ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Lao Tse spunea: „Din Unu purcede Doi; din Doi, Trei; iar Trei dă naștere celor zece mii de lucruri”. Când se ajunge la puterea lui „trei", cu alte cuvinte, la momentul transformării, atomii prind a se agita și, în locul stagnării, există acum mișcare. Tot așa se naște muzica, notă cu notă, într-o continuă înlănțuire.

Muzicianul transmite mesajele marelui suflet către sinele lumesc și invers. Prin natura și tonul vocii sale, cântărețul poate să distrugă, să demoleze, să zidească, să creeze. Despre el se spune că s-a apropiat de zei pe furiș si i-a auzit vorbind în somn. A devenit atunci plin de cânturi, de ritmuri, de muzică auzită. Atunci și-a auzit propria muzică. A găsit noi poeme, noi moduri de a vedea, de a simți, a gândi și acționa. Când iau fluierul în mână, simt că el poate să sperie, să alunge, dar, mai ales, să atragă. În interpretarea poveștilor, se consideră că cel ce cântă la fluier devine inima vieții ce trebuie să se nascã.

In loc să căutăm să prelungim momentul magic al muzicii, pur și simplu trebuie să o trăim. Ea ne ajută să ne mișcăm cu ușurință prin viață, plini de idei noi, și dorinici să vedem ce se va mai întâmpla. Omul care, în cele din urmă, s-a întors acasă, la propria muzică, a supraviețuit experienței de a fi fost dus în larg de marile provocări ale vieții. Așadar, trebuie, cu alte cuvinte, să ne căutăm continuu propria muzică. Doar așa putem supraviețui. Iar când omul n’a mai simți muzica, lumea s’a găta.