ascultă articolul

„MAMA, DUMNEZEU S-O ODIHNEASCĂ, M-A APROPIAT PREA MULT DE BETHLEEM, DE UNDE S-AU TRAS TOATE NENOROCIRILE MELE.”

„Data exactă a nașterii mele este 24 decembrie 1889 stil vechi, în ajunul Crăciunului. Cealaltă e greșită, bineînțeles. Mama, Dumnezeu s-o odihnească, m-a apropiat prea mult de Bethleem, de unde s-au tras toate nenorocirile mele, lucru de care nu-mi pare rău absolut deloc, mai ales acum [1970], când mi-am făcut și cruce [din piatră de Dobrogea, în cimitirul Sf. Vineri din București], la început de călătorie.” (Nichifor Crainic într-o scrisoare către D.C. Amzăr din Germania, 1970)

Hugo Ball și soția sa Emmy Hennings fondaseră Cabaret Voltaire (Zürich, 5 februarie 1916) locul de unde a pornit mișcarea Dada. Hugo Ball redactase primul „manifest Dada”. Apoi a apărut Tristan Tzara care a internaționalizat „nebunia”. Hugo Ball părăsește Dada și îmbrățișează mistica bizantină, publicând cartea „Creștinismul bizantin” (înainte de moartea sa neașteptată la doar 41 de ani) despre misticii Sf. Dionisie Areopagitul, Sf. Ioan Scărarul și Sf. Simeon Stâlpnicul. Se retrage împreună cu soția sa în cantonul Ticino, într-un mic sat numit Sant’Abbondio, ducând o viață în Hristos. La Viena, Nichifor Crainic descoperă într-un anticariat cartea lui Hugo Ball. Revine în Regatul Unit al Românei Mari la scurt timp, unde ține un curs de mistică ortodoxă - „știința îndumnezeirii omului”, ce are în centrul său Rugăciunea inimii - la Universitatea din Chișinău și la Universitatea din București. Acesta are un succes imens, circulă în tot regatul și deschide ochii sufletești și calea către îndumnezeire tinerei generații. Printre tinerii interbelici hrăniți cu „jăratec ceresc” s-au aflat Sfântul Dumitru Stăniloae, Sfântul Arsenie Boca, Sf. Ilarion Felea, Sf. Sofian Boghiu etc și mai târziu toți cei care i-au stat prin preajmă în cei 15 ani de temniță cruntă comunistă etc.

Academicianul mărturisitor Nichifor Crainic scria în cartea sa de memorii „Amintiri din viața mea” (Ed. Floare Albă de Colț) următoarele:
„Am citit cartea lui Hugo Ball Byzantinische Christentum și am descoperit mistica ortodoxă. Hugo Ball, ca tânăr entuziast, făcuse parte din mișcarea dadaistă de la Zűrich și, dându-și seama repede că e vorba de un simplu fleac, s-a întors la studii serioase. În cartea lui, analizează frumos viața și opera a trei mistici ortodocși: Ioan Climax, Dionisie Areopagitul și Simeon Stâlpnicul, dintre care primii doi sunt fundamente ale spiritualității bizantine. Iată prin ce ocoluri a trebuit să ajung, ca teolog, la descoperirea misticii ortodoxe, din deficiența studiilor universitare… Misticii sunt o elită restrânsă a omenirii, niște singuratici de obicei, care mărturisesc că, prin contemplație, ajung să pipăie cu antenele spiritului miezul imaterial al lumii de dincolo de lume. Nu cunoșteam decât foarte vag aceste lucruri. La Universitatea din București nu mi s-a vorbit niciodată de ele. Dar nici la Universitatea din Viena. Mă pasiona să admir dimensiunile omului dilatate spiritual până la absolut și mă încânta să văd această experiență maximă captată în forme literare strălucitoare. Și mai era ceva. Suferisem în școală, în seminar și în Universitate, de o boală spirituală, pe care aș numi-o nostalgie minoră, din lipsă de educație religioasă. E vorba despre cu totul altceva decât tema despre care vorbesc în cartea mea Nostalgia Paradisului. Studiile teologice sunt încărcate de filologie, de istorie și de teorie abstractă uscată. Mai ales excesul de istorism invadator îți lasă impresia că obiectul acestor studii, care e Dumnezeu, a fost cândva, în timpuri depărtate, pe pământ și nu mai este. O contrarietate penibilă între ceea ce aveai în tine de-acasă și ceea ce învățai în școală. Citeai în forme multiple istoria sfântă desfășurată pe pământ în epocile trecute și-ți părea rău că n-ai trăit și tu pe vremea aceea să fi jubilat spiritual cu ceea ce porți contrariat în suflet. Din acest sentiment al nostalgiei biblice, pe care îl numesc morbid, am scris poeziile Patriarhală și Iisus prin grâu. Mistica e o forță cu totul contrară acestei nostalgii morbide. Sunt oameni de geniu spiritual, care vorbesc despre experiența religioasă proprie, despre experimentarea prezenței divine în sufletul lor, despre actualizarea absolutului personalizat ca prezență mai vie decât focul. Scrierile lor sunt fierbinți ca lava și ard de flacăra acestei experiențe maxime. Nicio dovadă istorică, niciun argument filosofic sau apologetic nu valorează spiritual cât această trăire personală a absolutului, înțelegând prin el perfecțiunea și frumusețea divină…. Filocalia înseamnă iubire de frumusețe. Față de cea occidentală, mistica ortodoxă este eminamente estetică. Extazul, adică saltul în absolut prin rugăciune, revelează prezența divină ca o lumină de frumusețe fascinantă, orbitoare ca lumina iradiată din ființa lui Iisus pe muntele Taborului. Departe de a tăgădui frumusețea fizică a lumii acesteia, mistica ortodoxă […] în ea refluxul cosmic al frumuseții metafizice, experimentate în extaz. Filocalia e o metodă somatic-psihologică pentru a pregăti viziunea extatică. Pentru a dilata dimensiunile spiritului omenesc la maximum. Pentru aceasta ea folosea și cunoștințele anatomo-fiziologice ale timpului, ceea ce o îndreptățea să se numească și «metoda științifică a rugăciunii».”

„La Viena am descoperit Mistica… Mistica mi-au descoperit-o cărțile care vorbesc despre mistici și cărțile misticilor…Ea mi s-a părut în primul rând de un interes teologic capital. Zadarnic vorbim despre ființa sau despre natura intimă a religiei dacă nu cunoaștem Mistica. Ea este trăirea legăturii dintre suflet și Dumnezeu la gradul maxim de intensitate spirituală… Singură Mistica îl înfățișează ca o prezență vie, care arde în suflet, singură ea ne pune în situația vie de-a fi contemporani cu Dumnezeu. Actualismul ei spiritual, psihologic, înfrânge paseismul erudiției teologice și e leacul acelei false nostalgii… Mistica te învață să te rogi, căci religia în esența ei intimă nu e altceva decât rugăciune extatică. Rareori am fost așa de fericit în viața mea intelectuală ca atunci când, după ani de dibuiri și căutări, am descoperit – pentru mine vorbesc – strălucitoarea Mistică ortodoxă a Filocaliei. Caută și vei afla! e îndemnul Mântuitorului. Și dacă El mi-a îngăduit să caut atâta vreme e pentru că ceea ce am aflat e comoara cea mai de preț a vieții ortodoxe. Iisus Hristos e prezent în ea precum e prezent în viața fiecărui credincios.” (Nichifor CRAINIC, Zile albe, zile negre. Memorii, Ed. Floare Albă de Colț)

„Vreau să precizez că personal am făcut cunoștință cu NICHIFOR CRAINIC în perioada 1930-1934, când eram student la Academia Teologică din Sibiu. L-am cunoscut prin intermediul prof. STĂNILOAE DUMITRU... Aveam legături de cunoștință și prietenie, cunoscându-l ca pe un profesor foarte bun… L-am cunoscut în perioada anilor 1934-1939, în timpul cât locuiam la București, la Internatul Teologic din str. Radu Vodă. Împrejurările în care l-am cunoscut sunt următoarele: în timpul liber, în afara orelor de cursuri pe care le aveam la Academia de Arte Frumoase, mergeam uneori și asistam la cursurile lui pe care le ținea la Facultatea de Teologie la catedra de «Mistică și literatură contemporană».” (Sfântul Arsenie Boca, ACNSAS, fond Penal, dosar 1659)

„El pretindea că audierea cursurilor mele i-a deschis calea spre desăvârșirea spirituală și ca urmare, a plecat în Grecia la Atena și mai ales la Muntele Athos, unde și-a însușit tehnica vieții spirituale. Pregătit astfel, s-a stabilit din ordinul Mitropolitului Nicolae Bălan la Mănăstirea Sâmbăta de Sus județul Făgăraș, unde a dezvoltat o mare activitate pastorală, de răsunet adânc, atât în rândurile țărănimii cât și ale intelectualilor. . O scurtă vreme Mănăstirea Sâmbăta de Sus, a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute și mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie.” (Nichifor Crainic despre Sfântul Arsenie Boca, ACNSAS, Fond Informativ, dosar 2637)

„Gândirea și apostolatul lui Nichifor Crainic sunt ca o lumină și ca o adiere revărsate neîmpărțit pe toate planurile principale ale vieții spirituale românești, aducând fiecăreia din ele o îndrumare, o limpezire și o creștere proprie și de însemnătate epocală… Nu știm cum, dar impresia care m-a covârșit de câte ori am pătruns în lumea zugrăvită de scrisul lui Nichifor Crainic a fost că intru într-o lume scăldată în lumină de sărbătoare, într-o lume de sfântă, largă și optimistă respirație. Am avut certitudinea că e însăși lumea Ortodoxiei, în ale cărei spații paradiziace nu ne-a introdus nimeni altul ca Nichifor Crainic.” (Sfântul Dumitru STĂNILOAE, „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, Gândirea, anul XIX, 1940, nr. 4)

„Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit pe noi Românii, ca la marile răspântii și cotituri ale vieții istorice să ne trimită bărbați aleși și plini de har, care prin energia înțelepciunii lor să ne arate calea mântuirii. Credem că din rasa acestora face parte și maestrul Nichifor Crainic […] Poporul român în clipa de față nu-și cunoaște de-ajuns, nu-și înțelege și nu-și ascultă trimișii lui Dumnezeu. Ba uneori se întâmplă că urmeză tocmai pe acei proroci mincinoși, demagogii, care știu minți mai strașnic. Profeții lui adevărați luptă vitejește cu munți de greutăți. Unii obosesc și cad sub povara lor. Dar împărțite pe umerii tuturor aceste greutăți s-ar purta și pe degetul cel mic.” (Sfântul Mucenic Ilarion V. FELEA, „Nichifor Crainic”, în: Revista Teologică, nr. 3-4, 1936).

Sfântul Sofian Boghiu nu lipsea de la cursurile de mistică ale lui Nichifor Crainic, mărturisind (după 1990) că era printre preferații săi: „Erau profesori pe care-i preferam și doream să-i ascult. Era, de pildă, profesorul Nichifor Crainic, care vorbea foarte frumos, era și poet, cum se știe, și era și foarte bun teolog. Și spunea lucrurile foarte frumos, foarte plastic. Și căutam să-i prind.”

Versiunea de față urmează în special următorul material: Nichifor Crainic, Curs de teologie. Prelegeri ținute la Facultatea de Teologie [Ortodoxă] a Universității din București studenților din anii III și IV, editarea îngrijită de N. Mladin, stud. an IV, 1938.

Nașterea Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos cu bucurie! Crăciun fericit!

Pictura bisericească: Nașterea Domnului, Biserica Drăgănescu, pictură de Sf. Mărturisitor și Pictor bisericesc patriarhal Arsenie Boca.