Prima întrebare la care trebuie să răspundă cel ce aspiră să fie primarul Bucureștiului este aceasta: „ce este o capitală”? A doua întrebare: „ce mai este Bucureștiul azi?” „Ce poate fi mâine?” „Cum?”

Urgența cea dintâi a Bucureștiului (comună cu a oricăror mari metropole) este "suveranitatea alimentară”. Primejdia unei crize alimentare este marele risc pentru un oraș-capitală de țară din multe motive. În lumina acestei ipoteze tulburătoare trebuie să întrebăm concret care este situația Bucureștiului? Toate serele, depozitele, centrele de prelucrare, rutele alimentare ale Sudului României au fost dezafectate, ruinate sau preluate de grupări oligarhice sau de marile corporații agro-alimentare transnaționale etc. Oricine circulă pe șoseaua de centură zărește marile depozite care sunt deopotrivă centre de stocare a produselor comerciale și deopotrivă de colectare a produselor autohtone în vederea distribuirii spre locurile de desfacere și de consum. Acestea sunt și ele masiv deținute și/sau controlate de marile corporații agro-alimentare. Într-o asemenea viziune, vom afirma cu tărie că Bucureștiul trebuie să devină, oricât de paradoxal sună, centrul de relansare a agrosistemului românesc, adică să declanșeze strategia de redesenare, prin politicile sale ca oraș-capitală de țară, a hărții infrastructurii agro-alimentare critice.

Există riscul ca Bucureștiul să se scufunde într-o stare ca de asediu. Formele asedierii unui oraș sunt o provocare continuă deopotrivă pe vremuri de pace nu doar pe timp de război. Un asemenea risc derivă din războiul comercial pentru acapararea orașului ca pol comercial. Riscul acesta este maximalizat când vorbim despre capitala unei țări, fiindcă de aceasta depinde apoi acapararea țării întregi. Bucureștiul trebuie să redevină un model de capitală suverană alimentar, urmat apoi de toate orașele mari ale țării.

Chestiunea urbană este azi cea mai mare provocare a României și de ea depinde și rezolvarea chestiunii rurale. Orașul trebuie să se dezvolte împreună cuhinterlandul sau rural nu pe seama lui.

Aceasta este ideea axială a suveranității alimentare. Iar hinterlandul agroalimentar al unei capitale e toată țara. O capitală nu trebuie să se bazeze doar pe dependența de rețelele agroalimentare comerciale (ale marilor corporații agro-alimentare supranaționale), care sunt pilonul doctrinei securității alimentare, ci pe un agrosistem național (rute alimentare naționale bazate pe ferme, gospodării, sere etc. infrastructura critică de drumuri, centre de depozitare și prelucrare, rețele de apă etc.) ceea ce reprezintă pilonul doctrinei suveranității alimentare.

Astăzi Bucureștiul riscă să intre sub stare de asediu agro-alimentar și industrial întrucât se bazează aproape exclusiv pe fiscalitate și comerț agro-alimentar dependent de piața externă.

În sensul acesta spun ca primarul de mâine trebuie să opteze și implicit să tranșeze între cele două ipostaze ale capitalei.

Bucureștiul va deveni un București, industrial, financiar și suveran agro-alimentar sau se va scufunda în formula ruinătoare a Bucureștiului fanariot, adică dependent de comerț extern și de o fiscalitate împovărătoare internă.

Un tehnician priceput și onest ar putea să fie primarul care poate tranșa chestiunea pentru ca ar fi deopotrivă tehnician experimentat, administrator, finanțist, independent de grupări oligarhice, capabil să audă și să asculte orașul oamenilor nu pe cel al marilor oligarhi, clici, clanuri, grupuri de interese rupte de viața cetății și de strigătul țării. Un asemenea primar-tehnician poate să refacă din București orașul țării reale, adică să-l readucă la condiția de capitală.

Acum Bucureștiul a decăzut din multe funcții care definesc calitatea de capitală fiindcă a fost acaparat de „triburi” politice, de oligarhii plutocratice și de structuri subversive dependente de un capitalism de pradă, și de strategii și interese haotice, conflictuale și deci ruinătoare.

Dintre candidați probabil că unii satisfac aceste calități și nu ne îngăduim să facem noi judecăți de profil fiindcă așa ceva cade în drepturile celor ce vor pune buletinul în urne.