ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Comisia Europeană a publicat, pe data de 19 noiembrie 2025, Planul de acțiune pentru consumatori în cadrul pieței unice, intitulat pompos ”Un nou impuls pentru protecția consumatorilor, competititivitate și creștere sustenabile”. Este un plan pe 5 ani, urmând a fi pus în aplicare în perioada 2026 – 2030.  
 
Amestecate cu câteva idei bune, dar imprecise (le voi comenta zilele astea), apar și tot felul de bazaconii ce țin de obsesia cu schimbarea climatică, dar și o măsură totalitară, sugerată de mult, dar afirmată clar și fățiș de-abia acum: 

PORTOFELUL DIGITAL! 

În zisul portofel vom „depozita” cam tot ce ține de persoana și avutul nostru - identitate, documente de călătorie, acces la conturile bancar, acces la sistemul de sănătate, contracte, proprietăți.

Prevăzut deja în Regulamentul (UE) 2024/1183, portofelul digital urmează a fi rapid implementat în statele membre. Până în decembrie 2026, toate statele membre trebuie să „ofere” acest instrument, în așa fel încât să nu riște sancțiuni de la Comisia Europeană.
Ați reținut bine: până în decembrie 2026, adică peste un an.
 
Planul de acțiune al Comisiei declară ritos că portofelul digital este menit a ușura libertatea de circulație pe teritoriul UE și că nu este obligatoriu.
 
Nu e cazul să vă reamintesc, căci știți: certificatul „verde”, sanitar, din timpul plandemiei, era tot pentru a ușura libertatea de circulație, dar a fost orice, cu excepția unui mijloc de facilitare a libertății de circulație. Cei ce refuzau vaccinul ori plăteau teste valabile o zi, de fiecare dată când circulau în UE, ori nu circulau, pur și simplu. Cei ce aveau certificat de vaccinare erau obligați să facă și dozele ulterioare ca să poată circula. De asemenea, toată lumea știe că, în state ca Italia, Franța sau Spania, certificatul „verde” a fost obligatoriu, iar în restul statelor, obligativitatea a existat în fapt, fiind impusă de transportatorii aerieni și de angajatori.
Pe de altă parte, nu toată lumea, în UE, este digitalizată. Mai există multe regiuni ale UE care nu au nici măcar electricitate. Ce se va întâmpla cu acei oameni? Vor fi excluși de la viața minunat de liberei și raționalei cetăți pe criterii geografice sau de sărăcie? Cum rămâne cu sloganul UE „left no one behind” (nu lăsăm pe nimeni în urmă)?  

Așa că, nu avem niciun motiv să credem că birocrația subordonată Ursulei, cea degrabă achizitoare de vaccinuri de zeci de miliarde de euro, chiar vorbește serios. Ceea ce este, declarativ, o facilitate de călătorie și tranzacționare, va fi o legare de glie a „ne-digitalizaților”, iar ceea ce este, declarativ, o opțiune, va fi, de fapt, o obligație. 
Nu vei exista digital, nu vei exista și punct.
 
În altă ordine de idei, eu sunt absolut uluit să văd că, în ciuda protestelor masive ale populației europene, Comisia Europeană merge înainte cu acest proiect al identității digitale. În UK, milioane de oameni au semnat petiții de obligare a lui Starmer la renunțarea la identitatea digitală drept condiție de angajare legală în UK, iar în UE, milioane de corespondențe au circulat, cerând tuturor decidenților să se opună acestui proiect și controlului conversațiilor (Chat Control 2.0). Mai mult, față de opoziția fermă a SUA și cu jumătate de gură a unor state UE, proiectul distopic al euro digital, anunțat cu pompă de Christine Lagarde și Usrula von der Leyen, a fost amânat până în 2029 (ceea ce poate fi o metodă soft de abandon, ca să nu se sesizeze că cele două doamne cu obsesii digitale au cheltuit cu acest proiect peste 2 miliarde de euro, practic aruncați pe fereastră).
Culmea ironiei, din Tratatul UE rezultă că deciziile UE se iau transparent și cât mai aproape de cetățeni… 
 
 
Deci, oameni buni, care mai aveți respect pentru adevăr și mai puneți preț pe libertatea voastră: să fim cu mare băgare de seamă, că vine portofelul digital, iar odată cu digitalizarea identității și averii noastre, devenim captivi într-o cușcă digitală din care nu mai ieșim nicicând.