ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Motto: „Înaintea meciului, emoțiile au fost mari. Ucrainenii, care joacă primul lor turneu major de la atacul Rusiei din 2022, au avut lacrimi în ochi atât pe teren, cât și în tribune, în timp ce s-a intonat imnul lor național. Jucătorii au intrat pe teren înfășurați în drapeluri ucrainene. Apoi momentul a devenit emoționant în blocul suporterilor români aflați pe stadionul din Munchen. Cei aproximativ 40.000 de fani au scandat zgomotos ”UCRAINA! UACRAINA!” și s-au solidarizat cu țara vecină. Piele de găină!”, scrie Bild preluat de „presa” din România.

În sfârșit acum că ne-am mai liniștit mi-am luat și eu timpul necesar ca să spun, privind prin cheia de deschidere a acestui text, cam ce cred eu că ni s-a servit prin gonflarea până dincolo de limita bunului-simț (atenție! media globalistă fiind și cea mai agresivă) a performanțelor, altfel modeste din multe puncte de vedere ale... ceea ce s-a numit „Generația de suflet” sau reprezentativa 2024 de fotbal a României.

Sigur pentru generațiile #... fără trecut, pentru care istoria a început odată cu ele lipsa unor repere definitorii și a termenilor de comparație le face existența infinit mai săracă decât a noastră, a celor care, mulțumesc lui Dumnezeu, avem suficiente momente de mare referință în trecut – și nu doar in fotbal, la care putem apela oricând pentru a cântări, cu tot subiectivismul, dar cu dreaptă măsură... In legătură cu aproape orice.

Așa bunăoară după meciul cu Ucraina din debutul României la actuala ediție a CE in media și pe site-urile globaliste au explodat titluri enorme, unul atrăgându-mi atenția din capul locului:
  
„Bravo băieți! Ați depășit Generația de Aur! Voi sunteți Generația de Suflet! Și dacă nu vă calificați, puteți veni acasă cu fruntea sus!”.

Manipulare grea, adâncă, intergenerațională, de tip năvod, cu bătaie lungă, pe care am mai intâlnit-o in istoria foarte recentă, in anii ascensiunii mișcării #rezist a „tinerilor frumoși și liberi” via programul „Restart România” lansat de ambasada americană la București. Ținta și acum nefiind jucătorii „generației de suflet” din teren ci chiar „generația de suflet” susceptibilă a cădea in plasa aruncată de pescuitorii în ape tulburi.

Cum naiba să comentezi la așa ceva? Sau care ar fi rostul? Pentru mine este destul de clar că genul acesta de entuziasm manifestat in toată media vine ori dintr-o comandă politică ori din lipsă totală a unor experiențe anterioare și a neînțelegerii că înainte de ei a existat un trecut, cum și după ei va exista altul care, depinde de ei sau poate nu, de cum va fi scris...

Titluri care se întreceau in a ridica la cote stratosferice jocul unei echipe ale cărei performanțe, cu toată simpatia mea și dorința lor de a se depăși ar fi fost jenante spre penibil de sărace în comparație cu fotbalul de înaltă clasă care se juca până nu mai târziu de 10 ani in urmă. Adică până să dispară fotbaliștii bărbați și fotbalul total să fie înlocuit cu generațiile de tineri cu aspect fragili atât fizic cât și emoțional. Dar să revenim...

Cum spuneam nu o să vorbesc în mod special și necesar despre fotbal. Las „experților” gloria lor. Oricum fotbalul european autentic, de angajament și viteză, fantezist și de spectacol a murit. Supertacticizat, ceea ce a făcut să scadă și importanța puterii și calităților fizice ale sportivului, fotbalul „modern” a fost sterilizat de corectitudinea politică și adus în standardele generației woke. Ucis de IA și dat cu VAR într-o etalare caricaturală de fotbaliști de tip snow flakes Eurovision, fragili și ușor efeminați, mai degrabă trotinetiști deprinși cu cluburile de hipsteri (fără a generaliza desigur, sunt și excepții), pozând pentru contrast alături de jucători africani, atletici și puternici, selecționați pentru diversitate in echipele „naționale” europene, într-un amalgam multicultural foarte promovat de politicienii globaliști și lăudat de comentatorii progresiști ai televiziunilor.

Dar ce s-a petrecut „dincolo de gazon” din punct de vedere media-propagandistic in jurul participării României la această competiție întrece orice măsură. Și despre asta vreau să vorbesc in continuare. Am asistat la un dezmăț greu de suportat.

Aceeași media care până mai ieri purta campanii furibunde împotriva celor care respingeau inocularea cu bio-tehnologii netestate și nu marșau la propaganda oficială privind criza sanitară sau războiul de la est ori care ataca și desființa pe oricine făcea greșeala să spună ceva de bine despre România și poporul român, s-a pus acum in fruntea oștilor intr-o incercare disperată de a răsturna cu 180 de grade efectele ultimilor 20 de ani de propagandă globalistă, antiromânească.

Este mai mult decît elocvent faptul că PRO TV – trustul media globalist cel mai agresiv, responsabil de spălarea pe creier a unor întregi generații de tineri (știți voi... Pro dar mulți) a primit misiunea de a transmite in exclusivitate, înțesat la tot pasul de jingle-uri publicitare pline de „tricolor” și indemnuri patriotard mobilizatoare în jurul ideii de românism, acest campionat.

Băi, cum dracului că tocmai escrocii ăștia care de mai bine de 20 de ani batjocoresc și fac pipi cu boltă pe ideea de românitate, punând toată forța lor mediatică și de manipulare in slujba puterilor de ocupație și a globaliștilor s-au nimerit să fie tot ei acum cei care împing de la spate masele de români fascinați de redescoperirea patriotismului, ajunși să creadă ei inșiși, dacă stația le-o va cere, de justețea sacrificiului suprem in numele unei țări care până mai ieri s-a descotorosit de ei alungâdu-i care pe unde a găsit. 

Toate emisiunile postului și stațiile anexe au fost inundate de „galben” până la sațietate. Suporterii prezenți in număr foarte mare la meciuri au primit de la „sponsori” tricouri ale naționalei, făcând din tribune imense valuri de culoare galbenă, altfel foarte spectaculoase, care au transmis dincolo de ecranele televizoarelor o emulație și emoție colectivă care sigur vor lăsa urme in subconștientul celor prinși in farurile mașinii de propagandă. Nu e perfect dar atât s-a putut timpul fiind foarte scurt.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Bravo jucătorilor - nu e vina lor, atât au putut, sunt exponențiali pentru timpurile și vremurile generației lor.

Jos pălăria pentru entuziasmul și bucuria sinceră a suporterilor de a veni în număr atât de mare la stadion pentru a mai vedea prima echipă la joc după deceniile de secetă prin care a trecut naționala României. 

Excepțională și inițiativa celor care au gândit și pus in operă această scenografie mamut. Juri că parcă ar fi un fenomen spontan, aproape civil.

Dincolo de suporterii aceștia sufletiști și jucătorii echipei reprezentative rămâne însă senzația acută de manelizare de tip #LasFierbinți a sentimentului național, prostul gust și tușa grosieră care au însoțit peste tot - via desigur, PRO TV și influencerii din online - o echipă națională, săraca de ea, năucă, parcă trezită cu noaptea în cap, urcată în grabă in autocar și trimisă la CE să spele rușinea infrângerilor nesfârșite și batjocura îndurată, prin fotbalul românesc, de un popor intreg in ultimele decenii. Copiii ăștia au arătat că vor dar atât au putut la momentul acesta. Au picat in schimb la mijloc, fără să și-o dorească fiind folosiți ca vector de propagandă.

O să explic dacă mai e necesar de ce această viziune mai mult decât sumbră, care nu țintește nici pe departe echipa națională, nici jucătorii și nici competiția in sine, scopul acestui text nefiind, cum am mai spus fotbalul ca joc.

In primul rând trebuie să reamintesc deși nu cred că mai e necesar că de o lungă perioadă de timp fotbalul românesc (ca și România în ultimii 20+ de ani in epoca Băsescu – Johannis) a trecut și trece in continuare prin cea mai neagră perioadă cunoscută vreodată in istoria sa recentă, cel puțin.

Practic de când Burleanu a fost parașutat cu misiune printr-un „coup d'État” la conducerea FRF via Palatul Cotroceni, fotbalul românesc a intrat intr-o vrie accelerată din care nici acum, in ciuda multor optimiști, nu s-a oprit și nu cred că se va opri prea curând. 

De altfel și fotbalul ca fenomen sportiv și social ține pasul cu evoluția și direcția in care se mișcă societatea. Și o ține vedem bine tot așa, din rău în mai rău și din eșec în eșec de ne-au bătut cam toate echipele întâlnite, care in alte timpuri și condiții nici nu visau vreodată să joace cu noi dată fiind diferența valorică, nicidecum să ne mai și infrângă in mod atât de umilitor. De calificări la campionate mondiale sau europene nici nu mai putea fi vorba, ratând cu spor și voie bună cam tot ce se putea rata. Și puteți extrapola la nivelul țării.

O stare de umilire, neputință și ratare generală resimțite la nivel de suporteri și de aici mai departe asupra unei mari părți din populația țării (microbistă sau nu) dar trecută în 20+ de ani prin toate stările care insoțesc degradarea unui popor și dezagregarea lui socială și statală.

În ciuda tuturor eșecurilor răsunătoare, a umilințelor repetate și ruinării vizibile a fotbalului românesc (puteți păstra paralela cu Țara) mai mult decât suficiente ca Burleanu să fie trimis la plimbare, acest individ a rămas de neclintit la conducerea FRF. De parcă ținta sa de „performanță” stabilită la înscăunare era tocmai lichidarea echipei naționale și adâncirea depresiei unui popor ale cărui mici bucurii și refulări mai puteau fi regăsite in identificarea fiecăruia cu victoriile Naționalei.

Personal am și nu de ieri de azi propria teorie legată de sabotarea cu premeditare a echipei naționale de fotbal prin trimiterea acestui agarici infatuat la conducerea FRF comparabil dacă vreți cu performanța in ruinarea țării de factorul politic așezat la putere pentru a indeplinit exclusiv sarcinile trasate de cei care i-au instalat acolo.

Nu cred că este necesar să mai fac vreo demonstrație pentru a arăta ce s-a intâmplat cu țara noastră in deceniile din urmă.. Se vede peste tot in jurul nostru. La nivel politic și de autonomie decizională România practic nu mai există, statul român captiv și deturnat de la misiunea sa răspunde exclusiv comenzilor marilor puteri prin pârghiile deținute de acestea la nivel național in servicii, justiție, politică, media ong-uri ș.a.m.d.

O să vă intrebați probabil ce legătură are cu fotbalul și cu echipa națională. 

Ajuns aici trebuie să amintesc celor care poate au uitat sau care nu au știut că in ultimii 20 de ani și mai mult România a fost supusă unei strategii a erodării increderii populației in propria țară, a diminuării până la dispariție a stimei de sine a românilor și de ștergere din sufletul lor a oricărui sentimentt pozitiv legat de apartenența la națiunea română. 

Ba până de curând era riscant să te poți manifesta cumva apreciativ la adresa României și poporul român, că erai imediat pus la zid și atacat de miile de năimiți care iși fac veacul prin tot felul de ong-uri al căror unic scop este să sufoce din fașă orice tresărire de stimă și mândrie națională a românilor. Adică tot aceiași care acum iși rup cămașa de pe ei de „mândria de a fi români”.

Și aici trebuie scoasă în evidență ieșirea lui Mircea Marian inaintea meciului cu Ucraina. Să nu ne imaginăm că gestul lui MM de a-și declara susținerea pentru Ucraina in confruntarea (sportivă deocamdată) cu România a fost întâmplător. El a fost gândit și executat (conștient sau nu) intocmai și la timp cât să creeze fix contra-punctul de la care propaganda globalistă să se repoziționeze ca „naționalistă” ocupând toate căile de comunicare.
Operațiune de psihologie inversă ca la carte. 

De unde și de ce poate vă veți intreba o astfel de schimbare cu 180 de grade a întregului aparat „de partid și de stat” care probabil nu mi-ar fi atras atenția, eu neurmărind televiziunile, dacă nu era CE și implicarea atât de agresivă a PRO TV.

Răspunsul poate fi găsit în discursul fostului șef al SRI, Eduard Hellvig, din urmă cu doi ani, de la UBB-Cluj, in oct. 2022 cu ocazia împlinirii a 15 ani de la inaugurarea cursurilor de studii de securitate la universitatea al cărei absolvent și este.

Vom vedea că în acel discurs Hellvig anunța, spre uluirea multora dar in perspectiva alegerilor care se apropiau, valul suveranist fiind in creștere prin toată Europa, repoziționarea serviciului (și a sateliților desigur, din media, ong-uri, partide și politicieni etc.) la „valori conservatoare” care țin de patriotism, țară, familie, Dumnezeu. Adică tocmai acele valori și reprezetanții lor vizibili din societate, in opoziție cu globalismul, împotriva cărora serviciul, prin mijloace specifice, in ultimii 20 de ani a dus o luptă surdă de sugrumare a oricărei voci fie ea și singulară.

In context pentru că are legătură și trebuie reamintit sabotarea de către servicii a evenimentelor care in 2018 erau in pregătire pentru marcarea, așa cum se cuvine a Centenarului României. Nu știu câți iși amintesc sau au remarcat slaba reprezentare și organizare din partea statului a sărbătorilor prilejuite de Centenar. De amintit aici că Johannis nici nu a participat la ședința solemnă a celor două camere ale parlamentului dedicată acestui important eveniment, fiind prezent in schimb, a sfidare la nu știu ce eveniment de la ambasada Germaniei. Lucruri deloc intâmplătoare. 

Există mărturii care au scăpat către presa de atunci încă neîncălecată de tot ca acum din care reiese faptul că in anul Centenarului redacțiile marilor trusturi media au primit vizita discretă a serviciului cu „recomandarea” de a reduce la minim reprezentarea in emisiunile și spectacolele tv a evenimentelor pregătite pentru celebrarea primilor o sută de ani de la Marea Unire. Motivul? În afară de trădare?

Pentru o țară intrată pe toboganul globalizării, deci a dezintegrării și ștergerii sale identitare și statale (războiul deschis cu rușii care a schimbat pe loc strategia era incă departe) astfel de manifestări erau privite de la Washington sau Bruxelles drept inadmisibile, periculoase și extremiste. 

Ori fix in această atmosferă iese la rampă Hellvig in oct. 2022 și detonează bomba naționalistă anunțând totodată repoziționarea serviciului către țară și popor. Băi, mă lași...

Ce s-a intâmplat in realitate in 2022? Războiul din Ucraina.

Si abia aici in acest punct nodal se intersectează toate evenimentele care azi, prin inflamarea sentimentelor patriotice „de stadion” vor să reconstruiască in conștiința publică, fie și artificial sentimentul național amputat, demult mort și îngropat.

Odată ce americanii au deschis frontul proxi în Ucraina provocând Rusia să răspundă militar la încercuire, strategii și responsabilii cu operațiunile de inginerie psihologică au descoperit că românii nu prea au ei așa chef să se sacrifice pentru apărarea averilor unei plutocrații ridicată la putere pe jefuirea averii naționale și pentru o clasă conducătoare trădătoare. Și nici nu se grăbesc să ia drumul centrelor militare de înrolare oferindu-se carne de tun pentru interesele hegemonice ale imperiului american in declin ori pentru o UE putred de coruptă, totalitară, transformată in lagăr al națiunilor europene și pusă la remorca imperialismului neoconilor americani.

Acesta este momentul in care intră in scenă specialiștii în crearea iluziilor motivaționale la nivel de mase care, pe fondul întețirii propagandei antirusești, dublată de o cenzură totală de tip regim militar au decis abandonarea propagandei antiromânești și revenirea cu întreg efectivul, servicii, politic, mass media etc. la discursul destinat stimulării glandei atrofiate a patriotismului românesc. 

Țară, țară vrem ostași! Pe bune? Pe cine?

Și dă-i cu scotocirea prin lada de gunoi a globalismului in care fuseseră aruncate de-a valma toate „medievalismele” și „valorile retrograde” ale poporului român, de unde au scos și pus pe tarabă o întreagă ofertă de partide și lideri politici „suveraniști”, presă și propagandă deopotrivă, descoperind latura bună, conservatoare a românilor, cu valorile lor tradiționale în care mai cred și pentru apărarea cărora poate s-ar mai duce să și moară. 

Niciodată in istoria foarte recentă a participării României (națională sau de club) la competiții internaționale desfășurate in străinătate nu am văzut o astfel de mobilizare și organizare a suporterilor. Desigur sunt suporteri ajunși la Campionatul European din proprie inițiativă și voință, nefiind in mod obligatoriu discret conduși către tribunele galbene de vreo mână nevăzută. Dar nu cred că asta e definitoriu cât formarea mecanismelor subtile de gândire care au condus la decizia, spontană ori ba a abandonării planurilor de concediu și luarea drumului stadioanelor din Germania. 

Ca și in august 2018 și drumul către București, in perioada concediilor și in plină vară caniculară, când „diaspora” a preferat vacanțelor răcoroase meciul încins pe asfaltul fierbinte din Piața Victoriei cu puterea neconformă de la București și a dat năvală în număr similar de mare să fie parte la lovitura de stat comandată de ambasadele puterilor de ocupație. 

Ce mecanism psihologic individual ar putea face pe un om normal la cap (Burduja exclus) să iși lase familia baltă prin strinătate sau mai rău să o ia cu el și să pornească la revoluție în astfel de aventuri periculoase? 

Sunt nenumărate momente recente in care proverbiala comoditate a românilor, foarte greu de urnit când vine vorba de lucruri mult mai grave, existențiale, cum e viața lor de exemplu sau când (prea)puternicii zilei le-au luat drepturile fundamentale și i-au băgat in ghetouri sanitare șantajându-i să se inoculeze cu seruri dovedite ca mortale și tot nu au reacționat deschis, masiv, la vedere, preferând unii să se supună, alții, cei mai mulți – bravo lor și rezistența pasivă este o soluție, să se fofileze. Nicidecum prin mobilizări spontane de mari mase de oameni. Nu ne caracterizează.

Nu există reacții nici când iată, sub ochii noștri, în locul milioanelor de români alungați prin politica statului in lumea largă sunt aduși in țară, prin migrație de înlocuire, absolut neconstituțională, milioane de asiatici și africani care, prin modificarea expresă de ultim moment a legii cetățeniei vor primi alături de alte milioane de ucrainieni, in procedură simplificată și cetățenia română. Iar pe românii rămași in glie, conducătorii trădători ai României îi vând contra favoruri de orice fel hegemonului să fie vârâți pe țeavă și livrați frontului antirusesc.

Exemple sunt multe și strigătoare la cer, ultimii patru ani reprezentând o culme a abuzului ilegitim de putere. Insă românii nu dau semne măcar că le-ar păsa, nu să se mobilizeze. Și în timp ce suntem ținuți ocupați cu redefinirea in haine noi a patriotismului de laborator, in fiecare zi curg peste noi alte și alte legi, multe neconstituționale, trecute prin parlament la foc continuu și intr-o viteză imposibil de urmărit, care ne vor afecta grav și ireparabil viața. 

Se vede că românii nu au apetență pentru manifestații de masă și niciodată în istoria lor nu au avut inițiativa fără a fi „stimulați” din umbră de cei care, având întreaga logistică și capacitate de a mistifica orice realitate pot mișca astfel masele. Ăsta e un lucru cert.

Și ajungem înapoi de unde am pornit...

Prezența României la Campionatul European de fotbal, ediția 2024.

Moment de referință, in care a fost trezită din adormire federația lui Burleanu, cu legături absconse în zona galeriilor „profesioniste” de fotbal. Meciul din debut cu Ucraina venind mănușă...
 
„Apoi momentul a devenit emoționant în blocul suporterilor români aflați pe stadionul din Munchen. Cei aproximativ 40.000 de fani au scandat zgomotos UCRAINA! UCRAINA! și s-au solidarizat cu țara vecină. Piele de găină!” Bild

De aici povestea se scrie de la sine...

Mass media colorată in galben și redirecționată de la lupta cu negaționiștii (pandemie, înțepare, rușii, climate change, chemtrails, digitalizare etc.) la dezgroparea filonului naționalist și mobilizarea conștiințelor sub imperativul „totul pentru front, totul pentru victorie”. 

Chit că victoria a fost doar una, rezultatul operațiunii masive de tip psy-ops a făcut toți banii.
Hai România!

P.S. Acest text poate nu ar fi existat dacă „Mare Maestru de Ceremonii” nu ar fi fost PRO TV. Și nici dacă nu ar fi existat tușa groasă, falsă, de-a dreptul grețoasă in care instrumentul media nr. 1 de tâmpire a multor generații de români și goarnă stridentă a globalismului progresist nu ar fi imbrăcat Tricolorul.
 
***************

Precizare:

Înțeleg că acest text poate fi oarecum inoportun pentru unele persoane, dată fiind hiperexcitabilitatea publicului indusă atât de agresiv de media (globalistă, da?) în jurul participării României la CE de fotbal, daaar - asta e natura mea, nu prea am ce face, și dacă greșesc, instinctiv, ca întotdeauna voi privi cu și mai mare atenție exact în sens opus față de ceea ce vrea să îmi arate cu mare insistență mainstreamul (politic, servicii, media, ong-uri, băgători de seamă etc.).

Prezența României la actuala ediție a CE de fotbal - salutară de altfel, atingînd o culme a agresivității și mobilizării, extrem de concentrate pe unitatea de timp (timpul foarte scurt) a întregului aparat de propagandă.
Dacă vi se potrivește ce am scris aici sunt onorat că v-ați oprit asupra acestui text.
Și dacă nu, onoarea rămâne, dar mai mult nu prea am ce face.
Mulțumesc!
 
Sursa: AICI