În data de 25 octombrie 2011, la vârsta de 90 de ani, Regele Mihai I de Romania declara: 

”Nu consider România o mostenire lăsată de părinții noștri, ci o țară luată cu împrumut de la copiii noștri”.

Diametral opus acestui imperativ moral și legal, puterea politică actuală a făcut împrumuturi pe termen lung care au ipotecat viitorul copiilor și al nepoților noștri. Fără să știm în ce găuri negre s-au scurs, peste 60 de miliarde de euro au încărcat această notă de plată, în mai puțin de doi ani. Alte zeci de miliarde de euro au fost aruncate pe fereastră, sub cuvânt că se susține „lupta” contra plandemiei. De exemplu, fondurile de asigurări de sănătate, pe care le alimentează fiecare plătitor de contribuții de asigurări sociale de sănătate (CASS), sunt de cca 15 miliarde de euro, în fiecare an. În doi ani de plandemie, numai aceste fonduri înseamnă 30 de miliarde de euro. 

Nu se știe cum, dar în ciuda acestui munte de bani colectați de la noi sau împrumutați de aiurea, cu dobânzi imense (și cu comisioane pe măsură, pentru aranjori), sistemul românesc de sănătate este mereu sub-finanțat, mereu în contra-timp, mereu în plină penurie de medici, de personal sanitar, de locuri în spitale, de paturi de terapie intensivă, de medicamente și de proceduri medicale. 

Pentru cei care încă mai au încredere în rațiune și logica, este de neînțeles cum de a fost capabil sistemul sanitar românesc să înghită acest Amazon de bani, de vreme ce, în ultimii doi ani, a funcționat la doar 20-30% din capacitate. Poate că a trecut neobservat acest „amănunt”, dar corifeii „luptei” cu pandemia au decis concentrarea întregului sistem spitalicesc pe tratamentul anti-c…, milioane de oameni fiind ținuți la porțile spitalelor, pe motiv că nu sunt cazuri urgente. 

O explicație bună ar putea fi afacerile veroase făcute pe „temeiul” pandemiei, cu produsele/serviciile-vedetă ale vremii (măști, combinezoane, vakseenuri, teste) sau cu comisioanele consistente plătite în sistem, mai ales în condiții de conflicte de interese. Mă refer, de exemplu, la medicii sponsorizați de producători și la medicii care sunt, în același timp, și patroni de laboratoare, dar mă refer și la influencerii și la presa plătită de guvern pentru a menține panica și pentru a da vina pe conspiraționiști pentru incendiile de la ATI și pentru dezastrul umanitar recurent, reaprins cu fiecare val pandemic. 

O altă explicație bună ar putea fi majorările excesive și nejustificate de salarii ale personalului sanitar, cu aparenta misiune de a duce mai departe (practic, la infinit), narațiunea bolii incurabile și nesfârșite. Cu toate că multe spitale au lucrat chiar și la 20% din capacitate mai toată perioada plandemiei, decontările (plățile) de la fondurile de asigurare de sănătate au fost integrale, ca și când lucrul ar fi fost la 100% din capacitate.   

Chiar și așa, banii acumulați din munca noastră și cei împrumutați amanentând viitorul copiilor și nepoților noștri au fost mult prea mulți pentru a putea fi tâlhăriți doar în „incinte” domestice. Marea majoritate a acestor vagoane de bani au fost basculate în străinătate, prin diverse scheme de externalizare a profiturilor. Este suficient să observați ceea se întâmplă în industria și distribuția de medicamente. Produsele care se pot realiza în România nu sunt autorizate. Pur și simplu, sunt blocate. 

Medicamentele care pot avea efect terapeutic și care se găsesc în farmacii nu sunt permise în tratament (unii medici riscându-și cariera pentru că le folosesc, din rațiuni de necesitate a salvării de vieți), întrucât nu sunt trecute pe protocoalele sanitare. În schimb, medicamentele scumpe, ba chiar medicamentele contra-indicate de OMS, sunt impuse de protocol, în ciuda ineficienței. Totul birocratic. Totul pe foarte mulți bani din sponsorizări. Totul pe tăcerea vinovată a oamenilor din sistem și pe fondul aplauzelor prelungite, călduroase, ale influencerilor bine garnisiți cu sponsorizări.

* 

 

O cantitate însemnată de lichidități și fonduri publice a fost orientată către diversele scheme de ajutor de stat, menite, aparent, să mențină în viață o economie muribundă. Însă, singurele scheme de „ajutor” pentru IMM-urile românești au fost anemicele împrumuturi cu garanții de stat, de genul IMM Invest. Foarte puține IMM-uri s-au calificat, întrucât nu erau „bancabile” (adică, nu erau viabile și cu scoring bun, înainte de pandemie). 

În mod cinic, un program guvernamental de ajutor de stat nerambursabil a fost, pur și simplu, abandonat în iunie 2021, prin decizie birocratică, pe motiv că ministrul economiei de atunci ar fi descoperit … corupție, chiar la el în ogradă. Guvernul a anulat o măsură de sprijin ce presupunea granturi nerambursabile în valoare de până la 200.000 de euro pentru companiile locale. 

În schimb, Statul roman a lansat, cam în același timp, o nouă schemă de ajutoare de stat, pentru investiții mari, în valoare de minim 500 mil. lei (100 mil. euro) fiecare. Schema intenționează să ajute, pe termen de 5 ani, un număr minim de 15 astfel de proiecte de mari dimensiuni, bugetul maxim alocat fiind de 3,75 mld. lei (750 de milioane de euro), din care anual se vor deconta 750 mil. lei (150 mil. euro). Este evident că asemenea proiecte nu se adresează capitalului românesc (capital care este sublim, dar lipsește cu desăvârșire). 

Iată o opțiune „strategică” a României de azi – preferăm să dăm 100 de milioane de euro cadou unei multinaționale, care crează cca 1.500 de locuri de muncă, în loc să ajutăm cu câte 100.000 de euro un număr de 1.000 de IMM-uri românești, care pot menține sau crea suplimentar zeci de mii de locuri de muncă. Preferința are motive de anti-corupție, evident. Românii sunt, precum se știe, suspecți de corupție din naștere. Este „logic” că un proiect public, cu adresabilitate enormă, este mai riscant din punctul de vedere al corupției decât un singur proiect, cu un câștigător dinainte cunoscut, cu condiții contractuale confidențiale și cu „ușa rotativă” la îndemână (adică, intri funcționar care aprobă „schema” de ajutor de stat și ieși executiv la multinaționala ajutată de stat, mai precis, la filiala locală…). 

Interesant este că, odată ce a intrat în această schema, multinaționala capătă un fel de drept de pre-empțiune față de asemenea proiecte de finanțare cu bani publici, angajând pe termen lung Statul român la astfel de cadouri „datorate” prin cutume (opinion iuris sive necessitates…) multinaționalei. Pur și simplu, resursele publice sunt concesionate beneficiarului ajutorului de stat. O schemă de ajutor de stat determină apariția alteia, care finanțează partea de contribuție proprie a multinaționalei și, tot așa, în suveică, până câmd multinaționala pleacă din România, cu tolba de mult plină. 

Sunt multiple exemple de astfel de suveici, care implică multionaționale respectabile, care nu ar avea niciun motiv să utilizeze banii unui stat sărăcit ca România (care se împrumută scump, care n-are bani de sănătate și proiecte sociale, care nu știe cum să gestioneze calamitățile etc.), întrucât stau pe munți de lichidități – de exemplu, Airbus, Bosch, Siemens, Ness, Nokia etc., companii care, oricum, își relochează întreprinderile implantate aici imediat ce apar proiecte politice noi sau revendicări salariale.  

Și mai grav este că Statul roman, „ajutat” de funcționari neonești, ajunge să finanțeze operațiuni de distrugere economică a concurenților sau a partenerilor de afaceri români. Cu sau fără știință, Statul roman ajunge să sprijine comportamente de concurență neloială ale „investitorilor” străini, ajutați cu bani publici pentru a se dezvolta în detrimentul companiilor și al comunităților locale*.  

*Un astfel de exemplu este povestea de la Curtea de Argeș a colaborării dintre compania Electro Argeș și grupul de companii germane Karcher. A se vedea în comentarii detaliile cazului.

*   

 

În ciuda faptului că este complet ignorat (ba chiar dezavuat) de puterea politică actuală, patriotismul economic este o necesitate a lumii actuale. Pandemia a dovedit-o cu prisosință. Mai mult chiar, Statul roman trebuie de urgență să își preconstituie și să nu ezite să utilizeze instrumente eficiente de prevenție și de combatere a asasinatelor economice. 

În condițiile ruperii lanțurilor lungi de aprovizionare, ale creșterii iraționale a prețurilor resurselor și ale scăderii accentuate a puterii de cumpărare a banilor, cauzată de supra-îndatorare și de emiterea de bani fără acoperire în mărfuri și servicii (quantitative easing) este evident că vechea marotă neo-liberală a facilitării și sprijinirii prin toate mijloacele a investițiilor străine, în dauna companiilor și a afacerilor locale, trebuie abandonată. Sprijinul statului trebuie sa vizeze in primul rand productia si investitorii locali.

România preferă, în continuare, în contratimp și în răspăr, să se expună riscurilor lipsei lanturilor de productie locale, calificate chiar de catre SUA ca tinand de "securitatea națională”. 

Astfel, actualul presedinte al SUA, a emis, în februarie 2021, un ordin executive*, care conține și acest pasaj revelatoriu: 

 […] "Statele Unite au nevoie de lanțuri de aprovizionare reziliente, diverse și sigure, pentru a ne asigura prosperitatea economică și securitatea națională. Pandemiile și alte amenințări biologice, atacuri cibernetice, șocuri climatice și evenimente meteorologice extreme, atacuri teroriste, concurență geopolitică și economică și alte astfel de condiții pot reduce capacitatea de producție critică și disponibilitatea și integritatea bunurilor, produselor și serviciilor critice. Lanțurile de aprovizionare americane reziliente vor revitaliza și reconstrui capacitatea de producție internă, vor menține avantajul competitiv al Americii în cercetare și dezvoltare și vor crea locuri de muncă bine plătite. De asemenea, vor sprijini întreprinderile mici, vor promova prosperitatea, vor promova lupta împotriva schimbărilor climatice și vor încuraja creșterea economică a comunităților”. 

Dacă, așa cum spunea Regele Mihai I acum 10 ani, noi am luat țara cu împrumut de la copiii și nepoții noștri, înseamnă că trebuie să le-o dăm înapoi intactă. Nu avem dreptul să o deteriorăm și nici s-o dezintegrăm. Și nici să o ipotecăm sau să o concesionăm gratis carnivorelor. 

* Executive Order on America’s Supply Chains - https://www.whitehouse.gov/.../executive-order-on.../