ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Prof. Univ. Dr. Gr. brig (rez) Adrian Stroea, fostul comandant al Brigăzii 8 LAROM, trage un semnal de alarmă privind tacticile de intimidare folosite direct de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” la adresa doamnei Elenei Chiaburu, bibliotecar-șef al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, dr. în istorie și editorialist-invitat ActiveNews. În loc de un dialog academic bazat pe dovezi, distinsa cercetătoare s-a trezit ținta unor amenințări cu sancțiuni penale, invocate de instituție abuziv, ilegitim și ilegal. Cine sunt persoanele-cheie din 1941 a căror istorie deranjează „poliția gândirii” din cadrul Institutului și de ce tace laș mediul academic în fața acestui abuz evident de autoritate?, este doar una dintre întrebările ridicate.

Redăm mai jos, integral, punctul de vedere al domnului General Adrian Stroea: 

 
OBRĂZNICIE ȘI TUPEU FĂRĂ MARGINI...

... a manifestat recent Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel față de distinsa doamnă Elena Chiaburu, prestigios istoric și cercetător și totodată bibliotecară - șefă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pe pagina sa de facebook, institutul a transmis că participarea acesteia la școala de vară „Mass Violence and Jewish Responses: The Holocaust as a Local History in Europe”, organizată la Iași, „ar reprezenta o oportunitate de aprofundare a cunoștințelor privind Holocaustul și Pogromul din Iași”. Adică istoricul să vină să ia lumină ... 

Postarea institutului finanțat pe bani publici se încheie cu atenționarea: „îi amintim că negarea sau minimalizarea în mod evident a Holocaustului constituie fapte sancționate în conformitate cu prevederile OUG nr. 31/2002”...

O parte din abordările istorice ale doamnei, pe bază de documente, nu sunt agreate de institutul ce-și asumă rolul de emitent de axiome pe tema trecutului comunității evreiești din România și mai ales din Iașul ce „se află în centrul unei atenții culpabilizantă”. Nu au plăcut punctele sale de vedere, rod al cercetării științifice, argumentate cu dovezi despre activitatea omului politic Octavian Goga, a cărui statuie a fost îndepărtată recent din spațiul public ieșean. În plus, recent au iritat două întrebări postate de doamna Elena Chiaburu pe facebook despre nemenționarea în abordările institutului a două persoane participante activ la tristele evenimente din 1941 din Iași, la care au avut un rol esențial.
 
Una dintre acestea este președintele comunității evreiești ieșene din 1941 Iosef Iacov (sau Iacob), cel care ar fi ascuns listele cu supraviețuitorii  din trenurile morții și pe care le-a depus ca mărturie după război în procesul Tribunalului Poporului.
 
Cea de-a doua persoană omisă este medicul șef al garnizoanei Roman, locotenent-colonelul Ionel Fătu”, „dispărut din  istorie”, cel ce a deschis vagoanele trenurilor morții.
 
Aceste două interogații ale doamnei Elena Chiaburu, logice pentru un demers de cercetare științifică aprofundat, despre eludarea menționării a faptelor a două persoane cheie, au fost percepute ca ... negare a Holocaustului... Adevărul istoric, trebuie cunoscut pentru ca fapte profund reprobabile ca cele din 1941 să nu se mai producă și nici ca să se formuleze culpabilizări acolo unde nu e cazul, sau mai mult decât este cazul.

Postarea institutului mai sus menționat este cel puțin neavenită. Invitarea unei experte în domeniu de a veni să ia lumină, că-i e utilă, este o nepermisă ironie subliminală, completată  deliberat de nemenționare a numelui acesteia, ci doar a funcției sale de bibliotecar șef. Oare doamna cercetător Elena Chiaburu a devenit o țintă? Întrebarea îmi este întărită de amenințările la adresa domniei sale pe care aceasta le-a denunțat. Iată ce se întâmplă când iresponsabil se legiferează aberant un cadru legal ce afectează libertatea de gândire și exprimare în propria țară...
 
Găzduirea la Iași a acestei tabere de vară nu este întâmplătoare. Problema este că în loc să se clarifice obiectiv punctele de vedere divergente prin dialog, argumentat cu dovezi, se încearcă impunerea unor opinii, reamintindu-se ca „negarea sau minimalizarea în mod evident a Holocaustului constituie fapte sancționate în conformitate cu prevederile OUG nr. 31/2002”. A clarifica, a separa adevărul de neadevăr nu este nici negarea și nici minimalizarea unui trist moment petrecut în urmă cu 85 de ani... Stau să mă întreb câte astfel de școli de vară se organizează în Germania? De asemenea dacă copiii germani au în curricula școlară studiul istoriei evreilor și al Holocaustului?
 
O înțeleaptă vorbă românească spune că ce-i prea mult strică... Poate reflectează și conducerea Universității „Alexandru Ioan Cuza”, partener parcă prea zelos al manifestării. Poate că pasiunea pentru descifrarea determinărilor și inacceptabilelor  manifestări de tip Holocaust putea fi făcută abordându-se o tematică mai amplă, cu raportare atât la trecut cât și la prezent... 

Reacția de corectă poziționare a societății lipsește ca de obicei. Doar câțiva „sugeraniști” cum îi numesc derbedeii pe cei ce-și iubesc țara au reacționat obiectiv în sprijinul istoricului Elena Chiaburu. În rest, ca de obicei! Societatea civilă (oricum aflată pe contrasens) tace! Partidele politice tac și ele, cu câteva excepții din partea  celor ce nu-s pe calea europeană! Tace și Academia Română...