Sistemul de supraveghere este atît de perfect și de atotprezent (prin satelit, camere video, senzori de mișcare, amprente vocale, recunoaștere facială, și așa mai departe) încît e o iluzie că cineva i se poate abstrage, afară de realii răufăcători, care îl eludează cu ușurință din moment ce ei l-au creat.

Statistica anuală a crimei internaționale plasează ca numărul unu al frecvenței și diversității infracțiunilor chiar furtul și coruperea de date electronice de identitate. Din moment ce această infracțiune a ajuns de ordinul miliardelor în fiecare lună (se specializează și copiii), și este în creștere exponențială, motivul pentru care se emit aceste acte este nu este securizarea legitimației, nici supravegherea populației, ci dezumanizarea treptată, prin controlul biopsihic. Diferența fundamentală între folosirea celorlalte înlesniri tehnologice și pasul identității electronice este diferența dintre a avea și a fi, între a avea liber arbitru și a renunța la el.

Deoarece identitatea creștină este o obligație teologică, un principiu imuabil care însumează și reflectă întreaga dogmă, Mănăstirea Petru Vodă îndeamnă credincioșii Bisericii Ortodoxe să nu primească nici un fel de act de identitate electronic, ci să le folosească numai pe cele care nu conțin microcip.

Identitatea este raportarea cetățeanului la sine, deci este prerogativa și garanția sa fundamentală asupra exercitării celei mai definitorii trăsături umane: liberul arbitru. Anulînd acest drept fundamental și impunîndu-și propria identitate asupra cetățenilor, statul contemporan (oricare stat), care de multe ori este executant al duhului răutății, operează dublu: în plan văzut asupra libertăților civile, dar în plan nevăzut asupra libertăților spirituale.

Una este să spună statul despre tine că ești un obiect, alta este să spui tu despre tine, de bună voie. Una este să te jignească cineva, alta este să-ți asumi jignirea ca identitate, să te identifici cu ceea ce te anulează (acest lucru e sinonim cu reeducarea). Lepădarea de Hristos este inerentă acceptării identității antihristice (la fel cum păcatul se socotește același, chiar dacă are mai multe trepte), fiindcă chiar dacă nu scrie aceasta pe cartea de identitate, scrie pe toate gardurile, saiturile, cărțile, platformele, lozincile, discursurile ideologiei transumaniste. Ei, cu gura și cu condeiul lor, spun pe șleau că „vor o lume fără creștinism, în care persoana să fie una cu mașina”. Dacă autorii cardului spun aceasta peste tot, numai un ignorant, un naiv, un rău-intenționat ar mai putea spune că nu vede „ce legătură au cardurile cu Creștinismul”. Promotorii globali o strigă zilnic pe toate scenele, forumurile, conferințele, parlamentele, astfel încît nici un om, deci cu atît mai puțin nici un creștin nu poate spune că nu știe că de după perdeaua de fum a propagandei fățarnice a separării statului de religie, statul global al viitorului silește la propria lui religie: religia antihristică. Iar asta o face prin IDENTITATE.

Lepădarea prin actele electronice nu e cerută sau oferită explicit, dar ea funcționează implicit, exact ca în cazul Sfîntului Apostol Petru, care n-a rostit explicit că se leapădă, lepădarea a fost implicită prin afirmația „nu-L cunosc pe Omul acesta”, cu alte cuvinte nerecunoscându-I divinitatea și apartenența personală la El. Este exact ce va face cel ce acceptă actul de identitate antihristică.

Imediat după lepădare, ea începe să-și vădească efectele:

1 – harul divin se retrage, ca urmare a alegerii liberului arbitru, omul păcătuiește tot mai des, mai variat, mai profund, pînă nu-și mai poate reveni fără har, și la momentul (grabnic) al implantării globale, va accepta implantul.

2 – așa cum dau mărturie cei implantați, chinurile sunt generale: chinuri fizice, prin afectarea întregului sistem biologic – nervos, cardiorespirator, motor etc; durerile fiind variate și permanente; chinuri psihice – mentale, morale, afective și ale conștiinței. Pe scurt, un iad, în care omul este posedat de către Mașină, iar Mașina de către Inteligența Centrală (popular cunoscută și sub numele de Singularity, sau Fiara), posesie care va face imposibilă mîntuirea. Apocalipsa se împlinește sub ochii tuturor, nu mai este o chestiune de interpretare alegorică, este chiar dezideratul cel mai fierbinte al Noii Ordini: posedarea omenirii.

Lipsirea de liberul arbitru e precedată de renunțarea benevolă la identitatea umană, organică, rațională, integră. Odată acceptată, indiferent de modul în care se face (conștient, inconștient, treptat, dar mai clar spus, sofistic, etc), omul își pierde și statutul de ființă rațională, și mîntuirea, adică unirea cu Dumnezeu. Mîntuirea, iar nu simpla orînduire socială (care n-a impresionat niciodată Creștinismul, obișnuit cu supraviețuirea prin cele mai crunte prigoane), este motivul esențial pentru care TOȚI Sfinții lui Dumnezeu din ultimele veacuri au prorocit să nu fie acceptată identitatea cu microcip. Consonanța Sfinților este poziția Bisericii.

Nu privarea de libertăți cetățenești temporare interesează pe creștin, cît privarea de libertatea duhovnicească și VEȘNICĂ. Milioane nenumărate de creștini au preferat să moară decît să accepte libertăți iluzorii oferite de identități anticreștine. Ca să scape de moarte și de chinuri, ba, mai mult, ca să și fie recompensați, li se cerea doar să arunce un bob de tămîie în fața unei statui (sec. I-III), sau să semneze o declarație (sec. XX), însă în loc de aceste gesturi prezentate întotdeauna ca „inocente” și „spre binele poporului”, ca și primirea unui card, ei au ales să moară în chinuri crunte, zdrobindu-li-se trupurile, torturați zile și ani întregi. De ce au făcut asta? Pentru că acele gesturi aparent banale însemnau lepădarea de Hristos, Dumnezeul Făcător al cerului și al pămîntului, al stelelor și al făpturilor cerești, Ziditorul și Judecătorul ființelor omenești, Stăpînul veșniciei și Poruncitorul prorociilor. Și gîndindu-se la El, nu li s-a mai părut „nevinovată” lepădarea simbolică, nici grea mucenicia îndelungată. Din păcate, tot mai puțini arhierei, preoți, monahi și creștini mai citesc Scripturile și Viețile Sfinților, ca să vadă cît de mare este norul de mărturii și analogii cu vremurile pe care le trăim azi.

La fel cum miza uciderii lui Hristos nu era presupusa siguranță socială spre prestigiul Cezarului, ci mîntuirea pe care Hristos o lucra prin Însăși Persoana Sa, tot astfel miza actelor de identitate nu este libertatea civilă, care oricum nu există realmente decât superficial și sporadic, ci libertatea spirituală. Acesta este motivul pentru care cei care nu pricep că nu poți lupta pentru spiritualitate dinafara ei nu au de asemenea nici intelectul de a pricepe că pentru eficiența unui activism sunt necesare niște coordonate: strategie, coordonare, viziune, experiență, știință, resurse umane, tehnice și logistice, altruism, ingeniozitate, eroism, șamd, elemente care cel puțin lor le lipsesc cu desăvîrșire. Activismul are rostul și momentul lui, altminteri este o risipă care nu face altceva decît să ducă în derizoriu idealul și în deznădejde posibilii doritori de a-l urma. Un pic de studiu de istorie, chiar și recentă, n-ar strica acelora care se simt atinși de aripa eroismului.

Ce este de făcut? Ce a spus Dumnezeu Însuși: „Cine vrea să-Mi urmeze Mie, să-și ia CRUCEA sa”, adică identitatea sa creștină, nu altă identitate. Căci crucea înseamnă identitate creștină, înseamnă doctrină creștină, înseamnă viață, moarte și înviere creștină. Crucea este obiect-simbol al întregului mod de a fi creștin, iar cipul este obiect-simbol al întregului mod de a fi necreștin.

Toate cîte a spus Mîntuitorul trebuie făcute. Acelea sunt FAPTELE cerute de Dumnezeu Atotțiitorul pentru vremurile din urmă. Dacă se fac acestea, Duhul Sfînt va da putere și har pentru biruințe și în planul văzut al omenirii. Iar de nu se fac acestea, toate eforturile omenești se risipesc în zadar, fără izbîndă. În perspectiva atacurilor duhurilor rele la o intensitate fără precedent în istorie, numai cei ce vor fi dobîndit harul vor ști să discearnă ce, cum și cînd trebuie făcut pentru supraviețuire și mîntuire, iar cei ce se vor fi sleit cu activismul fără a se sili și pentru a avea har nu vor putea distinge ce e real de ce e ireal. Unii ca aceștia, la fel ca și cei ce vor primi cipul, care se vor fi încrezut în puterea lor în loc de puterea lui Dumnezeu, vor cădea la fel ca și aceia, căci omul este praf și cenușă și nimic nu poate fără ajutorul lui Dumnezeu.

În Credință, în oricare credință, argumentul este însăși forța sufletească de a crede, iar nu forța rațională de a argumenta. Astfel, așa cum credem că Hristos a înviat, prin mărturia Sfinților care L-au văzut înviat, și așa cum credem toate cîte țin de Biserică și de mîntuire, prin mărturia prorocilor și apostolilor, așa trebuie să credem și în această situație în glasul unanim al tuturor Sfinților, iar nu în părerea cuiva lipsit de Duh și Adevăr.

Cine îndeamnă la acceptarea compromisurilor de conștiință și a compromisurilor de credință, decît cei fără Duhul Sfînt? „Înger din cer de v-ar vesti altă Evanghelie, anathema să fie!” zice Sf. Apostol Pavel. Și cine îndeamnă la păstrarea, cu orice preț, a purității de conștiință și de credință, decît oameni vădit purtători de Duh Sfînt? Așadar, „să stăm bine, să stăm cu frică DE DUMNEZEU”, Unicul Atotputernic, și Unicul Căruia se cuvine slava și cinstea și închinăciunea în veci. Amin.

Mănăstirea Petru Vodă

*

Vezi și: https://manastirea.petru-voda.ro/2019/06/12/manastirea-petru-voda-citeva-din-demersurile-oficiale-si-din-argumentele-anti-cip-2009-2019/