Cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Muzeul Mitropolitan Iași a găzduit duminică, 12 octombrie 2025, în preajma hramului Sfintelui Cuvioase Parascheva, lansarea cărții „Vindecarea prin credință - sfaturi pentru tămăduire sufletească și trupească”, realizare a doamnei Mariana Borloveanu. Evenimentul, moderat de Pr. Lucian Apopei, Director comunicare Arhiepiscopia Iașilor, a beneficiat și de cuvântul Pr. Eugen Neculai Gazzi, medic primar medicină internă Spitalul Providența Iași. Distinsa autoare a avut amabilitatea să ne ofere spre publicare Cuvântul Înainte al Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă:

”În bolnav suferă Hristos, în doctor lucrează Hristos și în preot dezleagă Hristos” 

Fiecare filă a acestei cărți este un îndemn la rugăciune pentru toți cei aflați în suferință, dar și o cunoaștere obiectivă a medicului creștin, care trebuie să rămână lângă patul bolnavului până la capăt. Astfel, vom înțelege cu toții conceptul de medicină creștină, care abordează actul medical ca act ecclesial, menirea medicului creștin fiind aceea de a urmări atât vindecarea trupească a pacienților, cât și vindecarea sufletească, îndemnându-i pe aceștia nu doar să accepte ci să-și dorească să fie spovediți și cuminecați cu Sfânta Împărtășanie. Această împreună-lucrare a duhovnicului și a medicului, face ca orice om aflat în suferință să privească boala cu detașare, cu nădejde, nu cu disperare.

Traiectul abordat de autoarea acestei cărți este extrem de precis: cel dintâi căruia îi destăinui suferința este duhovnicul, după care îți alegi foarte bine medicul prin care să poată lucra Dumnezeu, pentru ca apoi, vindecat, să poți căuta un tărâm al sfințeniei, acolo unde să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru darul tămăduitor.

Lecturând acestă carte de mare folos pentru orice creștin, într-un final înțelegem că nu prezența încercărilor și a necazurilor, a suferinței și a bolii ar trebui să ne îngrijoreze și să ne sperie, ci lipsa acestora, într-o viață caracterizată de păcate și de patimi, așa cum minunat ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur: „Atunci mai cu seamă trebuie să ne întristăm, când ne merg toate din plin, ducând o viață plină de păcate. Totdeauna trebuie să ne temem când păcătuim, dar mai cu seamă atunci când nu avem necazuri. Dacă Dumnezeu ne-ar pedepsi pentru fiecare păcat în parte, pedeapsa ne-ar fi ușoară; dar când rabdă îndelung pentru fiecare păcat ce săvârșim, ni se strânge mai mare osândă, de stăruim în astfel de păcate. Dacă cei ce fac fapte de virtute trebuie să sufere necazuri, apoi cu mult mai mult cei păcătoși”.

Pentru o bună înțelegere a acestor taine, autoarea a poposit în chiliile unor duhovnici îmbunătățiți, acolo unde trăitori desăvârșiți ai duhovniciei, precum Părintele Arsenie Papacioc sau Părintele Justin Pârvu, au creat o simbioză perfectă între tămăduirea sufletului și cea a trupului, ambii punctând un lucru esențial și anume că medicul tratează, dar Dumnezeu vindecă. Altfel spus, trebuie să învățăm să trăim în Hristos.

Rugăciunea, postul și asceza, sunt alte coordonate esențiale în temeiul cărora monahul Simeon din Munții Builei a trait sănătos 101 ani și care spunea că atunci când îți pleci genunchiul la rugăciune, te pregătești pentru o întâlnire tainică cu Dumnezeu, dar pentru a urca treptele rugăciunii trebuie să porți grija fiecărui pas duhovnicesc.

Dincolo de aceste discuții ziditoare, în cea de-a doua parte a cărții ne aflăm în fața unor adevărate tărâmuri ale sfințeniei, acolo unde fiecare pas rodește credință și nădejde, iar popasurile în această lume a sfinților, încununează tărâmul binecuvântat al tămăduirii.