Vă mărturisesc sincer că folosesc pronumele și formulele de politețe respectându-mi astfel statutul de om, de slujitor al lui Hristos și al neamului și de persoană care a primit o anumită educație și nicidecum din vreo prețuire sau considerație față de acțiunile pe care le-ați întreprins și aveți de gând să le întreprindeți împotriva bisericii.

M-aș fi bucurat să pot face un bilanț al mandatului dumneavoastră de până acum și să constat îmbunătățirea infrastructurii orașului, un sprijin real pentru unitățile spitalicești, ajutor oferit pensionarilor și categoriilor defavorizate, sporirea siguranței și a ordinii publice, crearea de locuri de joacă pentru copii și așa mai departe.

Din nefericire, chiar nevăzător fiind cu ochii trupești, văd pana și eu, domnule primar, craterele și gropile cu care ați „decorat” orașul în acest mandat. Dacă aceasta este „Constanța altfel”, mult făgăduită, vă spun în cea mai sinceră manieră, că mă încearcă o enormă dezamăgire, atât pe mine cât și pe foarte mulți dintre locuitorii municipiului nostru. Totodată, ca nevăzător vă spun că nu simt și nu am simțit nici pe parcursul climatului pandemic, niciun fel de susținere palpabilă.

Revenind însă la problema care ne frământă cel mai mult și anume, intenția crudă și cinică, învesmântată în grobianism și în primitivismul ateu, aceea de a demola biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii, intenție pe care o afișați din ce în ce mai agresiv, vă atrag atenția, domnule primar, că sunteți creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu dar acoperiți chipul Lui Hristos și nu doriți să vă lucrați asemănarea cu El!

Mă întreb, dacă ferească Dumnezeu, veți demola biserica, atunci când de Paști oamenii se vor saluta cu urarea veșniciei Hristos a Înviat!, primind răspunsul eternității, Adevărat a Înviat!, dumneavoastră veți spune oare „Sunt bucuros pentru că am demolat casa lui Hristos”?

Mă mai gândesc la o întrebare, sunteți oare conștient că dacă dărâmi o biserică te asemeni lui Irod, cel care a ucis atâția prunci, pentru că în dărâmarea lăcașului sfânt sunt uciși pruncii numiți prin cuvintele menționate de Sf. Ap. Pavel credința,nădejdeași dragostea?

Invocați legea, domnule primar, pentru a vă întemeia un act samavolnic care s-ar înfăptui prin demolarea unei biserici. Vă întreb în cea mai inocentă manieră, dacă v-ați gândit la lege atunci când, în perioada pandemică bolnavii de rând, muritorii de rând, cum îi considerați dumneavoastră (dar cei care votează) erau transportați cu izoleta la spital, în timp ce dumneavoastră, după cum relatează o mare parte a presei v-ați deplasat cu mașina personală?

V-ați gândit la respectarea legii când în spatele ușilor capitonate se organizau petreceri aniversare, în timp ce o întreagă populație era silită să stea cu masca pe chip, măsură instituită după cum s-a decis ulterior într-o manieră neconstituțională?

Vă deranjează o biserică în care s-au săvârșit mii de Sfinte Liturghii, unde s-au înălțat rugăciuni pentru cârmuitori, deci și pentru dumneavoastră, și unde s-au sălășluit rugăciunile celor credincioși?

Așadar, domnule primar, vă rog ca măcar acum în al doisprezecelea ceas să realizați că dărâmarea unei biserici este un sacrilegiu, pentru că Sfânta Scriptură ne spune limpede că „pe cel ce va strica lucrul Lui Dumnezeu și Dumnezeu îl va strica pe el”!

Ca licențiat și având un master în Științe Juridice, vă asigur domnule primar că, dacă se dorește, se poate găsi soluția legală pentru ca biserica Izvorul Tămăduiriidin Constanța să rămână lăcașul sfânt în care credincioșii să se roage și pe mai departe, așa cum au făcut de două decenii încoace.

Ca licențiat în Psihologie și având un masterat în Comunicare și Relații Publice, vă dau și o sugestie gratuită, deși nu prea se poartă în actuala societate secularistă, și anume aceea de a nu vă ostiliza credincioșii ortodocși , care au format majoritatea ce v-a ales primar și care acum au un imens, un nemărginit sentiment de amărăciune.

Ca licențiat și doctor în Teologie, vă spun, domnule primar, și sunt sigur de aceasta că, deși nevăzător cu ochii trupești dar deschizându-mi ochii sufletului, că daca veți merge înaintea Lui Hristos având ca balast sufletesc fapta abominabilă a demolări unei biserici, nu vă văd bine deloc!

De pe Cruce, Mântuitorul Hristos a spus referitor la cei care L-au răstignit „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”, în schimb acum am convingerea că dacă veți demola biserica, ați face-o în deplina cunoștință de cauză, deci știți ce faceți! În aceste condiții, mă întreb pe ce argumente sau circumstanțe atenuante să ne întemeiem noi rugăciunile de iertare înălțate către Dumnezeu. ?

Totuși mai am puterea unei speranțe și mă rog să vă recuperați conștiința, pe care ați lepădat-o uitând-o intenționat într-o Siberie fără de sfârșit, și să respectați Biserica lui Hristos și pe credincioșii care v-au ales.

Să ne rugăm bunului Dumnezeu să reverse peste noi din Lumina și Înțelepciunea Sa !

Protos. Sofian Costea