Invadarea regiunii rusești ar putea avea efecte catastrofale pentru Ucraina, dacă aceasta nu dorește negocieri reale de pace.

Un comentariu publicat deZero Hedge pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Adevăratul scop din spatele atacului Ucrainei asupra regiunii Kursk, din sud-vestul Rusiei, a fost intens dezbătut, mai ales că zona are un potențial strategic tradițional redus, ca să nu spunem inexistent.

Nu toate teritoriile cucerite au aceeași valoare, într-un război; unele teritorii nu au nici o valoare.

Unii cred că incursiunea ucraineană a fost menită să pregătească terenul pentru un atac asupra centralei nucleare din Kursk, care apoi ar fi putut fi ținută zălog sau sabotată, provocând o otrăvire radioactivă pe care rușii ar fi trebuit să o curețe.

Dar centrala este la prea mare distanță de graniță pentru a fi cucerită cu succes, altfel decât de o forță ofensivă la scară largă, cu o logistică superioară.

Alții susțin că simplul act de invadare a teritoriului rusesc (oricât de inutil ar fi fost) a fost menit să transmită aliaților occidentali ai Ucrainei mesajul că „liniile roșii” ale lui Vladimir Putin sunt false, și că el nu va răspunde niciodată folosind armele nucleare.

Cu alte cuvinte, Kursk trebuia să încurajeze oficialii americani și europeni să intre în război cu forțe terestre.

Rămâne de văzut dacă Putin va folosi sau nu opțiunea nucleară, dar Ucraina cu siguranță nu merită asumarea unui astfel de risc – cel puțin nu din punctul de vedere al majorității cetățenilor europeni.

Kievul a susținut că acțiunea a avut ca scop atragerea trupelor rusești de pe frontul de est, unde acestea au înregistrat câștiguri semnificative, încetinind astfel mașina de tocat a Kremlinului și oferind Ucrainei o poziție mai bună la masa negocierilor. Dacă aceasta a fost intenția, planul a eșuat.

În Kursk, elanul a fost potolit în doar câteva săptămâni de la începutul operațiunii, iar de atunci trupele ucrainene au rămas blocate acolo.

În ultima lună, câștigurile lor teritoriale în zonă au fost minime, iar acum liniile lor sunt în colaps.

Este de așteptat ca Rusia să recupereze ultimele poziții ucrainene în următoarele două săptămâni, dar aceasta nu este cea mai mare problemă cu care se confruntă Ucraina, după eșecul din Kursk.

La sfârșitul lunii februarie, rușii inițiaseră deja atacuri transfrontaliere în regiunea Sumî, din nordul Ucrainei, și se pare că aceste atacuri s-ar putea transforma într-oinvazie în toată regula.

După cum notam la sfârșitul lui decembrie, atacul Ucrainei în Kursk poate sfârși prin a se întoarce împotriva sa într-un mod spectaculos.

Cu zeci de mii de soldați ruși masați în regiune, căderea liniilor ucrainene ar însemna că acești soldați ar avea cale liberă să intre în Sumî și să taie țara în două.

Recenta apariție în Kursk a lui Vladimir Putin și numeroasele date de geolocalizare din orașul Sudja dovedesc că zona se află efectiv sub controlul Rusiei, în ciuda unor declarații că ucrainenii rezistă.

Incursiunile rusești din Sumî s-au intensificat și ele.

Creșterea numărului de trupe rusești are loc exact în momentul în care administrația Trump se poziționează în favoarea negocierilor de pace, un efort care întâmpină rezistență din toate părțile.

Până și aliații SUA din cadrul NATO insistă ca războiul să continue până când Ucraina își va recupera toate teritoriile pierdute (lucru despre care știu bine că nu se va întâmpla).

Precaritatea discuțiilor de pace este amplificată de refuzul lui Putin de a încheia un acord de încetare a focului. Putin susține că o încetare a focului nu ar avea alt scop decât acela de a permite Ucrainei să își consolideze liniile.

Mass-media occidentale continuă să promoveze ideea că Rusia folosește mii de soldați nord-coreeni pe post de „carne de tun” pentru a alunga Ucraina din Kursk.

Încă așteptăm dovezi convingătoare care să susțină această afirmație, dar până acum nici una nu s-a confirmat.

Rusia are mai multe grupuri etnice în țară care „par asiatice”, iar prezența acestor persoane pe câmpul de luptă nu este o dovadă a trupelor nord-coreene.

Până în prezent, nu există nici o dovadă a „cărnii de tun” sau a unui contingent semnificativ de soldați din Coreea de Nord.

În orice caz, Kursk este pierdut pentru ucraineni, ceea ce, sperăm noi, îi va oferi lui Volodimir Zelenski motivația de a accepta, în fine, negocieri de pace realiste.

Dacă nu, atunci rușii sunt poziționați pentru a invada nordul Ucrainei și a ataca Kievul.

Putin a prezentat două condiții pentru orice acord: Ucraina trebuie să renunțe la regiunea Donbas, capturată, și să permită separatiștilor să se alăture Rusiei.

În plus, Ucrainei nu i se va permite niciodată să adere la NATO.

Din păcate, acestea au fost condițiile de bază chiar de la începutul războiului. Sute de mii de vieți (poate milioane, atunci când se va afla bilanțul real) puteau fi salvate dacă negocierile de pace nu erau blocate în 2022.

Dacă pacea s-ar încheia acum, măcar ar putea fi evitat Al Treilea Război Mondial.