Maica Zamfira Constantinescu a fost o figură luminoasă a monahismului românesc, poate cea mai cultă monahie din istoria României. Interesul său pentru teologie s-a manifestat încă din perioada anilor de liceu. S-a format la lumina cursurilor de apologetică și mistică ortodoxă ale Mărturisitorului Nichifor Crainic de la Universitatea din București, academicianul care a activat funcția profetică a ortodoxiei în Regatul Unit al României după Marea Unire.

 

Academicianul Nichifor Crainic era văzut de către generația interbelică drept un profet (a se vedea mărturiile Sf. Ilarion Felea, Sf. Arsenie Boca, Sf. Dumitru Stăniloae etc). Apoi au apărut mișcări duhovnicești cu funcție profetică: Petrache Lupu de la Maglavit; mișcarea filocalică de la Sâmbăta de Sus care-l avea drept lider pe Sf. Arsenie Boca; Asociația Rugul Aprins al Maicii Domnului de la M. Antim, coordonată de Pr. Daniil Sandu Tudor; mișcarea euharistică (anteEssex) de la Vladimirești cu Pr. Ioan Iovan, Maica Veronica, Maica Mihaela și Maica Teodosia Zorica Lațcu; văzătorul Moș Ilie din Făgăraș și Pacea Lumii; Pr. Nil Dorobanțu (a cărui caterisire s-a făcut la ordinul Securității și nici până astăzi nu a fost ridicată); Sfinții Închisorilor; continuând cu mișcarea profetică a Sf. Văzător cu Duhul Iustin Pârvu de la Petru Vodă. Atunci când cineva predică sau ține o prelegere despre ortodoxia din România din secolul al XX, cum îți dai seama că ai în față un necunoscător sau un impostor (care omite cu bună știință)? Nu menționează numele lui Nichifor Crainic.

Nume: CONSTANTINESCU

Prenume: Julieta

Nume monahal: Zamfira (tunsă în monahism în ziua de 6 august 1950, de sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului)

Locul și data nașterii: Slobozia, jud. Ialomița, 3 octombrie 1925

Locul și data adormirii întru nădejdea Învierii: Sinaia, 13 martie 2005 

Locul și data înmormântării: Cimitirul M-rii Prislop din Țara Hațegului, jud. Hunedoara, 17 martie 2005 

PĂRINȚII: 

Tatăl: Traian (†1949), ofițer de jandarmi, pensionat în 1935; a fost concentrat cu gradul de căpitan în timpul regimului antonescian, în cel de-al doilea război mondial 

Mama: Ecaterina, casnică

Frați: Romeo (frate geamăn), Aurelian și Ligia (preoteasă, căsătorită cu preotul Savian Bunescu (1911-2005), parohul Bisericii „Sf. Nicolae” de la Drăgănescu)

STUDII 

 Primele trei clase primare la Cernavodă

Clasa a IV-a primară la Școala „Sf. Ioan – Moși” din București

1940-1944 Liceul Teoretic „Regina Maria” din București, bacalaureat în 1944: „în liceu a avut o comportare bună și era un element inteligent obținând rezultate bune în fiecare an” (colega sa Lili Ionescu) 

1940-1944 audiază „voluntar” cursurile de apologetică (1940-1941 teologia culturii, Nostalgia paradisului) și mistică (1941-1944 mistică generală și mistică germană „Magistrul Eckhart și școala sa”) ale academicianului (ales la 20 mai 1940) Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București

1944-1948 Facultatea de Teologie Ortodoxă din București

1944-1948 Facultatea de Filosofie din București

1948-1950 Cursuri de doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (întrerupte odată cu tunderea în monahism la 6 august 1950)

ARESTĂRI

19 septembrie-13 octombrie 1955, Penitenciarul Timișoara 

ACTIVITĂȚI

1 octombrie 1951 – 14 mai 1959 stareță la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, jud. Hunedoara

14 mai 1959 - alungată din Mănăstire de către Securitate, cu acordul Episcopiei, fiind acuzată că a făcut parte dintr-o organizație mistică subversivă, „Rugul Aprins”, ce își avea sediul la Mănăstirea Antim din București pe când era studentă la Facultatea de Filosofie din București (1945-1949)

1959-1977 - funcționară la Institutul de Documentare Tehnică, apoi colaborator extern – dactilografă la Editura Minerva din București 

După 1977 - muncitoare țesătoare la Cooperativa „Covorul Popular” Comarnic

Maica Zamfira Constantinescu l-a întâlnit pe academicianul Nichifor Crainic pe vremea când era elevă la Liceul Teoretic „Regina Maria” din București: „știu că Nichifor Crainic a fost profesor la Facultatea de Teologie din București, eu însă cât am fost studentă la Teologie nu l-am avut ca profesor, însă l-am cunoscut ca elevă în perioada anilor 1940-1944. Eu ca elevă am mers în mod voluntar la cursurile de teologie și am participat cu studenții la materiile ce erau predate în acel timp de profesorul Nichifor Crainic”. Legătura cu Nichifor Crainic a păstrat-o până la plecarea acestuia în viața veșnică în 1972. Apoi îi organiza parastasele la Bisericile Enei (până în 77) și Boteanu (după 1977) din București. Era bună prietenă și cu Ioana Furtuna Crainic, fiica maestrului.

 

Veșnică pomenire!