nu este vorba doar de România. Este o problemă europeană. Și orice rază de lumină poate fi aruncată asupra acestei chestiuni în România este importantă pentru întreaga Europă. Pentru că, dacă România nu reușește să restabilească libertatea de exprimare și să respecte standardele democratice, acest lucru ar putea semnala că astfel de practici se vor răspândi și în alte țări din Europa.

Încă un comentariu, legat de activitatea mea de jurnalist, nu doar de plângerea depusă astăzi:

După publicarea unui raport detaliat despre DSA, am contactat toți actorii cheie implicați în arhitectura cenzurii, oferindu-le dreptul la replică și solicitând transparență. Până acum, m-am lovit de un zid.

Aceste organizații par să se acopere reciproc, ceea ce este extrem de îngrijorător atunci când vorbim despre principii democratice esențiale precum libertatea de exprimare, dreptul la un proces echitabil, dreptul de a-ți cunoaște acuzatorul, dreptul la apel și dreptul la despăgubiri în cazul cenzurii.

Așadar, sper cu adevărat că Comisia parlamentară pentru anchetarea abuzurilor, corupției și petițiilor cetățenilor din România va obține răspunsurile pe care le caut. Una este să ignori sau să minți un cetățean sau un jurnalist, și cu totul altceva este să faci același lucru cu o instituție publică.

Dacă doriți să vă puneți la curent cu această afacere, iată câteva articole pe care le-am scris sau publicat și care menționează plângerea mea anterioară (ENG - link pe titluri):