Ultimul articol pe aceasta temă îl găsiți aici. Voi relua probabil unele idei de acolo și doar voi actualiza la contextul actual.

Așadar avem noile restricții de la 1 Noiembrie. De departe, principalul lucru de spus este perfecționarea strategiei. Spre deosebire de perioada plandemică când agresivitatea cu care a fost pompat vaccinul a dus la o reacție alergică organică de respingere, eliminarea cash-ului se face pas cu pas conform strategiei clasice fiert broasca în oală la foc încet.

Dar nu doar fierberea în oală este resposabilă pentru aceși pași mărunți (în aparență) dar fermi de fapt ci și faptul că această schimbară este globală, are loc în toată lumea, de fapt în toată lumea legată de Imperiu. În rest nu discutăm deoarece nu ne interesează, dar ca fapt divers elvețienii au introdus în Constituție dreptul de a folosi cash, tocmai pentru că văd și simt ce se întâmplă. Ca fapt divers, nu cred că vor rezista nici ei, doar dacă ies din Swift. Singura rezistență reală va fi trocul dar despre asta am discutat în seria de articole despre ieșirea din sistem. Nu sunt însă profet și poate așa cum oferirea de arme populației a fost o rețetă bună în Al 2-lea Război Mondial, puterea Constituției în viitoarea transformare poate fi salvatoare pentru o țară. Personal nu știu ce gândesc elvețienii și cât de informați sunt.

În seria de măsuri de "transformare”, pe meleaguri mioritice, mai există restructurarea totală a sistemului contabil și integrarea totală cu ANAF. De la 1 decembrie, mare parte din firme vor fi obligate să transmită în timp real datele complete ale facturilor către ANAF, adică cine a cumpărat, ce a cumpărat și la ce preț a cumpărat. Măsura este evident aberantă și încalcă cu mult mai multe drepturi decât limitarea cash, dar vă reamintesc că în Marele Reset, nu mai aveți drepturi și nici drept la transparență. Când Klaus vorbește despre dreptul la transparență, omul de rând crede că se referă la faptul că vor fi camere de filmat peste tot sau că telefoanele sunt ascultate. He-he, asta e veche, Klaus se referă la faptul că tot ce cumperi va fi monitorizat (în prima etapă) și apoi validat (când transformarea va fi completă).

Tot timpul acești resetiști au în cap controlul a ceea ce vom putea cumpăra. În paralel cu banii cash, o perioadă vor circula tot felul de instrumente de plată care sunt specifice noii infrastructuri deși o perioadă vor folosii bani vechi.

Etapa în care suntem acum este construirea infrastructurii de control. Așadar, deocamdată nu ne pot limita numărul de pungi de plastic pe care le cumpărăm. Dar scopul final este limitarea numărului de calorii și de la pungi de plastic la calorii nu este o problemă prea mare, pentru computere este doar un id de produs, sunt doar adunări și scăderi care trebuie făcute pentru a permite o tranzacție.

Așadar în paralel cu limitarea tranzacțiilor cash, la noi vedem că se introduc tot felul de "tichete” care sunt echivalente unor carduri, care funcționează pe infrastructura cardurilor actuale și vor funcționa în continuare. Ce este nou este faptul că aceste carduri pot fi folosite doar pentru a achiziționa un anume tip de produs. De exemplu, pentru cei cu venituri sub o anumită limită, nu s-au dat bani, deși era foarte simplu deoarece fiecare are cont bancar, sau cel puțin când bagă aceste limitări cash, statul te forțează să ai cont bancar și card. Cu toate acestea, deși cunoșteau persoanele care trebuie să primească acești bani (prin CNP) și deși puteau foarte ușor ca prin solicitările acestor tichete speciale, omul să furnizeze un cont bancar unde să primească banii, deoarece trebuie controlat pe ce se duc acești bani, s-au construit sisteme paralele de control. De exemplu, tichetele sociale pentru încălzire se pot folosi doar prin Poșta Română.

Un alt exemplu: tichetele pentru profesori cu care pot cumpăra rechizite și cărți. Deși merg cam peste tot, trebuie să cumpere cu ele doar cărți și rechizite. Controlul nu este însă foarte precis deoarece nu există mecanisme. Degeaba se angajază magazinele să nu accepte plăți cu aceste carduri decât pentru rechizite deoarece în practică omul poate să cumpere orice, așa cum se întâmpla cu tichetele de masă care teoretic nu puteai cumpăra haine cu ele, dar practic nu se lua nimeni de tine.

Ei bine, astfel de "derapaje” nu vor mai fi permise, deoarece principiile resetului sunt ca omul să consume minimul necesar supraviețuirii deoarece nu mai sunt resurse pentru toți. Și deoarece o criză economică nu se poate produce peste noapte deoarece ar produce reacții sociale prin care forumul și oamenii lui din coaliție ar pierde controlul, se folosesc pașii incrementali dar fermi către reducerea incrementală dar accelerată a nivelului de trai prin mijloace de control.

Prin aceste mijloace de control se va controla populația astfel încât să fie evitate mijloacele de protest. De aceea focusul este spre săraci și proști care nu gândesc. Acestora li se va arunca un os de ros și evident că nu vor mai protesta. Cine să protesteze împotriva acestor măsuri? Oamenii de afaceri care văd The Big Picture? Aceștia sunt sub 1% și nu au nicio putere. Evident, cei mai vinovați pentru asta sunt capetele de topor locale care acționează și serviciile secrete care le tolerează. De nenumărate ori am spus că la noi serviciile de securitate sunt niște companii private de protecție pentru politicienii locali deoarece cel mai mare serviciu, CIA este un serviciu de securitate privat pentru miliardarii lumii, membrii ai forumului și prin urmare dependența serviciilor noastre de CIA presupune efectuarea acestui serviciu de protecție pentru lichelele de la noi care execută orbește pașii care trebuie făcuți către dictatura totală.

Nu doresc să termin pesimist articolul. Există mereu variante și o rezistență în masă suficientă poate da peste cap toată șandramaua. Dar oricât de multă rezistență socială și politică vom face, se pune problema suveranității și angrenării pe o cale proprie. Vedem cel puțin Marea Britanie că încearcă acest lucru. Inevitabil există probleme, dar chiar dacă este furtună, britanicii s-au decuplat de Titanic. Mulți discută despre rezistența pe plan individual dar aici am comentat suficient în seria de articole despre ieșirea din sistem. Dacă ieșirea din sistem la nivel de țară nu depinde de noi și este cumva imposibilă, ieșirea din sistem pe plan personal este viabilă și are nenumărate beneficii chiar dincolo de riscurile controlului și a resetului care se construiește.

Chiazna.ro