ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Decembrie 1989 ca o rană deschisă vreme de 33 de ani

Da. 33 de ani, vârsta lui Iisus Hristos când a fost răstignit. Răstignit de către ai lui și de către ocupantul roman. Ca și noi, răstigniți de ai noștri și de către ocupanții externi, vizibili și invizibili. Numai că Fiul lui Dumnezeu, a făcut-o de bunăvoie, știind ce i se va întâmpla. A făcut-o într-un sacrificiu suprem al iubirii și al dragostei. Al mântuirii noastre. Al oferirii unei noi vieți, nouă, aici și dincolo…

Ai noștri martiri, au fost ”răstigniți” și au murit în numele speranței, al libertății, al unei noi vieți, atât pentru ei, cât și pentru copii lor, pe care ar fi putut să-i aibă. Pentru că majoritatea celor uciși și răniți, erau tineri. Foarte tineri…
Mi-aduc aminte lozincile din acele zile de decembrie… Pe ziduri, pe pancarte, sau verbal, în uralele celor prezenți în stradă.

S-a început cu ”Jos dictatorul”, ”Jos comunismul”, ”Nu trageți în popor”! S-a continuat cu… ”Armata e cu noi”! Nu intru în amănunte, despre generalii Stănculescu, Chițac și alții…

Mă refer strict la rana deschisă. Sângerândă, an de an, vreme de 33 de ani…

S-a strigat și s-a afișat lozinca: ”Copiii noștri vor fi liberi”! 

Apoi s-a ajuns la ”De Crăciun ne-am luat rația de libertate”! Câtă premoniție!! Într-adevăr, după cei 33 de ani de libertate, rația este pe sfârșite… Are alte forme ale totalitarismului, ale dictaturii. Nu intru în semantica, definițiile și disecarea celor două noțiuni. Nu mă interesează asta. Mă interesează rana. Rana sângerândă, despre care vă tot spun cu obstinație. ”Libertatea” prezentă este libertatea cobaiului în acvariul aflat în laboratorul de cercetare.
 
Cobaiul ești tu cititorule, eu, el, noi… Acvariul este locul în care sălășuim. Laboratorul este țara noastră.

Avem libertatea să-i slugărim pe îmbuibați, pe gașca lor, și să așteptăm următorul experiment. Care poate fi fatal. Că de murit oricum murim, lent și în chinuri, sau brusc ca efect al experimentului. Ambele ca o rație de umilință și batjocură.

După evenimentele din iunie 1990 a apărut și lozinca ”Dreptate, ochii plânși cer să te vadă”! Parafrazată după spusele și scrisele poetului Panait Cernea, în urmă cu un secol, în poemul ”Zile de durere”. Numai că ”onorata instanță” ”cercetează” și acum, mai ales că-n primă fază a spus că ne-am ucis singuri. Are timp ”onorata”, că "judecă" pe bani buni. Copiii lor și-ai găștii o duc bine...

Ochii plânși au ajuns tot o rană. Lumina a fost însângerată, pe zi ce trece rana s-a cicatrizat, lăsând în urmă găvanele ochilor care nu mai văd realitatea. Odată cu asta, tot pe zi ce trece, dispare definitiv și auzul. Unii aud doar ce doresc s-audă…

De fapt, cu fiecare zi trecută, dispar toate simțurile… 

Nu știu, nu mă hotărăsc, care-i descrierea mai bună a devenirii noastre: zombii sau roboți?! 

Poate știți dvs. Vă rog să-mi spuneți!

Rana deschisă mai supurează spre secătuire, ultimele picături ale unei existențe ratate de noi ca nație, ca popor, într-o veșnică așteptare a rației de normalitate… O rație pentru copiii și nepoții noștri, dacă pentru noi este prea târziu…