Vara trecută, cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut bucuria să slujesc în biserica mare a mănăstirii ctitorite de Sfântul Nectarie în insula Eghina.

Printre cei trei preoți cu care am coliturghisit în acea duminică a fost și părintele Paul din Statele Unite. Încă din timpul slujbei am fost impresionat de adânca sa trăire creștină, impresie confirmată de convorbirea de după terminarea Sfintei Litughii. Am aflat că este ucenic al marelui duhovnic părintele Efrem, stareț al mănăstirii Filoteu din Sfântul Munte Athos și apoi ctitor al mănăstirilor din Arizona, Carolina de Nord și alte state americane. Pe părintele Paul l-am simțit îndată ca pe un frate. După ce am prânzit împreună în mănăstire, ne-am întors în altarul bisericii, unde a avut amabilitatea să-mi acorde un interviu și să-mi dea răspunsuri duhovnicești la câteva întrebări de actualitate.

Subiecte abordate în interviu:

- Slujirea ca preot la mănăstirea Panaghia Proseotisa din Carolina de Nord și ca doctor fără de arginți la adăpostul pentru nevoiași Sfânta Ermioni din Charlotte, SUA, dar și în insula Eghina.

- Experiența mistică a întâlnirii cu marele duhovnic Efrem din Arizona prin care medicul Paul devine ucenicul lui și apoi preot.

- Cauzele decadenței Statelor Unite în ultimele decenii.

- Comportamentul preotului medic Paul în perioada crizei pandemiei.

- Atitudinea preotului medic Paul față de „vaccinul” contra Covid 19 și efectele sale adverse.

- Problemele cu care se confruntă America sunt avorturile și perversiunile.

- Statele Unite și lumea mai au o șansă, date fiind schimbările politice care urmează?

- Sinuciderea este o opțiune pentru mulți în America, dar și în insula Eghina.

- Despre spovedanie și regula rugăciunii de la părintele Efrem.

- Despre Sfântul Nectarie și binecuvântarea sa pentru insula sfântă Eghina.

- Despre împărtășirea frecventă și compasiunea față de cei nevoiași.

- Apreciere despre credința românilor și a preoților români care vin în insula Eghina.

Mulțumim colaboratoarei ActiveNews Bodor Gizela pentru subtitrarea interviului!

TRANSCRIEREA INTERVIULUI REALIZAT ACASĂ LA SF. NECTARIE

Interviu realizat de părintele Bogdan Florin Vlaicu din Charleroi, Belgia, în altarul bisericii mari „Sfântul Nectarie” a mănăstirii „Sfânta Treime” din insula Eghina, Grecia, 28 iulie 2024. 

Pr. Bogdan: Părinte, bine ați venit în emisiunea noastră! Vă rog să vă prezentați!

Pr. Paul: Mulțumesc, părinte. Ne aflam în Sfântul Altar al mănăstirii Sfântului Nectarie din Eghina, duminica după-amiază, după Sfânta Liturghie. Deci aceasta este o binecuvântare. Numele meu este părintele Paul, în greacă Pavlos. Sunt preot ortodox grec și medic chirurg ortoped. Am venit în Eghina în urmă cu mai bine de 20 de ani, prin binecuvântarea și harul Sfântului Nectarie. Am două roluri aici, slujesc ca preot la mănăstirile din Eghina, în cea mai mare parte a timpului aici, în mănăstirea Sfântului Nectarie, dar mai sunt și altele. Iar în clinica noastră, avem o clinică ortopedică gratuită „Sfântul Dionisie”, ofer îngrijire medicală persoanelor care nu pot beneficia de îngrijiri medicale în altă parte. În America am aceleași doua roluri, cel de preot la mănăstirea Sfântului Efrem din Arizona și, de asemenea, avem o clinică ortopedică gratuită în interiorul orașului Charlotte, Carolina de Nord. Este un adăpost mare care se ocupa de peste 400 de persoane fără adăpost, femei și copii. Predăm studii biblice, predăm credința ortodoxă. Oferim îngrijiri medicale gratuite. Facem și un adăpost - am construit un adăpost numit Sfânta Ermioni. Sfânta Ermioni a fost poate prima sfânta filantropă. A fost fiica Sfântului Filip Diaconul. Ea a construit o casă în Efes. Și în această casă a avut grijă de oamenii fără adăpost. A acordat îngrijiri medicale gratuite. A predat. Le-a oferit oamenilor șansa de a avea o viata demnă și i-a învățat credința ortodoxă. Și am văzut asta reprezentat acum, aici în Eghina. Sfântul Nectarie a făcut același lucru aici, cu toată insula în care a slujit. Avem aici un spital care oferă îngrijiri pentru oamenii care nu pot plăti. Există un program de hrănire aici, în acest loc, la această mănăstire numit Leusi, care duce hrana până la 100 de familii sărace în fiecare zi. În fiecare zi fac mâncarea și o duc celor nevoiași. Fac lucrurile fără fanfară, asa cum Domnul ne-a învățat, simplu, în mod smerit, în liniște. Așa că am avut exemplul în viața mea, de la Sfântul Nectarie și de la Sfânta Ermioni. Deci, acestea sunt mari binecuvântări. Iar acum l-am cunoscut pe noul meu frate, părintele Bogdan și familia sa frumoasă. Am avut o Sfânta Liturghie frumoasă împreună astăzi. El face multe lucruri frumoase, binecuvântate. Este profesor. Sfântul Pavel spune „uau” profesorilor, pentru că dacă învățăm lucrurile greșite, ne țesem propriul giulgiu și ne săpăm propriile morminte. Trebuie să avem grijă noi, profesorii.

Pr. Bogdan: Părinte Paul, sunteti medic anarghiros, doctor fară de arginți, este un lucru important de știut că oameni ca dumneavoastra există și astăzi în Statele Unite, precum și aici în Grecia, în Europa. Sunteți preotul mănăstirii care a fost întemeiată de Sfântul Efrem. Spuneti-mi, l-ati întâlnit personal, care este amintirea cea mai importantă pe care o aveți cu el?

Pr. Paul: Sunt foarte emoționat că îl numiți Sfântul Efrem, pentru că el este un sfânt. Nu este recunoscut de patriarh ca sfânt, dar oamenii care l-au cunoscut îl recunosc ca sfânt. Am fost în Arizona, acum peste 25 de ani, pentru a mă spovedi la el și pentru a obține binecuvântarea lui. Nu eram preot sau diacon, eram doar un doctor și când l-am întâlnit nu m-am putut uita la fața lui. Fața lui era mai strălucitoare decât soarele. Așa că am căzut la pământ și el știa că mă străduiam să vorbesc. Mă mângâia pe cap și îmi spunea ce mare sfânt era Apostolul Pavel, ce lucruri minunate a făcut și cum putem învăța să ne asigurăm că îi cunoaștem învățăturile pentru a citi sfintele sale epistole. M-a liniștit. Încă nu mă puteam uita la fața lui. Știam că sunt în prezența sfințeniei. Ne-a învățat multe lucruri. Cel mai important, el ne-a învățat să fim ortodocși adevărați. Să oferim privegheri, atât ca biserici, ca mănăstiri, cât și ca indivizi. Să avem propriile noastre mănăstiri în casele noastre, în inimile noastre. Să nu ne fie frică să ne rugăm noaptea. Să găsim timp noaptea să ne rugăm. Să zicem rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi”. Mulți oameni vorbesc despre rugăciunea lui Iisus, dar nu o fac. Cel mai bun sfat pe care mi l-a dat a fost să o încep. M-a învățat și despre metanii și închinaciuni. Închinaciunile duc la rugăciune. Deci, închinaciunea era ceva nou pentru mine. De fapt, el mi-a spus ca ar trebui să fac 20 de închinaciuni, trei metaniere și alte lucruri în fiecare zi. Și apoi n-am făcut nimic timp de aproape două luni, pentru că deja mă trezeam la 3:30 dimineața. M-am gândit, ei bine, cum ar fi sa ma trezesc la 2:30. Așa că am avut o atitudine proastă la început. Într-o zi, în sala de recuperare, pacientul meu a avut un accident vascular cerebral. Nu mi se mai întâmplase niciodată asta. Eram foarte îngrijorat. Am intrat într-o cameră. Am făcut 100 de închinăciuni la rând. Cum am terminat, mi-a sunat beeper-ul. Asistenta mi-a zis: nu știu ce se întamplă, dar pacientul tău și-a revenit. În mintea mea era doar fața părintelului. Așa că, aveam 20 de închinăciuni pe zi, două luni să mă revanșez. Am întrebat diverși preoți și au spus: cred că omul acesta este un sfânt, trebuie să faci ce ți-a spus el să faci. Am învățat o lecție grozavă atunci, că atunci cand părintele duhovnic îți spune să faci ceva, ar trebui să o faci. El este luminat de Dumnezeu. Așa că Sfântul Efrem ne-a învățat despre rugăciune, închinaciuni, sfintele taine, sfintele scripturi, ne-a spus să învațăm viețile sfinților și să nu judecăm, să iertăm repede și să nu atribuim niciodată, orice lucru bun am face, propriei persoane. Și amintește-ți mereu ca tu esti cauza tuturor problemelor din viața ta, nu ceilalți.

Pr. Bogdan: Părinți duhovnicești importanți, care vin din Europa în Statele Unite și vizitează comunitățile ortodoxe de acolo spun că cea mai autentică Ortodoxie este în mănăstirile ctitorite de Sfântul Efrem. Așa că sunt foarte bucuros să vorbesc cu dumneavoastră, părinte Paul, care sunteți ucenic al Părintelui Efrem și preotul mănăstirii ctitorită de el în Carolina de Nord. Vă voi pune o întrebare direct. De ce credeti că Statele Unite au decăzut atât de mult în ultimele decenii?

Pr. Paul: Cedăm la ceea ce au cedat multe țări și civilizații mari. În secolul al XII-lea a fost un patriarh minunat, canonizat ca sfânt, Sfântul Anastasie. Imperiul Bizantin a picat în decădere la fel ca noi. Foarte, foarte asemănător cu noi astăzi. El a propovăduit pocăința, a spus că fără ea, imperiul va cădea. În vremea aceea, Imperiul Bizantin era foarte puternic. Era cea mai puternică țară din lume. În mai puțin de 300 de ani a disparut. De tot, nu va mai învia niciodată. Deci, ce s-a întâmplat? Același lucru. Nu ne pocăim. Există un cuvânt pentru asta. Se numește anthropos. Este un lucru minunat de știut câteva cuvinte grecești. Dar în Geneză, se spune că Domnul a creat omul, anthropos - tradus înseamnă om. Dar provine din două cuvinte grecești. Ano și trosco. Ano inseamna sus, iar trosco – a privi. Deci, Dumnezeu, l-a creat pe om pentru a privi în sus. Să trăiască o relație cu Dumnezeu. Așa că, atunci când încetam să privim în sus, să trăim relația cu Dumnezeu, încetăm să mai fim oameni. Asta se întâmplă. Încetam sa fim oameni, trup si suflet, devenim sclavi placerilor carnale. Sfântul Efrem ne vorbește despre asta. Vom deveni robi trupului. Mâncarea. Excesul de confort, de somn. Sexualitatea. Perversiunile. Și niciodată nu este suficient. E frig, ne-am pus un pulover. Ne e somn, tragem un pui de somn. Ne e foame, mâncam un sandwich. Dar sufletul plânge. Îi e foame, sete, frig. Trebuie hrănit. Nu îl hranim. Trebuie să ne hrănim sufletul. Avem un suflet. Trebuie să ne hrănim sufletul. Sufletul trebuie sa devina stăpânul trupului. Și devenim oameni liberi, anthropos adevarat, doar atunci când corpul nostru este sub controlul sufletului nostru. Și cum faci asta? Aceasta este partea grea, asceza, alergarea noastră. Aceasta este bicicleta noastră. Toate sporturile. Este telefonul. Este un privilegiu de a vorbi cu Dumnezeu. Așa că, atunci când vorbești cu Dumnezeu, pregătește-te dis-de-dimineața. Când vei primi telefonul uită-ți toate visele. Noi nu suntem Daniel. Nu poți interpreta visele. Aruncă-le, spală-te pe față și începe rugăciunea. Imediat. Faceți niste metanii, rugăciunile pentru viața voastră imediat ce vă începeți ziua. Asta este ceea ce nu facem în America. Veți spune, bine, nu suntem o țară ortodoxă. Dar noi ortodocsii devenim și noi confuzi în a distinge între ceea ce este legal, de la guvern, și ceea ce este îngăduit de Dumnezeu și binecuvântat de Dumnezeu, suntem confuzi cu privire la acest lucru.

Pr. Bogdan: Deci sunteți medic. Care este specialitatea dumneavoastra?

Pr. Paul: Sunt medic ortoped, specializat in chirurgia coloanei vertebrale.

Pr. Bogdan: Chirurgia coloanei vertebrale. Deci chirurg. Spuneti-mi, cum v-ati comportat în mănăstire, ca preot, în perioada crizei pandemiei?

Pr. Paul: A fost o perioadă dificilă pentru că oamenii erau foarte speriați. Au venit oameni de peste tot. Bisericile au fost închise. Multe din ele au fost închise. Mulți puteau permite doar la zece persoane să intre în biserică. Deci slujbe răsfirate, cu doar câțiva oameni care puteau participa. Terapia, medicamentul de care aveam nevoie pentru a ne hrăni sufletele și trupurile era Sfânta Împartașanie. Deci diavolul a creat un impediment. Noi la mănăstire - desigur, a fost un proces aparte peste tot, dar fiecare mănăstire a acționat la fel - am rămas deschiși.

Pr. Bogdan: Mănăstirile Sfântului Efrem.

Pr. Paul: Peste tot, sub patrafirul sau. Am ramas deschiși și nu am purtat măști. Am oferit Sfânta Împărtășanie, am spovedit.

Pr. Bogdan: Fără să schimbați lingurița.

Pr. Paul: Am folosit aceeași lingurită, nu am făcut inovații. Eu sunt preot la o mănăstire de călugărițe. Călugărițele au venit din Grecia, au călătorit 9000 de mile. Au renunțat la frumoasele lor mănăstiri, unde erau bine așezate, pentru a ajunge aici. Este o poveste frumoasă cum a început fiecare mănăstire, povești foarte frumoase, povești binecuvântate. Toate au spus – am facut un jurămant până la moarte și nu vom lăsa frica să intre în relația noastră cu Hristos. Nu ne temem de nimic. Așa că noi personal nu am observat nicio schimbare. Aveam mai mulți oameni pentru că puteau veni acolo.

Pr. Bogdan: Nimeni nu a fost infectat?

Pr. Paul: Nimeni nu s-a infectat! La început, când a apărut virusul, noi la manastire ne-am infectat. La început cred că toți au avut asta, pentru că adăpostul meu care se ocupa de 4 - 500 de copii a fost închis din cauza pandemiei. Așa că toată lumea a ieșit în stradă și le-am dat corturi și saci de dormit și am mers apoi frecvent, aproape în fiecare zi, să iau mâncare și haine uscate, și alte chestii și să facem rugaciune. Așa că mulți au fost bolnavi. Deci cred că m-am infectat și eu tot așa. Cred că eu le-am dat călugărițelor. Și atunci am facut imunitate. Sunt medic, avem imunitate naturală și așa se obține imunitatea naturală pentru un virus. O imunitate pentru multă vreme. Poate pentru totdeauna. Cu siguranță. Dacă te infectezi din nou, boala va fi la un nivel minim. Așa că am fost vaccinați prin boală și Dumnezeu a permis ca acel lucru să se întâmple. A lăsat să se întâmple. Și toată lumea a fost bine. Unele călugărițe, cele mai bătrâne călugărițe, nu știau nici macar că au boala. Petru a mers pe apă când și-a ținut ochii spre Hristos. Și dacă și noi ținem ochii spre Domnul, aceste încercări care ne testează credința, le putem birui. Dar apoi asta poate deveni o chestiune de slavă deșartă, de tipul – tu porti masca, ești slab, eu nu port mască, sunt puternic. Nu putem avea o astfel de atitudine. Nu trebuie niciodată să judecam, trebuie să fugim mereu de tentația de a judeca. Hristos nu ne judecă. Deci asta este o lecție foarte importantă pe care trebuie să încercăm să o învățăm. Am calugarițe sfinte pe care le slujesc și care practică ascultarea, practică rugăciunea. Au învățat multe de la părintele Efrem și mă învață multe. Oamenii vin și vor să trăiască o viață ortodoxă.

Pr. Bogdan: Sunteti doctor, specialist, de ce nu vă vaccinați împotriva COVID 19? Aveți probleme la serviciu pentru că nu vă vaccinați?

Pr. Paul: Foarte bune întrebări! Nu am crezut că este un vaccin! Repet, nu am crezut și încă nu cred că este un vaccin. Este o injecție nouă. Terapie genetică, ce implică ARN. Ipoteza a fost că va rămâne local în mușchiul deltoid unde a fost injectată. Este impotriva a tot ceea ce am învățat. Sunt chirurg de 40 de ani. Am făcut schimb de experiență cu unele dintre cele mai bune instituții din lume, inclusiv Harvard, și e împotriva a tot ceea ce am învățat despre fiziologie, imunologie, virologie. Era împotriva a tot ce am învățat, nu avea sens. Dar apoi a fost o tristețe personală pentru mine pentru că prietenii mei medici au cedat. A fost o presiune mare de a te alinia și a crede aceste lucruri. Dar eu nu am putut, pentru că eu ca preot nu pot minți. Adică m-aș condama pe mine însumi. Așa că trebuie să le spun oamenilor: nu, ai avut boala, de ce să te vaccinezi? Dar dacă o faci, nu este o vaccinare, este o injectie experimentală, despre care nu avem nicio idee ce efecte va avea. Cu toate acestea, am ținut o mică evidență a cunoscuților mei apropiați, pe care medicii i-au sfatuit sa se „vaccineze”, iar cei peste 70 de ani, marea majoritate au facut accident vascular cerebral. Am avut rude, am avut episcopi, preoți, mulți, mulți oameni. Deci, există un risc mare de vasculită, odată cu vârsta, când diabetul degenerează în accidente vasculare cerebrale. Am cercetat, ca medic, și am decis că aceasta nu este o modalitate bună de urmat, este atât de experimental. Toate studiile clinice erau suspecte, pur și simplu nu era corect știintific. Dar știm ce se întâmplă cu majoritatea virusurilor: oamenii cei mai expusi riscului sunt cei mai în vârstă, supraponderali, cu diabet, acei oameni sunt cei cu cel mai mare factor de risc dacă vor să iasă în public. Dar aici în SUA am făcut lucruri nebunești - am închis biserici, dar am ținut cluburile de noapte și cluburile de striptease deschise. Am închis afacerile mici, dar am păstrat marile afaceri, precum Walmarts sau Target, deschise. A fost o perioadă de încercare. Dar Sfântul Efrem, care, la momentul respectiv, murise cu doi ani mai devreme, a spus că vom experimenta un necaz mare, dar că ne va ajuta de pe cealaltă parte. Și ne-a ajutat iluminându-ne și învațându-ne cum să acționăm ca o mănăstire. Ca trimiși ai lui Dumnezeu pentru oameni.

Pr. Bogdan: Se spune că Părintele Efrem s-a aratat înainte de pandemie unei călugarițe și i-ar fi spus că ceva îngrozitor va veni în Statele Unite și că este mai bine să plece acasă în Europa.

Pr. Paul: Așa este. Aceasta este o poveste adevărată. Cunosc povestea și pe călugariță.

Pr. Bogdan: Cum o cheamă?

Pr. Paul: Nu-mi amintesc acum. Dar este o poveste adevărată.

Pr. Bogdan: Deci va avertizează!

Pr. Paul: Părintele Efrem este prezent! Avea o relație foarte strânsă cu Sfântul Nectarie. Foarte apropiată. Știu multe povești ale celor doi împreună.

Pr. Bogdan: Spuneți-ne o poveste cu cei doi împreună.

Pr. Paul: Acum câțiva ani, am venit aici și am adus o carte cu câteva dintre scrierile Sfântului Efrem. Maica stareță s-a uitat la carte și a început să plângă. Și am intrebat-o: v-am suparat cu ceva? Nu, a spus, l-am vazut. Sfântul Efrem mi-a apărut la mormântul Sfântului Nectarie din mănăstire! Îl văzuse acolo. Și l-a întrebat: ce cauți aici? El a spus că e acolo pentru ca îl iubește pe Sfântul Nectarie. Ea a intrebat: unde este Sfântul Nectarie? El i-a raspuns că el e foarte, foarte sus, în Rai. Ea i-a pus multe întrebări. El i-a răspuns, pentru că avea nevoie într-o problemă. Ea a întrebat, pot să vorbesc din nou cu tine? El a spus, da, sunt aici frecvent pentru că îl iubesc pe Sfântul Nectarie. El este aici pentru oameni. Este o relație. Eu sunt binecuvântat să port moaștele lui. Și el purta moaștele Sfântului Nectarie. Îl iubește pe Sfântul Nectarie. Deci, mănăstirea mea este Panaghia Proseotisa, dar la mănăstire mai avem o capelă de cult mai mică și poarta hramul Sfântului Nectarie. Suntem binecuvântati și acolo cu moaștele lui.

Pr. Bogdan: Panaghia Proseotisa, cum traduceți în engleza?

Pr. Paul: Este o zonă a Greciei, în Karpenisis, care se numeste Proso și acolo este o mănăstire veche de 1200 de ani. Este mănăstirea cea mai veche înca în activitate care are o candelă veche cu ulei și lumina aprinsă pentru Panaghia, Maica Domnului. Nu s-a stins niciodată, timp de 1200 de ani.

Pr. Bogdan: Ieri a avut loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. Au avut loc niște momente demonice, sataniste. Oamenilor le este încă puțin frică de ce s-ar putea întâmpla. Dati-ne un cuvânt de încurajare!

Pr. Paul: Sfantul Efrem a spus că aceste lucruri se vor întâmpla. Că barbații vor deveni femei și femeile vor deveni bărbați. El a spus că problemele cu care se va confrunta America și care vor fi în detrimentul ei, vor fi uciderea pruncilor și sexualitatea, perversiunile.

Pr. Bogdan: Avorturile și perversiunile!

Pr. Paul: Deci aceste lucruri sunt o formă de închinare la diavol, avorturile și perversiunile sexuale. Așa că acum au devenit într-un mod deschis acceptate de mass-media principală. Problema cu mass-media este că oamenii mai în vârstă, din generația mea, au crescut atribuindu-i o anumită credibilitate și autoritate știrilor din mass-media, pentru că aveam încredere în ea. Poate că a fost o eroare. Sfântul Siluan de pe Muntele Athos, care este poate unul dintre cei mai mari sfinți din ultimii 200 de ani, părinte duhovnicesc fiind, unul dintre fiii săi duhovnicești într-o zi citea un ziar și l-a intrebat: Părinte de ce nu citești ziarul? De unde știi ce se întâmplă în lume? Trebuie să citesc ziarul ca sa știu pentru ce să mă rog. El a spus: Lasă ziarul jos - asta se întampla acum 100 de ani. Ziarele mint, nu spun niciodată adevărul. Asta era acum 100 de ani. Ziarele nu te informeaza. Dacă vrei să știi ce se întâmplă în lume, să-i ajuți pe oameni, pune ziarul jos, ridică ăsta (n.r., metanierul) și Dumnezeu te va informa. Dumnezeu îți va spune ce să te rogi, pentru cine să te rogi, Duhul Sfânt este cu noi. Este un exemplu minunat. Deci, cuvântul de încurajare este că trebuie să devenim iar anthropos. Din nou, trebuie să trăim în relație cu Dumnezeu. Trebuie să ne străduim, să încercăm să privim în sus și să-i spunem lui Dumnezeu slăbiciunile și deficiențele noastre. Și apoi avem acești mulți minunați sfinți cunoscuți și necunoscuți care vor mijloci pentru noi, începând cu Maica Domnului, Preasfânta. Și apoi toți ceilalți sfinți ai noștri, sfinți atât de frumoși, sfinți martiri, sfinți mărturisitori, sfinți vindecători. Și ei ne ajuta. Ei nu stau pur și simplu prin preajmă. Ei ne ajută. Ai experiența aceasta în Sfânta Liturghie. Și așa ei ne ajută. Deci, părintele Efrem spunea mereu, disperarea e presiunea diavolului. În spatele fiecărei boli psihiatrice este un diavol! Asta nu înseamnă că nu putem face anumite lucruri, că nu putem lua anumite medicamente. Putem lua. Trebuie însă și să recunoaștem lucrurile așa cum sunt ele, să vedem lucrurile în mod duhovnicesc. Așa că lucrurile din lume, suntem atenți la ele. Nu înseamnă că devenim orbi la ele. Trebuie să fim conștienți de ce se întâmplă. Dar mormântul era gol. Trebuie să avem bucurie. Trebuie să avem pace. Avem acestea trăind ca anthropos, trăind ca o ființă umană, traind în relația cu Iisus Hristos. Dar în relația cu Iisus Hristos, trebuie să știm ce a spus El. Le spun fiilor mei duhovnicești să citească cel puțin cinci sau șase versete din Evanghelie în fiecare seară. Și într-un an, ai citit toată Evanghelia de două ori. În cinci ani, ai memorat Evangheliile. Și apoi în fiecare situație ce apare, îți amintești, ce a spus Domnul nostru aici? În orice moment, cuvintele sunt mereu în mintea ta. Asta făcea și părintele Efrem. Știa Sfintele Scripturi și în toate aceste situații așa găsea răspunsul. Acesta este același răspuns pe care îl avem și noi. Pocăiți-vă! Așa cum a spus Sfântul Anastasie acum o mie de ani. Pocăiți-vă! Deveniți anthropos! Ridicați-vă crucea și urmați căile Domnului nostru! Domnul nostru nu a venit să elimine suferința. Uneori oamenii spun: ești medic, spune, cum se poate ca un copil să aibă cancer? Domnul nostru nu a venit sa elimine suferința. Nu și-a alinat nici propria suferință. A venit să transforme suferința. Vom suferi mereu pe lumea asta. El a spus, îi recunosc pe cei care mă iubesc prin faptul ca ajuta fiecare persoană nevoiașă, pentru că Eu sunt în fiecare persoană nevoiașă. Și acesta este un lucru frumos. Aceasta este ceva ce putem face toți, în orice moment. Și este acea compasiune secretă, în greaca i se spune eleimosyni, oferirea milei. Când încercăm să ajutăm o altă persoană în fiecare zi, Dumnezeu ne trimite harul divin, harul ne îngrijeste, ne vindecă și apoi ne permite încet să ne purificam inimile. Apoi vine rugăciunea și ne putem ruga. Nu ne putem lăsa doborâți de evenimentele lumii, părinte. Ele sunt acolo și devin din ce în ce mai rele. Dar pe vremea Domnului nostru, au fost atât de rele că L-au ucis pe Dumnezeu, după ce L-au torturat.

Pr. Bogdan: Da! Credeți că Statele Unite mai au o șansă, că lumea mai are o șansă, date fiind schimbările politice care urmează anul acesta în Washington DC? Ce credeți?

Pr. Paul: Diavolul a fost învins. Noi trebuie să decidem ce vom face cu asta. Cu puterea pe care ne-o dă Dumnezeu. Desigur, fiecare persoană, fiecare țară, fiecare situație are o șansă. Dumnezeu ne mai dă o suflare să ne pocăim. De ce ne-a mai dat o suflare de pocăință? Pentru că El nu ne vrea învinși, ci mântuiți. Deci, da, există o șansă. Problema este atunci când devenim dependenți de dorințele corpului, ale minții. Da, sufletul nostru are trei puteri. Are puterea minții, gândirea rațională. Are inima, care arată ceea ce ne dorim. Are voința noastră, care de obicei se manifesta în mânie, iar mânia este întotdeauna o boală a sufletului. Deci lucrurile pe care le facem reflectă starea inimii noastre. Lucrurile pe care le facem, nu cele pe care le spunem! Lucrurile pe care le facem. Deci, dacă decidem că este o țară în care ne vom pocăi... Dar nu văd dovezi în acest sens. Noi am extins avortul. În unele locuri până la mai multe ore după nașterea copilului.

Pr. Bogdan: Avortul după naștere!

Pr. Paul: Îngrozitor! Este îngrozitor pentru mine, ca doctor. Lucruri de neconceput, ca preot.

Pr. Bogdan: Infanticidul!

Pr. Paul: Celălalt lucru îngrozitor în America este sinuciderea. Fiind preot la o mănăstire, mulți oameni vin pentru spovedanie. Sinuciderea este o opțiune pentru mulți oameni, părinte. Când ai tineri la spovedanie, trebuie să-i întrebi dacă s-au gândit la lucrul acesta. Dacă nu au un plan, dacă nu l-au pus la punct. Și îți răspund - m-am gândit o dată sau de două ori sau nu mă gândesc niciodată. Ai un plan? Ai o armă? Ai o funie? Dacă nu au un plan sau nu este un plan bine dezvoltat, îi poți ajuta. Daca deja au un plan și au toate lucrurile de care au nevoie, trebuie să se obțina ajutor pentru acea persoană. Ajutor profesional, dar te poți ajuta și singur, rămâi implicat. În liniste, doi tineri, adolescenți, s-au sinucis în ultimii doi ani din cauza fenomenului de bullying. Familia nu a fost de ajuns!

Pr. Bogdan: În Carolina de Nord?

Pr. Paul: Nu, în Eghina!

Pr. Bogdan: În Eghina, aici!

Pr. Paul: În insula sfântă, sinuciderea este o optiune! Deci, aceasta este o altă mare problemă, cauzată de lipsa respectului față de viață - când copiii noștri, tinerii, simt că nu știu cum să facă față. Nu le-am dat instrumentele, cum să se roage, experimentarea lui Dumnezeu și a acestor slujbe frumoase și a unei rugăciuni acasă, iar ei sunt lăsați cu ceea ce învață la școală. Ei merg la școlile publice și frecventează prietenii lor. Iar pentru ei este o opțiune viabilă. Ceva ce  mereu îi întrebam pe tineri... Și este, din ce in ce mai mult ceva cu care avem de-a face ca părinți duhovnicești.

Pr. Bogdan: Deci acesta este secretul, să ai un părinte duhovnicesc și să te mărturisești frecvent.

Pr. Paul: Da, să te spovedești des pentru a-ți deveni confortabil să te mărturisești. Pentru că începi prin a mărturisi păcatele mari, de tipul am ucis această persoană, am făcut asta sau asta. Bine, grozav! Dar apoi continui mărturisirea cu gândurile tale. Apoi începi să-ți cureți inima cu mărturisire frecventă. Este cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni L-a dat, după Fiul Său. Este harul Domnului nostru. El Și-a trimis Duhul Sfânt să lumineze pe părinții duhovnicești. Este Taina Sfântei Spovedanii.

Pr. Bogdan: Cât de des le cereți fiilor și fiicelor duhovnicești să se mărturisească?

Pr. Paul: Oricând au ceva care îi deranjează, să mă contacteze. Dar mărturisirea formală completă, cel puțin de trei sau patru ori pe an. Unii vin o dată pe lună. Unii vin la fiecare două săptămâni. Depinde de persoană. Ce au făcut în viața lor, cât de departe au ajuns? Pentru că unii oameni sunt sclavii gândurilor lor, prizonierii gândurilor lor! Și este nevoie de timp, așa cum știți, părinte să ne eliberăm de aceste lucruri. Dar când mărturisești gândurile, Dumnezeu îți dă harul și există o perioadă de timp în care oricare ar fi ispita, nu te mai afectează. Nu suferi de pe urma acelei ispite multă vreme după aceea, Dumnezeu trimite harul să te întărească. Și atunci trebuie rugăciune. Părintele Efrem ne-a dat regula rugăciunii. Și regula rugăciunii va deveni parte din viața noastră. Vin de la privegherea de noapte, e patru dimineața. Nu mi-am facut rugăciunile din cauza privegherii. Părintele spunea că trebuie să încep cu metaniile. Metaniile vor duce la rugăciune. Deci, dacă faci metaniile, vei putea face măcar câteva rugăciuni înainte de a te culca.

Pr. Bogdan: Când spuneți metanii, vă referiți la ...

Pr. Paul: Închinăciunea deplină.

Pr. Bogdan: Da, așa spunem și în română, metanii!

Pr. Paul: Dumnezeu nu are nevoie de închinăciunile noastre. El nu are nevoie de rugăciunile noastre. Noi avem nevoie de rugăciunile noastre. Avem nevoie de închinăciuni. Aceste închinăciuni, metaniile, sunt un mare secret al vieții duhovnicești.

Pr. Bogdan: Ați observat că în Grecia oamenii se spovedesc prea rar?

Pr. Paul: Aici, în clinica mea vin oamenii de multe ori și mă întreabă: părinte, pot să îmi programez o spovedanie? Deci spovedania nu le este necunoscută. Eghina este un microcosmos, o altfel de Grecie, deoarece aceasta este o insulă sfântă. Sfântul Nectarie a binecuvântat fiecare colț al insulei când a coborât de pe muntele de vizavi, care are o icoana pictată de Sfântul Luca. A fost loc de închinare timp de 2000 de ani. Și acolo a mers și a fost informat de Maica Domnului că nu se va face bine, va muri cu boala pe care o avea. Așa că au coborât de pe munte. Și da, a cerut Maicii Domnului să binecuvânteze această insulă. Deci aici avem opt mănăstiri, atâtea biserici, pentru ca oamenii de aici înțeleg Ortodoxia, poate mai bine decât în alte părți ale Greciei. Acesta este un loc foarte sfânt. Așa că oamenii de aici par să cunoască mărturisirea, oamenii vin foarte mulți. Ascult o mulțime de spovedanii aici. E un lucru frumos, știți. Este o terapie. Abia astept și eu, la rândul meu, Sfânta Spovedanie. Când merg la spovedanie, abia aștept să merg data viitoare pentru că e cel mai frumos lucru să te marturisești. Fiul duhovnicesc al Sfântului Siluan, Sfântul Sofronie, a spus ceva foarte frumos. A spus că Dumnezeu îți trimite atâta har câtă rușine suferi în spovedania ta. Așa că, dacă vă rușinați în spovedanie, înseamnă că faceți o spovedanie curată, iar Dumnezeu trimite harul Său pe măsura acestei spovedanii. Este un lucru minunat. Pentru că de cele mai multe ori oamenii ne ascund adevarul și vin cu o poveste nebună în care aproape că se poate vedea păcatul în răsuflarea lor, iar Sfantul Sofronie a spus nu, purtați această rușine, iar Dumnezeu vă va trimite harul Său. Și asta facem pentru a deveni liberi de toate aceste tipuri de lucruri. Trebuie să ne rugăm pentru America părinte, trebuie să ne rugăm pentru societatea occidentală. S-au pierdut!Dar Sfântul Pavel spune că suntem cetățenii unui loc diferit, suntem cetățenii Raiului, dar Dumnezeu ne-a pus aici pe acest pământ pentru a-I sluji Lui. Felul în care Îl slujim este renunțând la dorințele noastre, ridicând crucea și făcând voia Domnului nostru. Aflăm voia Domnului citind Sfânta Scriptură frecvent, citind viețile Sfinților, pentru că ei s-au luptat cu aceleași lucruri cu care ne luptăm și noi. Dar pentru aceasta ne trebuie binecuvântarea părintelui duhovnic de a primi frecvent Sfânta Împărtășanie. Cred că cel mai mare lucru este să primești des Sfânta Împărtășanie, să postești miercurea și vinerea, să oferi compasiune în mod frecvent celor care au nevoie, asta înseamnă că devi conștient de ceilalți anthropos din lume. Să îți amintești cuvântul anthropos, cel care privește în sus, care construiește o relație cu Dumnezeu. Despre Sfântul Nectarie, mulți oameni cred că el se află chiar puțin mai jos decât Preasfânta Fecioară, în corul sfinților. În primul rând, pentru smerenia lui. Nu s-a luptat să-și curețe numele, asta înseamnă că noi suntem aici să-i slujim lui Dumnezeu și nu unul altuia. Nu sunt aici să vă impresionez. Sunt aici să lucrez pentru Dumnezeu. Compasiunea lui nu a cunoscut limite, compasiunea Sfântului Nectarie pentru săraci nu a cunoscut limite. Călugărițele de aici știu atât de multe povești, sute de povești despre cum Sfântul Nectarie i-a ajutat pe oamenii nevoiași, Dumnezeu l-a învățat cum să facă asta. Dar el a avut dorința, așa ca Dumnezeu i-a dat mijloacele pentru a face acest lucru. Dar acest spirit de compasiune continuă, 102 ani mai târziu. Este un miracol: ​vindecarea, asistența medicală, gratuită dacă nu îți poți permite, programe prin care oamenii sunt hrăniți și li se oferă îmbrăcăminte. Mulți oameni vin aici. Iată, aici nu am terminat cupola cu Maica Domnului Platitera! S-a văzut în înregistrare, mai devreme. Motivul pentru care nu am terminat este că banii care vin în mâna stângă, ies prin mâna dreaptă către săraci. Din 2008, oamenii vin aici să ceară ajutorul Sfântului Nectarie. Dar maica stareță și-a deschis mâinile și a dat banii săracilor. De aceea această biserică nu a fost încă terminată. Biserica poate că nu va fi niciodată terminată. Dar este o binecuvântare din multe puncte de vedere, deoarece înseamnă că sfințitele calugarițe de aici ramân fidele duhului Sfântului Nectarie. Și suntem atât de binecuvântați să vă cerem, fie că ați citit sau nu viața Sfântului Nectarie, să veniți aici, în acest loc binecuvântat. Veniți aici pentru că Sfântul Nectarie i-a spus primei călugarițe, Xenia, că nimeni nu poate intra în această mănăstire, fără ca Sfântul să dorească venirea acelei persoane. Atât este de puternic. Nimeni nu vine aici dacă Sfântul nu vrea ca acea persoană să vină, dacă nu o dorește aici! Deci dacă ai vreodată șansa să strângi niște bani și să vii, să îngenunchezi cu smerenie în fața sfintelor sale moaște, el va deveni real în viața ta. El va deveni foarte, foarte real și viața ta se va schimba!

Pr. Bogdan: Mulți români credincioși ortodocși vin aici în pelerinaj, pentru că românii il iubesc foarte mult pe Sfântul Nectarie. Aveti un cuvânt pentru ei la sfârșitul dialogului nostru, vă rog?

Pr. Paul: Aș spune: continuați să veniți, pentru că dați curaj și putere oamenilor, în special grecilor, dar și oamenilor din alte părți ale lumii! Vorbesc des despre credința românilor, a preoților români pe care i-am cunoscut aici. Oameni sfinți. Oamenii economisesc tot anul pentru a veni aici timp de trei sau patru zile. Pentru a participa la o priveghere de toată noaptea. Românii sunt un exemplu pentru lume, evlavia lor, credința lor. Așa că aș spune doar să continuați să veniți! Este clar că Sfăntul Nectarie a simțit ceva foarte apropiat pentru România. Toată lumea știe povestea despre cum a mers în satul de munte și a trăit acolo o vreme și a săvârșit toate sfintele taine. Așa a devenit atât de cunoscut în România. Și este o poveste adevărată! Fosta stareță, de fericită amintire, Teodosia, mi-a spus povestea pentru că ea a fost sunată de episcopul din România și întrebată: cine este acest Nectarie? Ea a trimis o fotografie și o icoană. Așa că aceasta este o poveste adevărată!

Pr. Bogdan: Nu cunoașteți numele mitropolitului român?

Pr. Paul: Numele nu-l știu. Dar știți povestea aceea?

Pr. Bogdan: Da, am auzit-o!

Pr. Paul: Deci, oricum, cuvântul, orice cuvânt este pentru totdeauna. Domnul a spus metanoite, adică pocăiți-vă. În America spunem repent, ceea ce e o acțiune continuă. Deci Domnul nostru ne spune să ne pocăim în continuu. Și Sfantul Părinte Efrem a spus exact același lucru. El ne-a arătat cum să ne pocăim continuu. Și a mai spus ceva, ceva de neuitat. El a spus că oricine are smerenia de a veni sub patrafirul unui preot pentru a se spovedi, Domnul va gasi o cale pentru a-l mântui!

Pr. Bogdan: Mulțumim, părinte, pentru învățăturile dumneavoastră. Mă bucur să vă cunosc!

Pr. Paul: Să vă binecuvânteze Dumnezeu, părinte! Fiți binecuvântat! Veniți în America! Vom merge la toate acele mănăstiri împreună.

Pr. Bogdan: Mulțumesc! Poate ne vom regăsi iar împreună aici, în acest Sfânt Altar, peste un timp!

Pr. Paul: Sper că ne vom regăsi împreună în altarul mănăstirii de sus, pentru liturghia zilnică, pe care dumneavoastră sa o slujiți, iar eu să vă ajut în altar!

Pr. Bogdan: Evharisto, mulțumesc foarte mult!