Îmi amintisem astăzi dimineață o cugetare a lui Pascal, care încheia prea repede răspunsul la întrebarea "Până unde poate coborî omul" cu "până la a se închina animalelor". Nu știa săracul de el unde va ajunge omul secolului nostru, în ce iad al sufletului și al minții, în ce stare de exaltare permanentă a răului care să îl facă pe diavol un simplu spectator, fără măcar de trebuința de a ispiti.
 
A murit actorul Bogdan Stanoevici. Nu prea multe - aproape deloc - mențiuni despre cariera lui. În schimb? Un text general: "A murit din cauza covid. Contestase măsurile de protecție." Sigur că legăturile logice lipsesc, sigur că nu se face vorbire despre infecțiile intraspitalești contactate, sigur că trupul neînsuflețit va fi băgat în doi saci și azvârlit în groapă fără autopsie. Dar, vă rog să remarcați, tonul de insinuare, de dojană bolșevică, voind a zice: nu s-a supus, a crăpat, futu-l în cur pe mă-sa de reacționar, că așa i-a trebuit!
 
Îmi este o silă cumplită. Și încă tainițele infernului nu s-au deschis.
 
Mai e loc de coborât, domnule Pascal.
 
P. S.: Îi mulțumesc postum răposatului pentru că, în perioada cât a fost director al Circului Metropolitan, l-a adus, în decembrie 2018, pe amicul lui, Gérard Depardieu, în recitalul dedicat Barbarei.
 
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească!