ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac. ( I )

Dedicată lui Andrei Ionescu  "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!
Noi cei care lucrăm sau am lucrat în presă, mai ales în asta din București, încă de la începutul noii ”orânduiri democratice” de după 1990 (iar unii chiar și înainte de ’90), cam știm ce și cum despre unii și alții, care acum au notorietate și sunt privilegiații posturilor tv. În calitate de invitați sau angajați ai acestora. Și în această ”postare-serial” am să mă  refer la jurnaliștii Radu Tudor și Bogdan Chireac.

Încă de la început fac o precizare. Este punctul meu de vedere și foștii colegi jurnaliști pot să-și exprime oricând opinia asupra aspectelor care le voi relata. De-a lungul activității mele jurnalistice autohtone am cunoscut oameni extraordinari. Din toate domeniile. Profesional am avut șansa să lucrez cu Nicolae Cristache  și Valentina Mares (”Ora” și ”Viitorul Românesc”), cu Victor Gugui și  colegul Vali Valentin Boeru (”Baricada”, eu semnam cu pseudonimul ”Horia Radu”), Ion Cristoiu și Sorin Roșca Stănescu (”Evenimentul Zilei”), Mihai Băcanu (”România Liberă”), Cornel Nistorescu (”Cronica Română”), Anton Uncu- tatăl lui Daniel Uncu (”Curentul”), Mihail Cârciog ( ”Tele 7 ABC”), Florin Bratescu (”Antena 1”) și muuulți mulți alții din mass-media în care am lucrat și cărora le cer scuze că din lipsă de spațiu nu-i mai scriu. Trebuie să vă mai spun că am avut șefi și colegi de presă cu care am rămas prieten până în prezent. Ca și cu aceia din alte domenii.Trierea s-a făcut natural, firesc...

Ca jurnalist de reportaj și anchete specifice, de-a lungul activității am colaborat cu profesioniști din toate domeniile de activitate. Inclusiv din magistratură (procurori, judecători) sau din ”armiile” aflate în slujba statului: poliție, jandarmerie, pompieri, SRI, SIE, DIA etc. ”Colaborarea” a fost întotdeauna strict profesională și onestă. Adică, de exemplu dacă o anchetă de-a mea ”în premieră informațională pentru ele-autoritățile” ar fi periclitat o anchetă aflată în desfășurarea acestora, conveneam să mai aștept un pic cu redactarea articolului cât să aibă timp să se demareze ancheta lor. Schimbul  informațional era reciproc, verificabil de ambele părți. Niciodată nu am luat ceva ”de-a gata” fără verificare prelabilă, pentru a elimina ideea că pot fi folosit în anumite scopuri. Dacă ancheta mea viza un slujbaș de-al lor corupt, îi dădeam drumul spre publicare. Colegii din presă care s-au ocupat de reportaje, anchete, investigații știu la ce mă refer. Mai ales cei care pe lângă birou își desfășurau activitatea ”în stradă”, la ”fața locului”... Și care de acolo își luau subiectele, cu predilecție. Dacă aș fi publicat un ”fonfleu”, rușinea profesională și miștocăreala colegilor ar fi durut mai tare decât orice fel de sancțiune. Verificarea și răs-verificarea informațiilor scrise era ”lege” și colaborările în acest sens au fost... 

Dacă am fost curtat să ”colaborez altfel”, aș minți să spun că nu am fost. Dacă au fost tentative să fiu cumpărat, aș minți să spun că nu. Ca exemplu, am avut ”o ofertă” de două milioane de dolari pe vremea când declanșasem o parte dintre scandalurile bancare din anii ’90 (Dumnezeu să-i odihnească pe Alexandru Dinulescu –președintele ”Banckoop” și pe Triță Făniță).

 Și noi colegii colaboram între noi. De exemplu Simona Ionescu știe cum de la o simplă  știre de câteva rânduri, în care relatam despre un ofițer SPP și unul MApN implicați în trafic cu uraniu a ieșit un mare deranj despre care  au scris numeroși colegi.

Am avut numeroase procese pe rol, de așa zisă ”calomnie și insultă”, în care daunele morale și materiale atingeau valori amețitoare. Au fost zile în care s-a nimerit să am și două termene concomitente ca oră, la instanțe diferite. Nu am pierdut niciun proces, chiar dacă m-am reprezentat singur în instanță… Printre ”personalitățile” care m-au acționat în judecată au fost politicieni, magistrați, generali și colonei din cadrul structurilor statului, ”afaceriști”,  (inclusiv Zaher Iskandarani) etc…

Astăzi a fost introducerea. Va urma…

Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac. ( II )

Dedicată lui Andrei Ionescu  - "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!

Pentru cei care doresc să urmărească acest serial, vă rog să aveți răbdare. O să ajung și la cei doi ”notorii ai ecranelor tv” și ai ”mass-media”.  Numai că în prealabil vreau să înțelegeți contextul, și factorii care au favorizat situația actuală de degradare a acestei profesii, și a majoritității celorlalte. Pentru că o să aflați, de exemplu, Chireac își trage rădăcinile morale, ”profesionale” și materiale încă de dinainte de 1989… Radu Tudor după 1995… 

Precizare:

Prin Decretul nr. 130 din data de 9 aprilie 1972, „Consiliul Securității Statului” (C.S.S. sau ”Securitatea de dinainte de ‘89”) a reintrat în cadrul Ministerului de Interne și a fost reorganizat în șase direcții principale: informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale. 
La data de 26 martie 1990, prin decretul nr. 181, a fost înființată instituția de stat Serviciul Român de Informații, specializată în domeniul culegerii de informații privind siguranța națională iar la 29 iulie 1991 a fost emisă Legea nr. 51 care stabilea noile amenințări la adresa siguranței naționale a României și sunt stabilite organele de stat care au atribuții în acest domeniu: Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, precum și structuri din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și Ministerului Justiției.

Imediat după evenimentele din Decembrie 1989, au urmat cele din primăvara anului 1990. Haos total! Pe fondul ”judecării la grămadă” a foștilor securiști, cu largul ajutor al securiștilor care le-au luat locul în funcțiile instituțiilor de stat și care făceau parte din ”noua orânduire iliesciană”, mulți dintre securiștii judecați neavând niciun  ”istoric personal" în care viețile unor oameni nevinovați au fost distruse. Trebuiau judecați și trași pe dreapta pentru că în primul rând știau prea multe, inclusiv despre avuția și patrimoniul național. Cei de o anumită vârstă își aduc aminte de jaful care a avut loc sub titulatura democrației și a libertății, de modul cum au fost făcute privatizările, de metodele idioate găsite pentru a pune în practică jaful! Cuponiadele, MEBO-urile, preluarile bunurilor patrimoniale fizice prin ”excrocherii de gașcă”, falimentarea sau subevaluarea până la ridicol a acestora, etc. Adică patrimoniul muncit cu sudoare, lacrimi și uneori sânge de către părinții, bunicii noștri, sau chiar de către noi. Toate sub ”pălăria” lui Ion Iliescu și a găștii din serviciile aferente lui. Profesioniștii erau scoși în afară pe bandă rulantă. ”Data line” de jefuire ”în voie”  era gândit până la aderarea României la NATO și cu prelungire controlată până la intrarea țării în U.E. Pentru că apoi urma să vină la șefie alți jefuitori…

Înainte de 1990 în România erau foarte mulți studenți din țările arabe, dar și reprezentanți - oameni de afaceri. Mare parte dintre aceștia nu erau ”de capul lor”, făceau parte din structurile informative externe. Ba mai mult, unii dintre ei serveau mai multe servicii: de exemplu  iordanianul multimilionar Fahti Taher- "Abu Aman” – pseudonim informativ, era agent al Mosad, al O.L.P.- Organizației pentru Eliberarea Palestinei dar și informator-colaborator al securității noastre (U.M.0330). De ce am pomenit de el?! Pentru că a fost unul dintre primii ”sponsori” mai consistenți ai lui Bogdan Chireac. Vă pomeneam de securitatea iliesciană. Păi aceasta l-a reacceptat în România pe Fahti Taher după 1990, chiar dacă în anii ‘80 a dat securității o țeapă de aproximativ 400.000 de dolari, și a fugit în Grecia. La întorcerea în România, Taher s-a ”combinat în afaceri” cu Viorel Hrebenciuc, l-a cunoscut pe Dumitru Tinu și ulterior... pe Bogdan Chireac, care-i fusese băgat pe gât lui Tinu, la ”Adevărul” fostă ”Scânteia”.

Păi de ce-i fusese băgat?! Simplu. Pentru că Bogdan Chireac avea un ”ascendent bun”. Colonelul și ulterior generalul Eugeniu Chireac tatăl său, preda la Academia Militară. Mama sa a fost angajată la M.I. 

Bogdan Chireac (alias ”Bărbulescu”) a fost turnător, apoi colaborator D.I.E. (actual S.I.E.) și ulterior avansat ca agent acoperit. Chiar există o întâmplare provenită dintr-o eroare de informare. În 1986, când era student în anul IV (finalitate - inginer chimist), un căpitan de securitate internă (vedeți în precizarea de sus) a vrut să-l racoleze. Chireac a refuzat. Numai că el deja era cooptat de D.I.E.
Va urma.

Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac.(episodul III )
 
Dedicată lui Andrei Ionescu  "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!

Așadar inginerul chimist Bogdan Chireac își începuse activitatea de turnător la securitate încă din perioada studenției sale la Politehnică și a continuat-o și după aceea. În paralel cu studenția era și ghid turistic la O.N.T. ”Carpați”(1982-1989). Ulterior a fost și angajat ca inginer la o intreprindere (1986-1990), și ghid turistic. Nu trec încă întreprinderea pentru că am o mărturie a unui șef de-al său care în urma unei ”ziceri” către securitate de-ale Bogdan-ului, omul a avut de tras. Nu am acordul său să-i dau numele. Dar dacă se răzgândește, vă spun. Mai ales că Chireac neagă faptul că ar fi lucrat ca inginer la stat. 

Ca ghid, Chireac se ”ocupa” cu prioritate de grupurile de turiști străini. Și vă dați seama cât timp avea la dispoziție dacă reușea să urmeze în paralel cursurile de la Inginerie chimică - Politehnică București (o facultate deloc ușoară, chiar dacă nu era T.C.M.) si să fie și ghid!

Acum trebuie să vă explic ceva, chiar dacă poate unii dintre dvs. cunoașteți aspectele pe care le voi menționa.
Începând cu anul 1990 haosul social și economic era controlat discret , pentru că în spatele euforiei libertății și a proaspetei democrații se lucra intens. Cel puțin în perioada 1990-1992 a fost demență totală în toate planurile, pentru că găștile jefuitoare erau în formare. Atâta bogăție a țării lăsată la discreția ”convertiților politic și securistic”. Și ca să nu se vadă activitatea lor, poporul se răzbuna pe el însuși: oamenii s-au ”răzbunat” pe vechiul regim distrugând sau furând până și cărămizile din C.A.P.-uri, sau I.A.S.-uri, sau țevile de irigații. Nu intru în amănuntele acestui aspect, vreau doar să șe știe contextul societății românești de atunci.

Începând cu 1993, după realegerea ca Președinte al lui Iliescu, lucrurile s-au schimbat, în sensul că jaful se făcea organizat și pica doar cine trebuie. Acest aspect s-a prelungit sub toate guvernările și președințiile, și este valabil și-n prezent: cine fură puțin (o găină sau trei batoane de salam- știți exemplul)  ia condamnare grea, cine fură cu zecile de milioane de euro, i-a cu suspendare și rămâne și cu averea. 

Revin. Presa în 1990 era în transformare și ea. ”Vechile” publicații gen Scânteia, Scânteia tineretului, Informația Bucureștiului, România liberă, Flacăra ș.a.m.d. sau agenția de presă Agerpres, trebuiau să se alinieze la noua formă politico-socială a României. Mai ales că apăruse concurența: puzderie de publicații și fițuici care se doreau a fi ziare! Odată cu acestea apăreau și ”scribii noilor vremuri”, noua generație de jurnaliști. Și aceștia nu erau neapărat de profesie ”ziarist” sau absolvent de ”filologie”. Proveneau din toate domeniile de activitate. Și ce credeți?! 

La ordinul lui Ion Iliescu, în 1990 Mihai Coman înfințează în cadrul ”Academiei Ștefan Gheorghiu” (actuala SNSPA), Facultatea de Jurnalism și o conduce timp de câțiva ani. Mihai Coman era ginerele  colonelului Gheorghe Constantin, comandantul securității Capitalei până în anul 1979. Ca o paranteză, în 2016 securistul (nu o spun peiorativ) Mihai Coman este ales la conducerea Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București, pentru pregătirea ”presei independente”…

Așadar în 1990, ”Scânteia” se transformă în primele două numere în ”Scânteia poporului” , apoi în ”Adevărul”, cu Dumitru Tinu la conducerea publicației. 

Chimistul Bogdan Chireac vine în cadrul redacției direct pe postul de ”Redactor șef adjunct”.
Va urma.

Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac. (episodul IV)

Dedicată lui Andrei Ionescu   "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!

În primii ani de după 1990, puzderia de doritori de a deveni ziariști, ca și mare parte a presei existente, funcționa pe tiparul ”poetic”. Mulți veniți, puțini rămași. Unii dintre cei rămași, făceam această meserie de jurnalist cu plăcere, cu vocație, chiar cu patima scrisului contopită cu a adevărului cu orice chip. Ăștia erau ”poeții”. Alții, dedați la beneficiile ”surselor”, beneficii care se reflectau atât în plan ”profesional” cât și în plan material, erau ”pragmaticii”. ”Ispitele” erau numeroase și consistente! Colegii mei de presă știu la ce mă refer…
Bogdan Chireac și Radu Tudor au fost ”pragmatici”.

Așadar, la mijlocul anilor 1990 când iordanianul Fathi Taher (în postarea precedentă ați aflat ce hram purta acesta) era în plină expansiune cu ajutorul politicienilor de tip Hrebenciuc, acesta din urmă fiind principalul pion în dezvoltarea afacerilor lui Taher, o parte a mass-media devenise ”pragmatică”. Ziarul ”Adevărul”  condus de Dumitru Tinu care era foarte bun prieten cu Taher, unde Bogdan Chireac era ”Redactor șef adjunct”, a fost unul dintre ziarele de la acea vreme privilegiate în ceea ce privește contractele de publicitate privitoare la anunțurile guvernamentale. 

Legislația fiscală și penală avea mari lacune, dar și cea existentă era ca și în prezent aplicată doar ”fraierilor”.  Unii dintre ”ziariștii pragmatici” au știut cum să ”valorifice” documentele importante furnizate spre publicarea articolelor. Alții, relațiile pe care și le făceau prin prisma profesiei de jurnalist. Numai că nu orice jurnalist ajungea în această postură! Ca exemplu, pentru un ”jurnalist poet” era o performanță să aibă și-un reportofon, nu mai zic de ăla cu casetă mică!

Și acum trebuie să vă povestesc ceva. În 1993 sau 1994, domnul ”Vasilescu” – ofițer acoperit de securitate și director al unui restaurant de lux patronat de Taher, m-a rugat să mă întâlnesc cu iordanianul. La Taher acasă, care la vremea respectivă locuia într-o vilă somptuoasă din zona cartierului bucureștean ”Tineretului”. Era ceas târziu de seară. Imediat după ce am parcat în fața vilei și m-am salutat cu ”Vasilescu” am observant că eram filmat (fotografiat) de zor. Mă bucurasem că  urma să mă întâlnesc cu Taher, pentru că aveam de gând să-l întreb destule despre unele ”afaceri” făcute prin firma ”Taher Investments Group”: Școala Româno-Americană, Hotelul Marriott, AIG România SA. Ca să evit anumite posibile făcături, am plecat brusc, fără nicio explicație. Numai că, după o săptămână și jumătate, amicul israelian Naor Mordecai m-a invitat ”la un șerbet, la el acasă”. Naor Mordecai era un moșuleț mic de înălțime, dar deosebit de elegant în vorbire și în vestimentație. Avea mănuși albe de bumbac în mâini. Se afla în România încă din anii ’70, și se ocupase de divizia comercială a textilelor, mai ales covoare românești, pe relația România-Israel - țări arabe. Era un om important în MOSAD, dar făceam pe prostul. Și el se prefăcea că eu nu știu. Îl cunoscusem în 1991, cu ocazia unei anchete jurnalistice. La întâlnirea cu el am avut o surpriză extraordinară. Mi-a vorbit despre munca de ziarist, că poate fi făcută mai bine dacă dispune de susținere financiară, aceasta ar da ”putere de exprimare și de deplasare mai mare”. Că unii dintre tinerii jurnaliști dispun de această susținere și vor ajunge departe. Și mi-a dat exemple de jurnaliști și susținerea lor aferentă. Susținerea nu venea din partea sa. Că presa ”cea nouă” nu diferă mult de cea veche, este plină de turnători și agenți acoperiți. Și că așa va fi întotdeauna. Printre exemple a fost și Bogdan Chireac, cu precizarea că acesta nu-l cunoaște pe el, pe Naor. Dar îl ”cunoaște” pe Fathi Taher, care este prieten bun cu Dumitru Tinu… După refuzul meu, m-am mai văzut cu acesta de trei ori, mai mult din complezență din partea sa, și apoi gata… Și-a schimbat adresa. Doi-trei ani de amiciție, în care aflasem atâtea povești cu versiuni ale sale, se duseseră ca o apăsare de buton.

Până la sfârșitul anilor ’90 și în primii ani de după 2000, nu era necesar să-ți justifici averea, jaf în voie pentru cine poate. Indiferent de domeniul de activitate. Băncile erau sponsore sau partenere doar celor care aveau pile. Și pilele proveneau din politic, din securitate, sau din cârdășii între înalții funcționari ai acestora și afaceriștii pricopsiți. Dar și acestea erau controlate de securitate. S-au inventat atunci ”linii de creditare”, ”creditare nerambursabilă”, ”credit neperformant”, plata cu file CEC fără acoperire, dobânzi la depunere chiar și de 70% etc… 

V-am arătat toate aceste lucruri, mai ales pentru cei care nu au ”prins” acele ”vremuri” ca adulți, pentru a înțelege faptul că averile dobândite în perioada respectivă, după anul 2010 au fost luate, sau trecute ca ”valoare de inventar”, fără a mai trebui justificate! Chiar dacă de exemplu, dacă ar fi fost luate la puricat, veniturile din salarii, sau profiturile nete din afacerile firmelor, nu ar fi justificat situația financiară a multora, la vremea respectivă.
Așa a  ajuns Bogdan Chireac în situația în care l-a împrumutat pe Sorin Ovidiu Vântu (SOV) cu un million de euro!  Chiar dacă de exemplu a fost oficial asociat în firma Media Consult SRL (înființată în 1994, care avea ca obiect de activitate "cumpărarea ­ vânzarea de bunuri imobiliare proprii"), și care din punct de vedere fiscal era pe pierdere.
Bogdan Chireac este multi-multimilionar în euro, și averea sa se datorează în mare parte din afacerile făcute cu instituțiile statului. Serviciul Special de Telecomunicații (STS) a fost un partener constant al acestuia.

O să vedeți în detaliu ”afacerile” acestuia, favorizate de securitate și politicieni. O să înțelegeți de ce este ferventul susținător al ”campaniei de îngăurire” și al ”certificarahatului verzui”. V-am descris și vă descriu toate aceste aspecte, pentru că ele sunt asemănătoare în privința unor jurnaliști, sau politicieni care se dau vectori de opinie la tv, în prezent. Care îmi doresc și mie și dvs. și copiilor sau părinților noștri îngăurirea forțată. Și să știți cum au ajuns în această situație…
 
Va urma.

Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac. (episodul V)
 

Dedicată lui Andrei Ionescu   "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!

Bogdan Chirieac, așa cum vă spuneam, a fost un ”pragmatic”. A ”supt” și a fost în anturajul unor politicieni, indiferent din ce partid făceau parte. Important pentru el a fost ca acei politicieni să reprezinte o forță. Așa se face că de la Hrebenciuc, Chireac a trecut la pupat dosurile tuturor celor care reprezentau ”puterea” politică la vremea respectivă: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Emil Boc,  Victor Ponta, Ludovic Orban,  Johanis etc, cu tot cu anumiți politicieni care făceau parte din partidele acestora. Sunt foarte mulți, ar fi un ”pomelnic” atât de lung, de la ”Miki Șpagă” până în prezent la Arafat (care face parte din sistem), de la Dorin Cocoș până la... un personaj surpriză!

Chiar dacă era ”jurnalist”, Chirieac și-a început ”activitatea comercială ca asociat pe firmă” începând cu anul 1994. Prin firma Media Consult S.R.L. cu activitate în imobiliare. În plină expansiune ”imobiliară” a lui Taher. Tot în acel an 1994 se înfințează și firma ”Centrul pentru Servicii de Radiocomunicații” S.R.L. (C.S.R.). Nu are rost să vă încarc memoria cu ”J”-uri, sau C.U.I.-uri ale acestora. Atenție la denumirea C.S.R. La înfințarea acesteia asociații din ce ”mediu” credeți că proveneau dacă doi dintre cei patru asociați, adică Cristian Pamfilie și Cristian Gorgescu, au fost consilieri în Misiunile Comerciale ale Romaniei din Australia, Thailanda, Filipine, Japonia, și Singapore?! Și cei doi au și propria firmă în telecomunicații, ”Rokura” SRL. Firma CSR mergea foarte prost, și asociații au ieșit din ea. Acțiunile ei au fost preluate de către Ștefan Cătălin Radu Călin, fostul angajat al acesteia, cu administrarea (perioada 2004-2005) a lui Petrișor Peiu – fost vicepreședinte al Agenției Române pentru Investiții Străine în guvernarea P.S.D. și fost consilier al Prim miniștrilor Radu Vasile și Adrian Nastase.

De ce am pomenit de firma CSR?! Pentru că prin intermediul ei, după intrarea lui Chirieac ca asociat oficial (2005, dar afacerile pe această firmă le-a început în 2004), statul roman, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale (S.T.S.) a derulat nouă contracte de achiziție a unor componente electronice de telecomunicație și a „Sistemului TETRA” (Terrestrial Trunked Radio, un sistem digital de comunicatii radio mobile si de date, folosit in comunicatiile securizate ale institutiilor).  Echipamentele, în afară de STS (15 unități ”repetitori indoor” în banda 380-400 MHZ), au mai fost achiziționate de către Ministerul de Interne (radiotelefoane portabile Motorola MTH 800), Aeroportul Henry Coandă – Otopeni, Regia Autonomă ROMATSA, Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență și Compania Nationala a Huilei! Valoarea aproximativă a contractelor a fost de 24 de milioane de euro!! Achiziția s-a făcut cu încredințare directă, deci fără licitație!

Trebuie să specific că ”acționariatul” lui Bogdan Chirieac a adus și cerificarea ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat) a firmei CSR!!! 

Adică (!!!) oameni buni, accesul în mod oficial la baza de date secretă a serviciilor de profil din România, deci un atentat la siguranța țării, având în vedere că partenerii de afaceri erau și israelieni!!!

 Din punct de vedere financiar, în 2005 CSR S.R.L avea o cifra de afaceri de 25.073.435 lei, pierderi de 6.627.123 lei, iar în 2006 cifra de afaceri a crescut la 78.365.541 lei și pierderi de 20.121.663 lei. 

Trebuie să fac precizarea că ”imparțialul” jurnalist Chireac, în prealabil contestase în scris, în ziarul ”Gândul” din 15 noiembrie 2005, cu titlul "EADS a vrut sa ne integreze in Africa”, contractul cu compania franco-germana, contract care prevedea securizarea frontierelor României, și care producea sistemele ”Tetra” și ”Tetrapol”. Chirieac chiar spunea că ”standardul Tetra de la EADS nu este compatibil cu standardele similare ale altor producatori”, adică al israelienilor de la ”Motorola Israel Ltd” din Tel Aviv (subsidiară a corporației ”Motorola Inc” – SUA), prin care CSR-ul lui Chirieac devine distribuitor autorizat al acesteia în Romania…

În 2007, Bogdan Chirieac s-a dedat la jonglerii financiare:  a cedat acțiunile CSR către mama sa - Doina Chirieac. La rându-i, în 2008, mamă-sa împreună cu asociata Elvira Gheorghiu, soacra lui Ștefan Călin Radu (care devenise și ea acționară în locul ginerelui), (cele două femei cu vârste de peste 70 de ani), au cedat acțiunile către firma elvețianului Bernard Rodieux, respective „Swiss Tehnology Financing AG”. Bernard Rodieux, mai este implicat în două SRL-uri din România, și în mai multe offshore-uri din Panama.

În octombrie 2013, toate acțiunile de la firma elvețiană revin la Ștefan Cătălin Radu Călin, care împreună cu Bogdan Chirieac mai înfințează în 2007 și firma ”3A Unic Business SRL”, (specializată în domeniul imobiliar) pe care, după derularea unor afaceri, o  cedează în 2015 către un cetățean din Donetsk, Ucraina.
În episodul următor despre  ”afacerile” lui Chireac de la începutul anilor 2000, inclusiv ”afacerea Ericsson”, și cum ”cumpără” fără bani un apartament în zona zero a Bucureștiului! 

Și nu uitați, acest propovăduitor al ”îngăuririi forțate” și al ”certificarahatului verzui”, în ceea ce privește activitatea jurnalistică, în afară de o corespondență din Transnistria, și un interviu cu președintele SUA, George W. Bush.(care bănuiți de ce și cum a fost facilitat), nu are nimic remarcabil… La ”Adevărul”, la ”Gândul”, la ProTv prin emisiunea ”Pro Vest”,  la TVR prin emisiunea ” De la Est la Vest”, sau la ”DCNews”…

Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac. (episodul VI)

Dedicată lui Andrei Ionescu  "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!

Bogdan Chirieac a avut ca obiectiv personal îmbogățirea sa cu orice chip. Firesc, nu?! Care om nu își dorește asta?! Numai că nu orice om își atinge obiectivul pozând în imparțial și corect, mai ales prin prisma meseriei de jurnalist, care presupune prezentarea și reflectarea cât mai fidelă a realității. Un om de afaceri își asumă și statutul și riscurile activității sale. Bogdan Chirieac pozează în ceea ce vedeți la televizor, de fapt este un ”om de afaceri” mascat. 

Perioada de putere absolută a PDSR și ulterior a PSD a făcut din Chirieac un ”jurnalist mascat” și un partener de afaceri al unor politicieni din acest partid. De exemplu, Chirieac l-a nășit pe Roibu Jr., în condițiile în care ta-su’ – Aristide Roibu - era trezorierul PDSR. Dar nici relațiile cu politicieni din alte partide nu erau lăsate deoparte, cu cei din P.D. sau P.N.L. Ba mai mult chiar, Bogdan Chirieac a fost cureaua de transmisie a unor bani din partea firmei Ericsson, aproximativ 1.5 milioane de dolari, pentru susținerea campaniei electorale a PDSR, a lui Băsescu, via Stolojan, și a lui Mugur ”Manole” Isărescu, care era un candidat fals. Se întâmpla în anul 2000, când președinte avea să fie (re)ales Iliescu. Chirieac i-a dat 75.000 de dolari prin intermediul lui Adrian Vasilescu,
guvernatorului ”Manole”, din partea sicilianului Angelo Gruttaduaria, patronul firmei Ductil Steel. Interesul italianului era achiziționarea, și cu ajutorul parlamentarului ”Miki Șpagă”, a combinatului Siderca Călărași. Angelo mai deținea combinatul ”Oțelul Roșu” pe care avea să-l vândă în 2007 companiei ”Mechel”. O paranteză care reliefează ”jurnalismul” său, Bogdan Chirieac făcea emisiunea ”Pro Vest” la ProTv. Într-una dintre emisiuni are invitați din industria farmaceutică, de la firmele Sanofi și Aventis. Ca și Ductil Steel, care plătiseră publicitate lui Adrian Sârbu. În mod ”întâmplător”, după ce Chirieac îi face ”securiști” pe reprezentanții farmaceutici, Val Vâlcu – partenerul lui Chirieac din firma ”Press Media Electronic” este foarte interesat de afacerile acestora și declanșarea unor dezvăluiri jurnalistice...

Revin la compania ”Ericsson” care avea interesul să câștige, și chiar a făcut-o, contractul de implementare a proiectului ”112” în România. Chirieac era asociat în firma WBS Holding (din '98 pana in 2001) alături de Cristian Sima –”brokerul vipurilor”. 

Cum vă spuneam, prin intermediul acestei firme, Chirieac a fost cărăușul banilor de la Ericsson către partidele politice. Și ca orice cărăuș, și-a tras partea sa de 60.000 de dolari. Transferurile de bani le-a făcut din contul său V936480B pe care l-a avut ca acționar la WBS Holding din banca BSI Chiasso Elveția. Din acesta a transferat și bani pe numele soției sale Chirieac Mihaela, care avea cont în National Bank of Greece din București.
Legătura lui Chirieac cu holdingul Ericsson a fost prin Toni Petrescu, care era manager la ”Ericsson-România” la acea vreme. De fapt, Toni Petrescu i-a achitat și apartamentul lui Chirieac din zona Pieței Charles de Gaulle din București, pe care ”jurnalistul” ”îl achiziționase”, dar ”sărac fiind” nu avea bani să-l achite. Am spus ”și apartamentul lui Chirieac” pentru că Toni Petrescu și-a luat și el un apartament în aceeași clădire. Apartamentele au fost cumpărate de la Adrian Lustig, soțul realizatoarei TVR, Eugenia Vodă.

Așa cum v-am spus, Chirieac nu a avut ”culoare politică” în ceea ce privește beneficiile contractuale de pe firmele sale. Dacă în prima parte a fost mai mult cu PDSR, respectiv PSD, pentru că erau la putere, ulterior s-a pus în slujba tuturor celor de la care a scos bani. Iată un alt exemplu șocant.

Pe data de 24 aprilie 2019, conform datelor din SEAP, firmele ”THP Elemental Investments”, ”SC YES AGENCY” SRL și ”Press Media Electronic”, toate acestea trei associate, au câștigat ”licitația organizată” de Ministerul Fondurilor Europene. ”Elemental Investments” este administrată de un ”neica nimeni” pe numele său Laurențiu Niță și are sediul în București. ”Yes Agency” este al Mariei Breban din Baia Mare, tot o persoană obscură. ”Press Media Electronic”, ați recunoscut-o, nu?! Este a lui Chireac (94%), Val Vâlcu (3%) și Crișan Rudolf Andreescu (3%).

Iată pentru ce Ministerul Fondurilor Europene plătește lui Chirieac 652.500 de lei și 789.750 de lei: „Servicii pentru organizarea de evenimente dedicate promovării principiilor europene și fondurilor ESI”!!! Concret: „Promovarea valorilor europene, a beneficiilor integrării și a transformărilor petrecute în societatea românească după momentul aderării României la UE prin materialele distribuite/ prezentările realizate în cadrul a 15 evenimente dedicate fondurilor operaționale”! Criteriul experienței profesionale a firmei,  specific obiectivului de activitate cerut în solicitarea ministerului a fost de doar 10%!!!

Și acum jegoșenia: contractul a fost semnat de ministrul și ”căștigătorii licitației” pe 24 aprilie 2019, adică în ultima zi de mandat a ministrului de atunci, Rovana Plumb!!! Pentru că tot în 24 aprilie a fost publicată în Monitorul Oficial demisia Rovanei, și vă dați seama că în orele dimineții aceasta era preocupată să demisioneze, dar nu înainte de a semna contractul lui Chirieac!!!

Acest individ, pe numele său real și de scenă BogdanChirieac este preocupat de sănătatea populației, și susține ”îngăurirea” cu orice risc, chiar și a copiilor, și impunerea ”certificarahatului verzui”! Un astfel de profil moral și profesional este util păpușarilor din culise...

Am fost primul care v-am arătat contractele lui Chirieac cu Arafat. Am să vă mai arăt o dată în postarea viitoare, plus alte chestii inedite, ca să trec și la Radu Tudor...

Va urma.

P.S. Îmi cer scuze pentru  întârziere, dar este perioada tezelor pentru iubiții mei copii... Și ne "antrenăm"...


Postare în serial despre Radu Tudor și Bogdan Chireac.(episodul VII)

Dedicată lui Andrei Ionescu   "fratele meu de presă", Dumnezeu să-l odihnească!

Conform unor surse, averea lui Chirieac în bani lichizi, conturi, pasive și active, în țară și în străinătate, este aproximată la 75 de milioane de euro.

Am făcut o pauză mai lungă până la prezentarea acestui episod, ”motivată” de postările pe care le-am considerat prioritare și de perioada sărbătorilor în care ne aflăm. Dar pentru că un parvenit de teapa lui Bogdan Chirieac, pseudojurnalist și mai nou partener zilnic de taclale cu ”guristul-moderator” Niels Șmeker, alt semianalfabet tevist (vedeți câte dezacorduri și greșeli gramaticale face) a zis că-i este ”rușine că este român”, vă prezint ultimul episod despre parvenitismul morsei. 

Așadar, după cum vedeți, Chireac este ”fiert” că nu s-a adoptat ”îngăurirea obligatorie” și ”certificarahatul verzui”. Și este pentru că unul de teapa sa, numai pe firma ”Press Media Electronic”, care operează dcnews.ro are contract cu statul de 3.4 milioane de lei, pentru ”ziceri” despre panderahatemie! Doar pe această firmă!! Să nu uităm că ”deontologul” Chirieac a mai fost cercetat și audiat de procurori și în dosarul ”Alro Slatina”, suspectat că facea trafic de influență în favoarea patronilor ruși. Până la urmă dosarul informatorului ”Bărbulescu”, adică Chirieac a fost închis. Așa cum v-am spus, morsa nu a avut ”culoare politică”, i-a taxat pe toți pentru a presta în favoarea acestora. De exemplu, chiar dacă era în anturajul PDSR și beneficiase de relațiile cu parlamentarii și miniștrii acestui partid, cum afacerile nu au miros și culoare politică în găștile acestea, o dată cu venirea lui Boc ca prim-ministru, Chirieac era și în anturajul acestuia și a PDL. Așa se face că atunci când a izbucnit deranjul în afacerile I.T., (Microsoft, retehnologizarea sistemului 112 etc) Chireac era ”mediator” între ministrul ”Comunicațiilor și Societății Informaționale” - Gabriel Sandu, al guvernului Boc și patronul ”Omnilogic” – Gabriel Marin, Dorin Cocoș - zis ”Gorgorin”, Miki Șpagă – zis ”Bebiță”, afaceristul elvețian Marius Opran. ”Ședințele de mediere” se țineau încă din perioada 2000-2004, cu ”prelungire” și-n 2009, la restaurantul ”Trei Cocoși” din Parcul Herăstrău. Chirieac a  primit bani, 59.502 lei până și de la firma TelDrum. Tot din ”aceeași zonă”, mai exact de la Mihai Slăvescu Putineanu, finul lui Dragnea, alți bani pe firma ”Press Media Electronic” S.R.L. pentru a face reclamă fermei de vaci  ”Agrotrust” care aparține acestuia. Se întâmpla în perioada 2011-2012. Desigur, marile contracte pe cele trei firme care-i aparțin, și la care am făcut referire în episoadele anterioare, tot de la partide veneau prin intermediul unor corporații și holding-uri străine. Chiar el, Chiriacul recunoștea că: ”toate firmele mari din occident trăiesc din publicitate. La fel am făcut și noi la DC News. Avem contracte cu agenții de publicitate mari, corporații mai importante…”! 

Din 1990 și până în prezent, nu există ”afacere” mai consistentă în România, indiferent că este vorba de ”privatizare”, ”descentralizare”, ”compartimentare de spargere a așa zisului monopol”, contracte de finanțare sau sponsorizare, de publicitate sau consultanță, contracte de prestări servicii etc în care să nu fie implicați ”băieți” din serviciile de securitate post-decembriste, și în special S.R.I. Așa s-a plecat odată cu preluarea S.R.I. de către Virgil Măgureanu, protejatul încă de la început al lui Ion Iliescu. 

Așa că revin la ”afacerile lui ”Bărbulescu” Chirieac. Tot spre exemplificare pentru că sunt foarte multe! În 2020, ”DC News Media Group” SRL-  a primit de la Primăria Sectorului 4 din Capitală, suma de 2.495.134, 90 lei fără TVA, în plină izolare ”carcalească”, pentru a organiza 24 de conferințe cu publicul pentru primarul Băluță!!
Alt exemplu, minor, dar care reflectă dimensiunea încrengăturii de influență securistă. Pe 24 aprilie 2019, societatea ”Investiții Spații Verzi S3” a semnat un contract de publicitate în valoare de 8.000 de euro, cu firma ”DC News Research & Development” SRL. Pentru cei 8.000 de euro, bani publici, firma lui Bogdan Chirieac a vândut patru advertoriale, un banner desktop și un banner mobil pe site-ul dcnews.ro.

DC News a obținut un contract de 15.000 de euro (72.000 de lei) de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), care s-a materializat într-un singur interviu dat de purtătorul de cuvânt  al companiei, pe 3 iunie 2019 la ”marele post tv online ”D.C.News”! Primaria sectorului 5, condusă de Daniel Florea (PSD), a dat ”DC News Media Group” pe 7 iulie 2020, prin procedură de cumpărare directă, alte aproximativ 15.000 de euro plus TVA. Contractul era sub denumirea "servicii pentru evenimente"! Tot în 2020, luna august, și tot de la Primăria S.5, prin intermediul societății ”Salubrizare Fapte 5 S.A.”, firma controlată de Bogdan Chirieac, DC News Research & Development, a primit două contracte în valoare de 30.000 de euro! În același an 2020, Chirieac este și unul dintre marii beneficiari ai O.G.destinată presei, pentru că s-a înscris cu cinci sitte-uri, pentru a beneficia de banii de la Guvern. Suma de încasat: aproximativ 500.000 de euro!

Așa că dragii mei, repet, sunt foarte multe ”afaceri” gestionate de Bogdan Chirieac, care se vrea ”jurnalist” imparțial, dar care în toată cariera sa a dovedit că este un individ susținut de o structură, și ”cântă după pofta celui care face plata”. De ce susține afacerile pandemice, ”îngăurirea obligatorie” și ”certificarahatul verzui”?! Cred că déjà aveți răspunsul...

Din episodul următor am să încep cu Radu Tudor. Cu toate că-mi va fi greu să-l ”despart” de Râie aRahat… 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews