ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


După schimbarea conducerii guvernamentale în Ungaria, premierul slovac Robert Fico i-a mulțumit lui Viktor  Orban pentru „modul exemplar în care a apărat suveranitatea și interesele naționale, care vor rămâne întotdeauna așa, în memorie”.

Ulterior, Fico s-a adresat noii conduceri de la Budapesta felicitându-l pe Peter Magyar, interesat fiind într-o „viitoare colaborare bazată pe relația de prietenie reciproc avantajoasă cu Ungaria, inclusiv protejarea statutului juridic al minorităților naționale din ambele țări”.

Acesta este finalul unei interesante relații „empatice”, care depășește cadrul politic, având un scop comun suveranist bine definit în cadrul Uniunii Europene. Paradoxal, punctul de pornire a fost un conflict interetnic ajuns la maximum-maximorum, cauzat de destrămarea Cehoslovaciei în 1993.  Doi politicieni cu autoritate carismatică au reușit punând lucrurile la punct, de o parte și de alta, să ajungă la un consens anihilând altercațiile ungaro slovace. Numitorul comun la care s-a ajuns, stă și la baza constituirii  Grupului de la Vișegrad (V4), format din patru state ale Europei Centrale (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia-1991) cu rol primordial în cadrul politicii europene.

În acest context, „România handicapată” se situează în zona periferică a politicii europene rămânând la cheremul altora, inclusiv sub aspectul problemelor interetnice.

Apariția premierului Ungariei Peter Magyar, politician arogant și lipsit de diplomație, complică  mai mult lucrurile. Replica acestuia la felicitarea lui George Simion președintele AUR, neavenită și nejustificat  de ostilă îl caracterizează: „Ați dansat pe mormintele strămoșilor noștri”.  

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, chemat la raport în Budapesta , „muștruluit” (pentru susținerea lui Orban), face un joc dublu prezentându-se ca un „guru politic” în fața naivilor din Romănia; „ez jo nekünk” („asta-i bună pentru noi”), se adresa Kelemen etniei în limba maternă înainte de alegerea lui Nicușor Dan.

Cu puțini ani în urmă, la monumentul Secuilor Martiri din Târgu Mureș, același politician afirma tot în maghiară: „În sfârșit avem dreptul acum să învățăm în limba maternă”. Reamintim faptul că, încă din vremea lui Ceaușescu, etnicii maghiari beneficiau de învățământul cu predare în  limba maghiară din liceele mixte. Ex.: liceul maghiar Bolyai Farkas, din Târgu Mureș avea și o singură clasă în paralel cu predare în limba română, iar liceul Papiu Ilarian (primul liceu românesc după 1918), idem, o clasă cu predare în limba maghiară. Aceste licee au reprezentat un bun prilej de cunoaștere reciprocă și coabitare a elevilor de etnii diferite.

După revoluția din 1990 liceul maghiar a închis porțile pentru elevii români, ai căror profesori au fost obligați să părăsească clădirea.

Acum, vizavi de răbufnirea ministrului Culturii Demeter Istvan Andras (cu un grad maxim de vulgaritate față de interesul național), Kelemen Hunor se  debarasează rapid de acesta „aruncându-l din barcă”. Rămâne în istorie ministrul Culturii, care n-a fost în stare să recite nici măcar un vers din Eminescu! Și, fiindcă românii n-au priceput, le-a spus-o ulterior pe șleau pe înțelesul lor, la modul de mai sus.  

Retrospectivă Bazinul Carpatic. Medierea conflictului etnic (din presa germană).

În căutarea „spiritului revoluționar est-european al anului 1989” (relatează Frankfurter Allgemeine Zeitung), ministrul de Externe german F.W. Steinmaier (actualul președinte) întreprinde în 2009 o vizită scurtă la Praga și Budapesta, „deschizând foc continu în discursul său neconvențional” la adresa unor politicieni din țările respective.

În Ungaria, „ținta atacului” este Viktor Orban, președintele celui mai mare partid de opoziție FIDESZ. Acesta, împreună cu șeful partidului de coaliție MKP din parlamentul slovac, a lansat într-o campanie electorală comună, ideea înființării unei platforme politice, care să unească toți deputații unguri din Bazinul Carpatic în Parlamentul European. Prin aceasta, consideră FAZ, a fost compromisă „cea mai timidă încercare de a atenua disensiunile accentuate dintre cele două țări, acțiune inițiată de ministrul de Externe ungar Balazs și omologul slovac Lajeak. În plus, Jan Slota, șeful Partidul Național de Dreapta, a avut din nou ieșiri „anti-ungurești”.

O luare de poziție răutăcioasă se atribuia și șefului de guvern slovac Fico, al cărui partid SMER era în coaliție cu NSN-ul lui Slota, avându-l ca aliat pe fostul ministru prezident Vladimir Meciar, liderul partidului LS-HZDS.

Ulterior, parlamentul slovac s-a întrunit într-o ședință specială, având ca temă afirmațiile lui Orban referitor la noțiunea de Bazin Carpatic. Părerea unanimă era că, acesta nu reprezintă spațiul geografic propriu-zis, ci un cifru „geopolitic” adresat tuturor ungurilor care aspiră la revizuirea Trianonului.  Deoarece, menționează FAZ, acest spațiu geografic conturând  „teritoriul de așezare cucerit de coloniștii maghiari”, aducerea în memorie a „noțiunii pretrianonice Oberungarn” (Ungaria superioară), creează resentimente în rândul celor două națiuni, ținând cont și de „apartenența Slovaciei la regatul Ungariei, care împreună cu Imperiul Habsburgic a apus în 1918” .

Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria „a fost nevoită să cedeze” două treimi din propriul teritoriu statelor vecine în care a rămas până azi o însemnată minoritate maghiară; în Slovacia 10% din populație însumând aprozimativ 500.000 etnici maghiari (conf. FAZ).

În acest spațiu populat de unguri, „relativ compact și învecinându-se cu Ungaria, se aud voci cu sonorități diferite în favoarea unei autonomii administrative după modelul Süd Tirol”. Pentru politica slovacă națională, incluzând partidele moderate de la stânga până la dreapta, „pretențiile ungurilor înseamnă, firesc, separatism”. Părerea lui Fico și a celor din parlamentul slovac era că naționalismul exacerbat și revizionismul unguresc periclitează integritatea Slovaciei și stabilitatea Europei Centrale.

Aceste acuzații au fost respinse de către ministrul ungar Bajnai în prezența șefului guvernului slovac Fico la întâlnirea grupei Vișegrad din Krakau.

În România, „țara cu cea mai puternică minoritate maghiară” (6,1%), problema Bazinului Carpatic este „cel puțin deocamdată, ușor trecută cu vederea în tăcere, UE vrând să se debaraseze de acest balast” (după presa germană).  

Astfel, în Siebenbürgen (Transilvania) și Szeklerland (Ținutul Secuiesc), „crește nemulțumirea celor 1,5 milioane etnici unguri datorită înlocuirii reprezentanților acestora din administrația locală cu românii majoritari”, declară președintele Comisiei parlamentare de politică externă Z. Nemeth, care se bazează pe raportul cunoscutului episcop reformat Tökes Laszlo, deputat european maghiar din România.

De asemenea, maghiarii care trăiesc în afara granițelor țării „se situează și ei în postura de victime ale unor astfel de procedee”, specifică cotidianul german.  În primăvară (N. n. 2009) președintele Ungariei Solyom Laszlo a fost tratat în România ca „persoana non grata”. Intenția acestuia era să sărbătorească una dintre cele trei zile naționale ungurești în județul Harghita populat majoritar cu secui unguri. Ministerul de Externe din București a interpretat „pretenția insolentă (anmaßend) a politicianului ungur (scrie ziaristul german), ca o evidentă „modalitate rafinată de sprijinire a intențiilor celor care vor autonomia”, retrăgându-i aprobarea de aterizare. În consecință, Solyom și anturajul s-au pus pe drum făcând o călătorie  cu mașina de 700 km pe șosele  preponderent rele. Acestei „bruscări” i se adaugă declarația președintelui României Traian Băsescu la televiziune: „Solyom vine des în România încălcând prin afirmațiile sale sistematic constituția țării noastre”. Înainte de alegerile parlamentare europene, președintele Ungariei primea demonstrativ doi reprezentanți de frunte ai minorității din România și Slovacia Tökes Laszlo și Edit Bauer reactivând tensiunile existente.

În încheiere, FAZ consideră că „raportul și afirmațiile referitoare la politica antieuropeană a României și Slovaciei sunt deplasate, iar legile care stau la baza întemeierii Uniunii nu se referă în mod special la drepturile colective ale minorităților naționale”. UE are multe de făcut pentru „a liniști spiritele în învălmășeala din Bazinul Carpatic”.

Gelu A. Tudor (corespondență din Germania)