Sunt  ”cunoscători”, ”analiști”, ”istorici” de rețea de socializare care-și dau cu presupusul, superiori, despre ”lovitura de stat”. Unii dintre ăștia cu ”lovitura de stat în gură”, în decembrie 1989, ori erau încă nenăscuți, ori au trăit în acele zile pe după perdea. Ori sunt din zone în care ”lovitura de stat” s-a simțit după execuția soților Ceaușescu, ca o schimbare de personal pe la birourile oficiale municipale și județene.

Niciunuia dintre aceștia nu i-au șuierat gloanțele, nu a avut în nări fum și gaze, nu a simțit zguduitul șenilelor, sau fiorul uslașilor, nu a trăit clipele din stradă cu exuberanța morții și a vieții.

Ceea ce fusese gândit ca o lovitură de stat, în România, specific românilor care sunt atipici modelelor comportamentale gândite prin nu’ș ce laboratoare, s-a transformat în Revoluție în toată regula. Din acest motiv au fost și atâtea victime, așa cum nu a fost în nicio țară din ”blocul ex-comunist”.

După căderea ”Zidului Berlinului” pe 9 noiembrie 1989, pe 17 noiembrie începea în Cehoslovacia ”Revoluția de catifea”. Fără victime. Așa cum se prevăzuse. Așa cum avusese loc, pe perioada întregului an 1989 și în Polonia, când ”Solidaritatea” lui Lech Walesa reintra în legalitate pe 18 ianuarie.

Pe 15 decembrie, la casa parohială a bisericii reformate a lui Laszlo Tokeș, s-au strâns mai mulți oameni, ca să forțeze autoritățile să nu-l evacueze pe Tokeș. Cu puțin timp în urmă, fusese și Denis Currie, secretarul Ambasadei SUA, să discute cu pastoral. Urmarea a fost că, așa cum va recunoaște mai târziu chiar și Tokeș, de frica securității, pastorul a vrut să se închidă ”deranjul” și a cerut oamenilor să se ducă la casele lor.

Numai că pe 16 decembrie timișorenii se strâng în fața Catedralei, și apoi se îndreaptă spre Comitetul Județean al P.C.R. Pe 17 decembrie 1989 intră în vigoare ”Radu cel Frumos” – ”starea de necessitate”, și Ceaușescu ordonă înăbușirea revoltei, cu… ”foc de voie”, mai ales că deja timișorenii erau foarte mulți în stradă!

Pe lângă trecerea la muniție de război, la Timișoara se alcătuise un nucleu de forță contra-revoluționară, format din Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, comandant pentru Timișoara, generalii Ștefan Gușă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac, Florea Comșa, colonelul Gheorghe Radu, generalul Velicu Mihalea, adjunct al șefului Direcției de Contrainformații din Departamentul Securității Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcția a III-a Contraspionaj din DSS și alți ofițeri superiori, pentru desfășurarea acțiunilor represive.

După noaptea de 17-18 decembrie, când aproximativ 50 de timișoreni sunt uciși, se declanșează operațiunea ”Trandafirul” , prin care cadavrele sunt aduse și arse la morga din București, și aruncată cenușa lor în Dâmbovița, în Popești-Leordeni, zona în care este Apa-Nova în prezent. Alți 37 de copii sunt uciși... Deja eram în 20 decembrie. Și ”desantul strategic” trimis la Timișoara, refuză să mai tragă în manifestanți, ba chiar o parte se întoarce la București. Zi în care se întoarce forțat din Iran și Ceaușescu. 

Pe 21 decembrie, Ceaușescu este trădat și sfătuit să țină celebra adunare, din piața aflată în fața Comitetului Central al P.C.R., soldată, în final, cu fuga sa în elicopter, după ce în prealabil promisese de la balcon, că mai dă o sută de lei în plus la salariu.

Cine a fost la fața locului, știe că nebunia a început, după ce în diverse locuri din mulțime au explodat petarde, în același moment! Și așa a început Revoluția cu adevărat și la București. Pentru că, unii dintre manifestanții chemați la adunarea ceaușistă au plecat acasă, iar alții au rămas să lupte! Așa s-a format pe 21 Decembrie ”Baricada de la Inter”, cu mese, scaune de fier luate de pe terasa de la Restaurantul ”Dunărea”. Pe de-o parte eram câteva zeci, apoi sute de ”exaltați”, pe de altă parte, opusă, erau uslașii (scutierii), tancurile, trupele armatei și ale M.I. Noaptea de 21 spre 22 a fost ”noaptea primei jertfe masive de sânge bucureștean”!

Revoluția a fost Revoluția din Decembrie 1989! Că în paralel, s-a încercat impunerea unei noi structuri de conducere post revoluționară, este cu totul altceva. Cine are creier înțelege. Dacă nu ar fi ieșit românii în stradă să lupte, până la capăt, revoltele ar fi fost înăbușite, pentru că în România exista o structură statală de control, foarte bine pusă la punct. Mai ales după fuga trădătorului general Pacepa.

Că ulterior, s-a reușit impunerea lui Ion Iliescu, că ”Feseneurile emanate” au fost pline de securiști și comuniști, că drumul spre noua viață a pornit greșit, în mod voit, în haos și debandadă, este adevărat! Din păcate românul este ușor de manipulat și delăsător. Nu este reactiv imediat ce are de-a face cu grozăvia. Așteaptă... ”Vede” ce zice ăla și ălălalt, fără să mai deceleze informațiile...

Rezultatul este ceea ce trăim astăzi!

Prima parte.